Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 324/COM
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta reclamantă - SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 168/com/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC M 2002, cu sediul în, județ C, având ca obiect ordonanță președințială - suspendare executare hotărâre AGA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata pârâtă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei conform nr. 246/11.03.2009, timbru judiciar de 1 leu.
Pentru intimata reclamantă apărătorul ales depune la dosar certificat de grefă emis de Tribunalul Constanța cu care face dovada că acțiunea formulată de Transilvania având ca obiect anulare hotărâre AGA a fost respinsă ca nefondată. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă av. solicită respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu mențiunea că acțiunea în anularea hotărârii AGA a fost respinsă de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.08.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta Transilvania SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M 2002 SA, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării hotărârii AGA a SC M 2002 SA adoptată la data de 4.07.2008 referitoare la aprobarea programului de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat în ședința din data de 8.11.2007 (pct. nr.4) și la aprobarea actului constitutiv actualizat ( pct.nr.5), până la soluționarea irevocabilă a cererii privind constatarea nulității absolute/în anulare a acestei hotărâri.
Prin sentința civilă nr.168/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei de interes în promovarea cererii invocată de pârâtă și a fost respinsă cererea de suspendare ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din interpretarea disp. art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.441/2004 rezultă că suspendarea constituie o facultate a instanței, care verifică dacă reclamantul face dovada îndeplinirii condiției speciale privind promovarea acțiunii în anulare și apreciază asupra oportunității dispunerii acestei măsuri.
se apreciază în raport de caracterul vădit nelegal al hotărârii adoptate și de prejudiciul iminent și ireparabil ce s-ar produce în absența intervenției instanței. Aceste aspecte trebuie să rezulte din analiza sumară a cererii fără a fi necesară administrarea de probatorii întrucât în aplicarea art.581 Cod procedură civilă instanța verifică, în baza unui examen sumar al actelor, care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică luarea unei măsuri provizorii, fără prejudecarea fondului litigios.
Ca măsură urgentă și prealabilă soluționării fondului, cererea de suspendare trebuie să se raporteze la un prejudiciu iminent și ireparabil.
Instanța a apreciat că, în speță, în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului iminent și ireparabil ce s-ar produce în absența intervenției instanței și care ar avea un impact deosebit asupra situației juridice a societății.
Totodată, pentru a aprecia asupra "văditei nelegalități" a hotărârii AGA atacate, instanța ar trebui să facă un examen amănunțit al actelor prezentate de părți pentru a vedea care dintre ele are aparența dreptului, aspect ce excede cadrului instituit prin art.581 Cod procedură civilă putând fi analizat numai în procedura dreptului comun, considerent pentru care cererea a fost respinsă.
Relativ la excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare, pe calea ordonanței președințiale, instanța a reținut că interesul ca și condiție a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, el trebuind a fi justificat atât la momentul promovării acțiunii dar și ulterior acestei date, în legătură cu toate actele procedurale îndeplinite.
În raport de dispozițiile art.133 și art. 132 din Legea 31/1990, care consacră posibilitatea atacării în instanță a hotărârilor apreciate ca nelegale sau contrare dispozițiilor statutare, cerând în prealabil suspendarea executării acestora, interesul reclamantei este justificat de intenția de a obține o temporizare a efectelor hotărârii pentru care urmărește o sancționare judecătorească, sens în care excepția invocată de pârâtă a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta TRANSILVANIA SA, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta că, potrivit practicii și doctrinei, pentru admisibilitatea unei astfel de proceduri este necesar să fie întrunite în mod cumulativ, la data introducerii cererii, trei condiții, respectiv: urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al cererii.
Ordonanța președințială prevăzută de art.133 din Legea nr.31/1990 republicată are un caracter special, pe de o parte, datorită modalității de punere în aplicare a hotărârilor AGA iar pe de altă parte, datorită specificului acțiunii în anulare a hotărârilor AGA. Trebuie avut în vedere că acțiunile în anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale acționarilor nu sunt evaluabile în bani; ele sunt acțiuni societare și au drept scop anularea hotărârilor luate cu încălcarea legii, ori prin încălcarea legii nu întotdeauna se produce un prejudiciu în adevăratul sens al cuvântului, în majoritatea cazurilor aducându-se atingerile interesului legitim al societății sau al acționarilor.
Recurenta a motivat că se impune suspendarea hotărârii adunării generale a acționarilor întrucât punerea ei în executare ar conduce la deposedarea societății pârâte de toate activele pe care le deține, situație ce va conduce la încetarea activității și pierderea obiectului de activitate. De asemenea, actul constitutiv al societății este modificat în mod abuziv și nelegal, cu privire la componentele esențiale, respectiv capitalul social și obiectul principal de activitate.
Referitor la vremelnicia acestei suspendări, consideră recurenta că aceasta este evidentă, atât timp cât măsura suspendării nu poate decât până la soluționarea irevocabilă a cererii principale, de anulare a aceleiași hotărâri, cerere aflată în curs de judecare pe rolul Tribunalului Constanța.
Prin pronunțarea unei hotărâri de suspendare a executării acestei hotărâri nu se prejudecă fondul cauzei, pentru că soluționarea cererii principale de anulare a aceleași hotărâri se face într-un alt dosar aflat pe rolul aceleași instanțe.
Soluționând această cerere, instanța de judecată nu pronunță anularea hotărârii atacate, dar are nevoie de argumente pentru a pipăi fondul și pentru a determina de partea cui este aparența dreptului, putându-se totodată mărgini la cele pe care le consideră concludente în acest sens.
Recurenta a mai susținut că hotărârea AGA a cărei anulare a fost solicitată a fost adoptată cu încălcarea unor norme imperative ale legii, având un vădit caracter ilegal, astfel încât aparența dreptului este în mod evident de partea reclamantei, fără a fi necesară judecarea fondului. Astfel, sunt întrunite în totalitate condițiile de admitere a cererii de suspendare a punerii în executare a hotărârii atacate, pe calea ordonanței președințiale.
Intimata pârâtă, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.133 al.1 din Legea nr.31/1990 "O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate."
Dispozițiile art.581 din Codul d e procedură civilă prevăd că " instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Prin urmare, ținând seama de caracterul executoriu al hotărârilor AGA, legiuitorul a instituit în favoarea acționarilor interesați și a persoanelor interesate, în condițiile dreptului comun, dar cu unele derogări, un mijloc procesual pentru a stopa, cel puțin temporar, executarea unei hotărâri AGA nule sau anulabile.
Potrivit jurisprudenței (Tribunalul Suprem,. Decizia de îndrumare nr.5/1975 valabilă și în prezent), pentru admisibilitatea unei astfel de proceduri este necesar să fie întrunite în mod cumulativ, la data introducerii cererii, cele trei condiții, respectiv: urgența și neprejudecarea fondului, vremelnicia măsurii trebuind a fi analizată doar ca o condiție a hotărârii adoptate, iar nu ca o cerință de exercitare a cererii de ordonanță.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că suspendarea constituie o facultate a instanței care verifică dacă reclamantul face dovada îndeplinirii condiției speciale privind promovarea acțiunii în anulare, dar și a condițiilor generale prevăzute de art.581 din Codul d e procedură civilă.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute de Legea nr.31/1990, respectiv introducerea unei acțiuni în anularea hotărârii AGA din 4.07.2008 în ceea ce privește "aprobarea programului de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat în ședința din data de 8.11.2007 și aprobarea actului constitutiv al societății actualizat", în schimb, nu se poate reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.581 din Codul d e procedură civilă.
Prima condiție, urgența, se apreciază în concret, în funcție de împrejurările particulare ale cauzei. Legea nu definește conceptul de urgență, însă indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv,pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță, recurenta a afirmat producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara prin aceea că punerea în executare a hotărârii atacate ar conduce la deposedarea societății pârâte de toate activele pe care le deține și la încetarea activității și pierderea obiectului de activitate. Ori, din hotărârea adoptată de AGA la data de 4.07.2007 nu rezultă iminența și caracterul ireparabil al unui astfel de prejudiciu. Continuarea și finalizarea programului de investiții aprobat într-o altă ședință, precum și aprobarea actului constitutiv al societății actualizat, conform modificărilor aduse la zi, sunt măsuri legate de executarea unor hotărâri anterioare, a căror nelegalitate nu a fost dovedită.
Mai mult, aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă depășesc examenul sumar al fondului ce îi este permis judecătorului în cazul ordonanței președințiale pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului. Analiza respectării dispozițiilor legale referitoare la convocarea și ținerea adunării generale, precum și a legalității măsurilor adoptate de adunare reprezintă atributul exclusiv al judecătorului fondului, neputând fi antamate în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 168/com/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SC M 2002, cu sediul în, județ C,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond
Red.dec.jud.
2 ex./26.03.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
