Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 3032/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 3032/2008
Ședința publică de la 17 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de pârâta SC 2 SRL împotriva ordonanței președințiale nr. 2568/C/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă, pentru pârâtă, avocat, cu împuternicire avocațială la fila 24, iar la a doua strigare se prezintă și consilier juridic, pentru reclamant, cu delegație de reprezentare la fila 25 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile 242 alin. 2.pr.civ.
La data de 17.12.2008 reclamantul a depus note de ședință, care au fost comunicate reprezentantului pârâtului la prima strigare a cauzei.
Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei copia HCL nr. 826/2006 însoțită de regulamentul privind eliberarea autorizației și orarului de funcționare pentru agenți economici care desfășoară activități de comerț pe raza municipiului C-
Reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei avizul sanitar nr. 4222/15745/2007, certificat constatator emis de către ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și raportul de inspecție întocmit de către Inspecția Sanitară de Stat la data de 5.09.2008. Totodată mai depune o planșă fotografică cu imobilul vecin.
Toate aceste înscrisuri au fost comunicate părților adverse.
Față de notele de ședință comunicate la acest termen, reprezentantul pârâtei relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat și că dorește să își exprime poziția procesuală față de conținutul acestor note de ședință în sensul în care își menține poziția procesuală susținută, în principal, în cuprinsul motivării recursului și dezvoltată la termenul anterior, conform căreia fondul raportului juridic litigios este legat și a pornit de la emiterea proceselor verbale de constatare a contravențiilor, așa încât apreciază că era competentă pentru soluționarea acestui demers judiciar Judecătoria Cluj N, în primă instanță. Se mai relevă faptul că, chiar dacă s-ar aprecia că prezenta cerere a fost introdusă, în condițiile în care societății nu i s-a aprobat cererea privind orarul de funcționare, această împrejurare nu este una care să aibă o natură comercială, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Codul Comercial, așa încât competența de soluționare, în primă instanță, a Tribunalului Comercial Cluj este exclusă.
În replică, reprezentanta reclamantului relevă instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și își susține poziția procesuală exprimată la termenul anterior și dezvoltată prin notele de ședință depuse pentru acest termen, iar susținerile sale sunt întărite prin înscrisurile depuse de către pârâtă referitoare la codurile, pentru care i s-a eliberat certificatul constatator depus la dosar, iar activitatea desfășurată în temeiul acestuia nu poate avea decât o natură comercială.
Curtea, luând act de faptul că reprezentanții celor două părți au relevat că nu mai au alte cereri de formulat, constatând că primul motiv de recurs referitor la necompetența în soluționarea prezentului litigiu, în primă instanță, este cuprins în conținutul concluziilor scrise redactate pentru acest termen, iar părțile își vor exprima poziția procesuală atât asupra excepției necompetenței materiale cât și asupra fondului cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței admiterea recursului și, în principal, casarea ordonanței președințiale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă respectiv Judecătoria Cluj -N, iar, în subsidiar, modificarea ordonanței președințiale și rejudecând în fond cererea, respingerea acesteia ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, pe lângă susținerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, relevă faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 581.pr.civ. respectiv nu este întrunită condiția vremelniciei, arătând că, în opinia sa, Consiliul Local al municipiului C-N este în culpă în sensul neemiterii orarului de funcționare, iar dispunerea măsurii suspendării activității nu se poate numi. Mai relevă faptul că nici condiția urgenței nu subzistă, în condițiile în care a depus la dosar acordul vecinilor, precum și procesele verbale întocmite de către inspectorii Gărzii de Mediu și ai Inspecției Sanitare de Stat C, din conținutul cărora rezultă foarte clar că societatea pârâtă nu produce vreo formă de poluare în zonă și nu încalcă normele de igienă publică.
În susținerile sale mai relevă faptul că, în ceea ce privește condiția neprejudicierii fondului, măsura dispusă este una care se poate hotărî numai într-o acțiune de drept comun și nu printr-o cerere de ordonanță președințială.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea recursului formulat de către pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
În susținerea poziției sale procesuale revelă faptul că prima instanță a fost competentă material și că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența cererii este determinată de cerința asigurării liniștii locatarilor învecinați cu spațiul în care funcționează pârâta, precum și cerința asigurării aplicării imediate a legii, aspecte ce vizează funcționarea în condiții de legalitate a pârâtei. Vremelnicia măsurii solicitate prin cererea de ordonanță președințială este justificată prin aceea că măsura de suspendare a activității comerciale va fi ordonată doar până la îndeplinirea tuturor condițiilor legale impuse pentru funcționarea în condiții normale, în primul rând până la obținerea autorizației și a orarului de funcționare.
Mai susține faptul că prin măsura ordonată nu se prejudiciază fondul vreunui litigiu, instanța mărginindu-se la a analiza probele prin prisma condițiilor cumulative de admisibilitate impuse de această procedură specială. În cadrul unei acțiuni de drept comun, care ar putea avea ca obiect suspendarea activității comerciale a societății, întemeiate pe prevederile art. 1075 și următoarele din Cod civil, nr.OG 99/2000 și HCL nr. 826/2006, s-ar dezbate fondul dreptului urmând ca hotărârea pronunțată să aibă un caracter definitiv.
În privința aparenței dreptului, se relevă că aceasta este în favoarea reclamantului și ea rezidă din cele patru procese-verbale de constatare a contravenției, fiind în favoarea autorității administrative. De asemenea, urgența este dată de atitudinea culpabilă a pârâtei, care își desfășoară activitatea în condiții care nu respectă reglementările legale în vigoare, relevant fiind faptul că Inspecția Sanitară de Stat Cac onstatat, în cursul lunii august 2008, faptul că pentru imobilul în litigiu nu există fosă septică.
În replică, reprezentantul pârâtei solicită instanței să consemneze la procesul verbal al ședinței, susținerile reprezentantei reclamantului potrivit cărora fondul cauzei ar fi legat de suspendarea activității comerciale a pârâtei, luând în discuție și că, în aceste circumstanțe nu este îndeplinită nici cerința vremelniciei și nici cea a neprejudicierii fondului.
În replică, reprezentanta reclamantului relevă faptul că efectele ordonanței președințiale sunt limitate în timp până la îndeplinirea condițiilor de legalitate, în ceea ce privește activitatea pârâtei.
Curtea solicită reprezentantei reclamantului să justifice, în condițiile în care susține că este vorba despre un litigiu de drept privat, care este guvernat de principiul egalității părților, calitatea procesuală activă a Municipiului C-
Aceasta relevă instanței faptul că reclamantul a acționat în virtutea competențelor conferite de Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială fiind singura care are personalitate juridică și fiind reprezentată în instanță de către primar. Mai mult, procesele-verbale de contravenție au fost încheiate de către Municipiul C-N și este vorba, în esență, despre protejarea intereselor comunității.
Reprezentantul pârâtei arată că singurul care era îndreptățit să introducă acțiunea ar fi fost Consiliul local C-N, iar din lecturarea HCL nr. 826/2006 și a anexei acesteia rezultă că societatea îndeplinea toate cerințele regulamentului pentru eliberarea autorizației și a orarului de funcționare.
CURTEA:
Prin ordonanța președințială nr.2568/c/2008, pronunțată la 21.10.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul MUNICIPIUL C-N, prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC SRL și în consecință s-a dispus suspendarea activității comerciale a pârâtei la punctul de lucru situat în C-N,-, până la îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru funcționarea în spațiu.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească 10,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 17 octombrie 2008, reclamantul MUNICIPIUL C-N a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să suspende activitatea comercială a punctului de lucru situat în C-N,-, până la îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru funcționarea în condiții normale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma numeroaselor sesizări ale cetățenilor și verificărilor efectuate în zonă, s-a constatat că activitatea desfășurată de pârâtă la punctul de lucru din C-N,-, nu respectă o serie de norme privind desfășurarea în bune condiții a activității sale. Astfel, începând cu luna octombrie 2007 locatarii imobilelor învecinate (str. - și str. -) au introdus numeroase sesizări privind activitatea pârâtei, plângându-se de igienizarea necorespunzătoare, tulburarea liniștii și de mirosul neplăcut. În urma controalelor efectuate reclamantul a constatat că spațiul în care funcționează pârâta este proprietatea lui și, fiind utilizat de pârâtă în baza unui contract de închiriere. De asemenea, s-a constatat funcționarea în lipsa autorizației și a orarului de funcționare, nerespectarea măsurii de suspendare a activității și deversări reziduale.
S-a arătat că au fost încheiate mai multe procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției, dintre care trei nu au fost contestate în instanță, iar patru au fost semnate de către reprezentantul societății.
Prin procesele verbale nr.7246/483/29.08.2007, nr. 1317/483/13.03.2008 și nr. 5148/483/04.08.2008, s-a dispus, pe lângă sancțiunea principală a amenzii contravenționale, măsura complementară a suspendării activității până la data îndeplinirii tuturor condițiilor legale pentru funcționarea în condiții normale, însă, la controalele ulterioare s-a constatat că pârâta nu s-a conformat acestei măsuri, continuând a-și desfășura activitatea și a crea disconfort vecinilor.
S-a mai arătat că s-au efectuat lucrări fără autorizație de construire la imobilul în care își desfășoară activitatea pârâta, respectiv desființare de ziduri interioare și exterioare și că în ședința din 03.04.2008 Comisia de aprobare a autorizațiilor și a orarelor de funcționare a respins cererea pârâtei de eliberare a autorizației și a orarului de funcționare, întrucât nu a fost prezentată autorizația de construire pentru schimbarea destinației imobilului, din locuință în local de alimentație publică.
Se susține că cererea întrunește prevederile art.581 pr.civ. menținerea situației prezente, respectiv continuarea desfășurării activității pârâtei fără îndeplinirea condițiilor legale constituie un pericol grav și iminent, iar nerespectarea condițiilor minime de igienă conduce la un adevărat focar de infecție în zonă.
Analizând cererea formulată de reclamant, tribunalul a constatat că:
Conform prev. art.581 pr.civ. instanța poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condițiile de admisibilitate ale cererii sunt urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Din coroborarea tuturor înscrisurilor depuse de către reclamant în sprijinul cererii sale rezultă faptul că această cerere este întemeiată și sunt întrunite toate condițiile cumulative de admisibilitate pentru considerentele expuse în continuare și în baza art.581 pr.civ.
Urgența cererii este determinată de cerința asigurării liniștii locatarilor învecinați cu spațiul în care funcționează pârâta, precum și de cerința asigurării aplicării imediate a legii, aspect ce vizează funcționarea pârâtei în condiții de legalitate, adică pe baza unei autorizații, a unui orar de funcționare și cu respectarea normelor de igienă publică.
Pârâta nu a atacat 3 dintre procesele verbale de contravenție ce au fost încheiate, iar 4 au fost semnate de către reprezentantul societății, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptei, continuând să funcționeze în mod abuziv și în disprețul legii, cu toate că i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării activității până la data autorizării sale.
Vremelnicia măsurii solicitate prin prezenta cerere este justificată prin aceea că măsura de suspendare a activității comerciale va fi ordonată doar până la îndeplinirea tuturor condițiilor legale impuse pentru o funcționare a pârâtei în condiții normale în spațiul situat în C-N,-, în primul rând până la obținerea autorizației și a orarului de funcționare.
De asemenea, se apreciază că prin măsura ordonată nu se prejudecă fondul vreunui litigiu, instanța mărginindu-se la a analiza probele în baza cărora reclamantul și-a întemeiat cererea prin prisma condițiilor cumulative de admisibilitate impuse de această procedură specială, raportat și la faptul că orice abuz de drept se impune a fi sancționat de îndată.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, în interiorul termen legal, pârâta SC 2 SRL a solicitat casarea ei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj -N, iar în subsidiar, modificarea ordonanței în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivare s-a relevat că imobilul în litigiu, situat în C-N,- a fost închiriat de la proprietari în vederea desfășurării unei activități comerciale, respectiv deschiderea unui local de alimentație publică.
Întrucât era necesară aprobarea schimbării destinației spațiului închiriat, parțial, proprietarii imobilului au sesizat autoritatea locală competentă cu o cerere în acest sens la data de 05.07.2007, fără ca până în prezent solicitarea să fie soluționată. La rândul său, societatea a sesizat Consiliul Local C cu cererea privind eliberarea autorizației și a orarului de funcționare, unul dintre actele necesare fiind cel referitor la aprobarea schimbării destinației spațiului.
Din cunoștințele pârâtei, cauza pentru care nu s-a eliberat până în prezent acest ultim înscris este legată de necesitatea obținerii acordului vecinilor, însă pârâta relevă instanței faptul că acest acord nu este necesar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991.
Ca atare, cererea privind eliberarea autorizației și a orarului de funcționare a fost respinsă de către autoritatea locală competentă, fiind efectuate la punctul de lucru situat în C-N-, de către organele Poliției Comunitare, mai multe controale în urma cărora societatea a fost sancționată contravențional, dispunându-se și măsura complementară a suspendării activității până la momentul la care vor fi obținute actele necesare, conform HCL nr. 826/2006.
Întrucât motivarea cererii reclamantului se întemeiază pe existența acestor patru procese verbale de contravenție, recurenta apreciază că prezenta cauză nu poate avea o natură comercială pentru a determina competența, în primă instanță, a Tribunalului Comercial Cluj, instanța îndrituită să soluționeze cererea fiind Judecătoria Cluj -
În subsidiar, s-a relevat că nu sunt îndeplinite cerințele textului art. 581 proc. civ. întrucât măsura luată de către tribunalul tinde a deveni una definitivă, în lipsa unui proces pe fondul cauzei și văzând și atitudinea autorităților administrației publice locale, nu este dovedită nici urgența întrucât, conform înscrisurilor depuse în recurs, activitatea desfășurată la punctul de lucru nu are impact asupra mediului sau asupra stării de sănătate a vecinilor, fiind discutabilă și condiția neprejudecării fondului.
Reclamantul s-a opus admiterii recursului, relevând faptul că prezenta cerere are natură comercială, derivând din împrejurarea că societatea pârâtă își desfășoară activitatea comercială la punctul de lucru fără îndeplinirea cerințelor legale, respectiv în lipsa unei autorizații și a unui orar de funcționare și cu încălcarea normelor de igienă publică.
S-a mai relevat că fondul litigiului se circumscrie, la rândul său, sferei contenciosului comercial, întrucât el ar avea ca obiect dispunerea suspendării activității comerciale a pârâtei de la punctul său de lucru și ar fi întemeiată în drept pe prevederile art. 3 și 4 Cod comercial, raportat la art. 1075 și următoarele civ.
Pe fond, raportat la starea de fapt relevată prin acțiunea introductivă, îndeplinirea celor trei condiții de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială este pe deplin dovedită.
Analizând recursul declarat, prin prisma susținerilor părților și prevederile legale aplicabile speței, Curtea constată următoarele:
În primul rând, este de subliniat împrejurarea că primul motiv de recurs se referă la necompetența materială a Tribunalului Comercial Cluj în soluționarea prezentei cauze, invocată în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 proc. civ. considerându-se că instanța competentă este Judecătoria Cluj -
Curtea achiesează la această poziție și pentru a dispune astfel, a luat în considerare, în primul rând, motivarea în fapt și în drept a cererii introductive de instanță.
Astfel, s-a relevat că fondul raportului juridic litigios este legat de desfășurarea activității comerciale la punctul de lucru de pe-, fără respectarea prevederile legale, respectiv în lipsa autorizației și orarului de funcționare eliberate în baza HCL nr. 826/2006.
Nu s-a negat de către reclamant că cererea privind eliberarea acestor acte administrative a fost depusă la autoritatea competentă, fiind respinsă pe considerentul că nu s-a aprobat schimbarea destinației spațiului, condiționată, la rândul său, de obținerea acordului vecinilor imobilului în litigiu.
S-a mai arătat că la primărie au fost depuse o serie de sesizări ale persoanelor care domiciliază în vecinătatea acestui spațiu, referitoare la nerespectarea normelor de igienă, iar în urma acestora, inspectori din cadrul Direcției Poliției Comunitare au încheiat procesele verbale de contravenție din 29.08.2007, 13.03.2008 și 04.08.2008, constatându-se desfășurarea activității în lipsa autorizației și a orarului de funcționare, dispunându-se, pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale și măsura complementară a suspendării activității.
Nici unul dintre aceste acte nu a fost contestat în instanță, ele devenind titluri executorii, însă, cu toate acestea societatea nu s-a conformat și a continuat activitatea, motiv pentru care, la data de 17.03.2008, s-a încheiat și al patrulea proces verbal de constatare a contravenției, de data aceasta fiind sancționată nerespectarea măsurii de suspendare a activității.
Acest ultim proces verbal a fost contestat în instanță, dosarul fiind în curs de soluționare în fața Judecătoriei Cluj -
Este unanim admis în doctrină faptul că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor constituie acte administrative unilaterale, emise în regim de putere publică, legiuitorul prevăzând o procedură de contestare specială, derogatorie din punct de vedere al competenței în materia contenciosului administrativ, precum și o procedură specială de punere în executare a sancțiunilor contravenționale aplicate, fie ele principale sau complementare.
În esență, reclamantul invocă în susținerea acțiunii prevederile art. 581 proc. civ. OUG nr. 195/2005, Legea nr. 61/1991, OG nr. 2/2001, OG nr. 99/2000 și HCL nr. 826/2006, nici unul dintre actele normative care guvernează, în opinia reclamantului, fondul raportului juridic litigios, neputând fi încadrat în sfera contenciosului comercial.
Mai mult, atunci când se referă la aparența dreptului, reclamantul relevă că el rezidă din încheierea celor patru procese verbale de sancționare a pârâtei pentru lipsa autorizației și orarului de funcționare, acte care, la rândul lor, nu pot fi invocate în sprijinul atribuirii competenței în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Din contră, acestea sunt acte administrative, eliberate de către autoritatea publică competentă în temeiul HCL nr. 826/2006, acest act prevăzând și sancțiunile aplicabile în cazul desfășurării unei activități în lipsa acestor documente, fapta astfel săvârșită fiind contravenție.
Curtea apreciază că prezentul litigiu s-a născut în condițiile în care societatea nu a respectat dispoziția de suspendare a activității, luată în cadrul proceselor verbale contravenționale, ca măsură complementară, astfel încât natura cauzei nu poate fi comercială, ci este o problemă care ține de modul de executare al sancțiunilor contravenționale complementare, respectiv tot de sfera contenciosului contravențional, astfel de cauze trebuind să fie soluționate de către o singură jurisdicție, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a celui care a înțeles să nu respecte măsurile dispuse.
Mai mult, nu se poate face abstracție de faptul că în prezent, pe rolul Judecătoriei Cluj -N, este înregistrată plângerea contravențională îndreptată de către pârâta împotriva proces verbal prin care s-a sancționat nerespectarea măsurii de suspendare a activității și, având în vedere regimul juridic al unei asemenea acțiuni, care suspendă executarea, și interesul reclamantului de a solicita măsura dispusă de către tribunal poate fi apreciat prin raportare la această plângere.
De asemenea, Curtea a reținut că nu poate fi reținută ipoteza conform căreia natura comercială a litigiului ar fi dată de desfășurarea activității la punctul de lucru fără îndeplinirea cerințelor legale, întrucât atunci când legiuitorul a dorit să plaseze o astfel de atitudine în sfera contenciosului comercial, a făcut-o în mod expres, relevante în acest sens fiind prevederile Legii nr. 359/2004.
Astfel, în cuprinsul acestui act normativ sunt enumerate în mod expres care sunt autorizațiile necesare pentru legala desfășurare a unui comerciant, printre acestea nefigurând și cea impusă de HCL nr. 826/2006, fiind prevăzută în mod expres și sancțiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii cerințelor legale, în textul art. 173.
Ca atare, în cazul în care o autoritate competentă, în sensul prevederilor acestei legi, notifică Registrului Comerțului decizia sa de interzicere a desfășurării activității, mențiunile făcute în temeiul acestei notificări ar putea face obiectul unui control de către instanța specializată în materie comercială.
Or, Curtea consideră că atunci când aceste condiții nu sunt îndeplinite, iar atitudinea culpabilă a comerciantului constă în nerespectarea unei hotărâri a deliberativului local, aceasta poate fi sancționată de către autoritate în temeiul acestui act și cum în cazul de față măsura suspendării activității a fost dispusă în cuprinsul unor procese verbale de contravenție, iar ulterior pârâta a fost sancționată și pentru nerespectarea acestei dispoziții, orice litigii derivând de aici sunt de competența instanței care soluționează și plângerea contravențională.
Instanța apreciază că în caz contrar s-ar ajunge la o scindare artificială a competenței, generată de calitatea de comerciant sau necomerciant a contravenientului, cu ignorarea împrejurării esențiale care a dus la nașterea litigiului, respectiv modul în care autoritatea publică înțelege să pună în executare măsura contravențională complementară.
Relevante sunt, în acest sens și susținerile de la termenul de astăzi al reprezentantei reclamantului căreia instanța i-a solicitat să justifice calitatea procesuală activă a Municipiului C-N, în condițiile în care se susține că prezentul litigiu are o natură comercială, fiind guvernat, în consecință, de principiul egalității părților.
Cu această ocazie, s-a arătat că reclamantul a acționat în virtutea competențelor conferite de Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială fiind singura care are personalitate juridică și fiind reprezentată în instanță de către primar. Mai mult, procesele-verbale de contravenție au fost încheiate de către Municipiul C-N și este vorba, în esență, despre protejarea intereselor comunității.
S-a mai subliniat că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența cererii este determinată de cerința asigurării liniștii locatarilor învecinați cu spațiul în care funcționează pârâta, precum și cerința asigurării aplicării imediate a legii, aspecte ce vizează funcționarea în condiții de legalitate a pârâtei.
În privința aparenței dreptului, s-a relevat că aceasta acționează în favoarea autorității administrative și ea rezidă din cele patru procese-verbale de constatare a contravenției.
Curtea apreciază că aceste susțineri sunt o dovadă în plus a faptului că litigiu nu poate fi calificat ca unul de drept privat, întrucât reclamantul se prevalează de faptul că este o autoritate publică și acționează în vederea protejării unui interes general, în temeiul HCL nr. 826/2006 și a celor patru procese verbale contravenționale.
Luând în considerare toate cele de mai sus expuse, precum și dispozițiile art. 312 proc. civ. recursul declarat va fi admis, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Cluj -
Cu ocazia rejudecării, va fi analizată acțiunea introductivă prin prisma tuturor susținerilor părților de la fond și din recurs, precum și a aspectelor relevate în privința chestiunilor puse în discuție din oficiu de către
Deși reprezentantul pârâtei a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, instanța apreciază că, față de soluția adoptată, o astfel de solicitare este prematur formulată, întrucât adevărata culpă procesuală a părților va fi relevată numai cu ocazia soluționării cauzei de către organul jurisdicțional competent, acesta urmând a se pronunța în consecință și asupra cheltuielilor de judecată ocazionate părților, în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC 2 SRL C-N împotriva ordonanței președințiale nr. 2568/21.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și trimite cauza pentru judecată la Judecătoria Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - AL - - - - -
Red. MB/ dact.MM
2ex./18.12.2008
Jud.fond: Seman
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar, Floarea Tămaș
