Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.3/ DOSAR NR-
Ședința publică din 8 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Laura
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1141 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 7 ianuarie 2010, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 8 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de fata:
Constată că prin sentința comercială cu nr. 1141/17.11.2009 pronunțată de către Tribunalul Covasna în dosarul susmenționat a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și IMPORT EXPORT
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 200,00 lei către pârâtul cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 800,00 lei către pârâta IMPORT EXPORT cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâtul au calitate de asociați ai societății pârâte IMPORT EXPORT, iar la data de 09.09.2009 cel dintâi a formulat acțiune de drept comun solicitând excluderea celui de al doilea din cadrul societății, temeiul de drept invocat constituindu-l art. 222 lit. d din Legea 31/1990 privind societățile comerciale potrivit căruia - "(1) Poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată: d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.", copia cererii de chemare în judecată din dosarul de fond fiind depusă la fila 5 dosar.
Ulterior reclamantul a promovat cerere pe cale de ordonanță președințială, cererea având ca obiect suspendarea pârâtului din funcția de administrator al societății până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect excluderea pârâtului.
În consecință, admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială presupune în mod obligatoriu îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute în acest sens de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, a căror incidență în cauză urmează a fi analizată în cele de mai jos.
Astfel, în ceea ce privește vremelnicia, instanța a reținut că această condiție este îndeplinită, în condițiile în care chiar prin cererea introductivă se solicită ca măsura de suspendare să dureze până la soluționarea dosarului de fond, fiind vorba prin urmare despre o dispoziție cu efecte limitate în timp, întinderea în timp a efectelor depinzând evident și de soluția ce se va pronunța pe fondul cauzei.
În ceea ce privește cerința neprejudecării fondului cauzei instanța reținut că în cadrul ordonanței președințiale instanța nu analizează raportul juridic dintre părți, ci doar pipăie fondul pe baza unui probatoriu sumar, în scopul stabilirii unei aparențe de drept, fără a statua cu autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei.
Prin prisma acestor considerente cu privire la neprejudecarea fondului s-a reținut că în speță prin raportare la obiectul cauzei, instanța nu este chemată să analizeze pe fond dacă există motive pentru excluderea asociatului, ci are doar căderea să analizeze dacă există - coroborat și cu cea de a treia condiție, cea a urgenței - indicii ale producerii unei pagube iminente, a unui prejudiciu ireparabil in patrimoniul firmei, de natură a impune în mod provizoriu până la soluționarea dosarului de fond suspendarea administratorului din această funcție.
În sensul celor de mai sus reclamanta a invocat în esență prin cererea introductivă patru motive care ar constitui indicii pentru producerea unui prejudiciu ireparabil asupra societății pârâte, aceste trei motive urmând a fi analizate în cele ce urmează.
Astfel, s-a invocat în primul rând faptul că datorită comportamentului administratorului societatea ar putea pierde dreptul asupra autoutilitarei ce a făcut obiectul unui contract de leasing încheiat cu LEASING, suferind astfel un prejudiciu ireparabil.
Sub acest aspect, în condițiile în care reclamanta nu a depus nici un înscris din care să rezulte situația acestui contract și a plăților aferente, instanța a reținut că la data de 06.11.2009 societatea pârâtă IMPORT EXPORT a achitat ratele de leasing în contul beneficiarului mai sus arătat, astfel că în speță nu rezultă că societatea este amenințată cu pierderea iminentă a bunului mobil mai sus arătat.
În consecință, instanța nu a reținut acest motiv invocat de reclamantă în susținerea condiției urgenței ordonanței președințiale, sub acest aspect luându-se în considerare și faptul că, doar pipăind fondul cauzei, în lipsa administrării unor probe care să antameze fondul și care vor putea fi administrate în dosarul de drept comun, rezultă din susținerile părților că în mod reciproc acestea își impută pe de o parte neplata ratelor, iar de cealaltă parte faptul că reclamantul ar fi reținut autoutilitara și ar fi folosit-o în interes propriu și în detrimentul societății.
În ceea ce privește cea de a doua apărare invocată de către reclamant, vizând faptul că soția administratorului pârât este angajată a societății, instanța nu a reținut-o, având în vedere că prin ea însăși această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că poate reprezenta cauza unui prejudiciu ireparabil asupra societății, în condițiile în care încheierea unui contract de muncă presupune existența unor prestații de ambele părți, angajatul prestând o muncă în folosul societății, muncă pentru care primește remunerație.
S-a reținut ca atare că salariul reprezintă contraprestația muncii, nefiind probat în cauză faptul că salariul stipulat în contractul de muncă se plătește în lipsa prestării unei activități de către salariat, considerente față de care, de asemenea fără a statua cu autoritate de lucru judecat asupra acestei chestiuni ci doar prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă instanța a constat că nici această apărare nu poate fi reținută.
În ceea ce privește invocarea faptului că pârâtul desfășoară activitate concurențială la o altă societate cu obiect de activitate similar instanța a reținut că în speță nu au fost depuse înscrisuri în acest sens, fiind depuse doar procese verbale ale adunării generale ce cuprind strict susținerile contradictorii ale asociaților, rezultând că susțineri similare există și de cealaltă parte, în sensul că și reclamantul ar avea la rândul său calitate de asociat unic al unei societăți cu obiect de activitate similar - C, societatea fiind înființată în acest an și fiind preluați angajați ai societății pârâte precum și întreg portofoliul de clienți.
Față de cele de mai sus, instanța nu reținut în cadrul ordonanței președințiale apărarea invocată de reclamant, având în vedere că din nici una dintre probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă pe acest temei indicii în sensul producerii unei pagube iminente în patrimoniul pârâtei.
În sfârșit, în ceea ce privește modul de administrare a firmei și situația creditelor și a debitelor societății instanța a constatat că nu poate fi stabilită în speță, în lipsa unor probe concludente specifice fondului cauzei, iminența unui prejudiciu și nici cauza acestuia, nu a putut fi reținută în cadrul ordonanței președințiale nici această apărare a reclamantului, ea putând fi analizată in cadrul dosarului de fond.
Pentru toate motivele expuse instanța a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, nefiind probată iminenta unei pagube în patrimoniul societății întemeiat pe motivele evocate în susținerea cererii, cerere promovată în contextul diferendelor dintre cei doi asociați, considerente față de care, văzând art. 581 Cod procedură civilă, coroborat și cu art. 1169 cod civil cererea de emitere a ordonanței președințiale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs reclamantul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că prima instanță nu a luat în considerare situația specifică a celor doi asociați, care dețin cote egale de 50% din capitalul social al Import Export, că reclamantul a fost nevoit să recurgă la măsura a ordonanței întrucât prejudiciul produs societății de către celălalt asociat se amplifica prin neachitarea ratelor de leasing pentru autovehiculul IVECO, și ca toate condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă sunt întrunite.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamant, cu obligarea intimatului pârât Gazda la plata cheltuielilor conform art. 274 Cod procedură civilă.
În cauză intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. Susține intimatul că activitatea societății Import Export nu a fost oprită niciodată ci doar încetinită din cauza neînțelegerilor dintre asociați,că niciodată drepturile asociatului reclamant nu au fost periclitate sau amenințate, că de la data comiterii așa zisului fapt prejudiciabil pentru reclamant și până la data introducerii cererii de ordonanță președințială a trecut o perioadă mare de timp.
Mai arată intimatul că instanța nu poate stabili cu certitudine existența dreptului care s-ar păgubi prin întârziere deoarece aceasta ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, și nu numai o limitare la aparența de drept.
Au fost depuse în probațiune înscrisuri: act de furnizare de informații referitor la " " Import Export, situația plăților ratelor de leasing către Leasing, act privind furnizare de informații în legătură cu "", copia ordinului de plată nr.2/11.12.2009, alte acte.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În speță, așa cum corect a concluzionat și instanța de fond, cerința urgenței promovării ordonanței președințiale nu este îndeplinită.
Rezultă din înscrisul aflat la fila 35 dosar (ordin de plată cu nr. 2/11.12.2009 ), coroborat cu actul aflat la fila 26 dosar, că societatea Import Export a achitat o de leasing către Leasing în sumă de 1719,58 lei astfel încât nu există întârzieri în derularea contractului și nici pericolul - invocat de către intimat - al pierderii autovehiculului marca IVECO, deținut de către societatea administrată de cei doi asociați.
Nu au fost produse probe în calea de atac a recursului din care să rezulte prejudicierea în alt mod a societății, astfel cum nefondat afirmă recurentul reclamant.
Pe de altă parte, analiza raporturilor juridice dintre cei doi asociați, stabilirea în concret a modului în care aceștia au administrat societatea (pentru a aprecia asupra oportunității suspendării intimatului Gazda din funcția de administrator al Import Export ) nu poate face obiectul unei analize sumare, pe calea specială a ordonanței președințiale, ci presupune cercetarea fondului, după administrarea unui probatoriu complex.
Așa fiind, întrucât în cauză nu este îndeplinită nici cerința urgenței și nici cerința vremelniciei, văzându-se prevederile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către reclamant și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, întrucât nu au fost dovedite prin înscrisuri (onorariu avocațial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul reclamant împotriva sentinței cu nr. 1141/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul cu nr. de mai sus, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red:/19.01.2010
Dact:/22.01.2010
- 5 ex. -
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
