Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 334/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 149/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.334R
Ședința publică de la 18.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.209/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamanta prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 19 și intimata-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 12.03.2008 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, recurentului-reclamant prin apărător.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în dovedirea urgenței, față de împrejurarea că instanța de fond a considerat că acțiunea nu îndeplinește condiția urgenței, solicitând amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a acestor înscrisuri.
La solicitarea instanței, în sensul precizării înscrisurilor, apărătorul recurentului-reclamant învederează că sunt înscrisuri care atestă că există disensiuni în cadrul societății și față de care apreciază că se impune suspendarea executării hotărârii
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că se opune probei cu înscrisuri solicitată de către recurentul-reclamant.
Curtea, deliberând, respingerea cererea recurentei prin apărător pentru amânarea judecății în vederea depunerii de înscrisuri, probă pe care o apreciază ca fiind neconcludentă având în vedere că reprezentantul părții nu poate indica înscrisurile pe care dorește să le depună la dosar.
Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fondul cauzei admiterea cererii și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea acțiunii în anulare în mod definitiv și irevocabil, fără cheltuieli de judecată. Consideră că în mod greșit a apreciat intimata de fond că nu este justificată urgența, aceasta fiind prezumată de lege. Învederează că urgența provine din faptul că majorarea capitalului s-a făcut fără cunoștința recurentului, fiindu-i redusă cota de participație de la cota de 40% la 1%, fiind astfel păgubit. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, învederează că potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 procesul-verbal reprezintă ceea ce s-a întâmplat în ședința respectivă, iar în conformitate cu prev. art.191 alin.1 din Legea nr.31/1990 hotărârile asociaților se iau în adunarea generală. Totodată invocă și disp. art.204 alin.1 din Legea nr.31/1990 care prevăd că actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale. Cu privire la al treilea motiv de recurs, apreciază că în mod greșit a considerat instanța de fond că ar fi existat acordul părților și că are valențe procesul-verbal încheiat în anul 2003 pentru anul 2006. Mai arată că actul adițional din 2006 fost semnat numai de către administratorul societății care nu a avut mandat în acest sens. Consideră că în mod greșit instanța de fond a analizat legalitatea încheierii fără a fi învestită cu această cerere. Mai arată că instanța de fond nu a verificat toate motivele de nulitate invocate de către recurent.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Învederează că hotărârea a fost semnată și de către recurentul-reclamant și nu s-a stabilit un termen pentru majorarea capitalului social. De asemenea, arată că atât legea cât și statutul prevede că majorarea capitalului social se poate face oricând. Învederează că procesul-verbal hotărăște, nefiind un proces-verbal de ședință ci o hotărâre în care se consemnează voința asociaților de majorare capitalului social. Consideră că se urmărește de către recurentul-reclamant ocolirea legii, având în vedere că acesta nu a atacat încheierea judecătorului delegat prin care s-a înscris hotărârea în evidențele Registrului Comerțului.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.209/9.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI- Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Plast L, prin care s-a solicitat suspendarea Hotărârii Adunării Generale a asociaților societății comerciale din data de 6.08.2003 și a actului adițional la actul constitutiv al persoanei juridice atestat sub nr.65/10.07.2006 de avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că cererea reclamantul nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.581 pr.civ. reținând în esență că, nu există motive concrete pentru a îndreptăți presupunea că măsura suspendării întrunește condiția urgenței, față de faptul că procesul-verbal al adunării generale a asociaților prin care s-a hotărât majorarea capitalului social s-a încheiat la data de 6 august 2003, în urma ședinței adunării generale, iar introducerea cererii de ordonanță președințială a avut loc după circa 4 ani de zile la data de 7.12.2007.
A mai constatat instanța fondului că nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul inexistenței consimțământului nici unuia din cei doi asociați în vederea majorării capitalului social și că nu există proces-verbal al ședinței adunării generale a asociaților, din actele dosarului rezultând că hotărârea asociaților s-a materializat în înscrisul denumit proces-verbal al adunării generale a asociaților din 6.08.2003 și că există acord de voință al părților, acestea semnând respectivul înscris.
Prima instanță a mai constatat că nu are relevanță juridică faptul că reclamantul a aflat de majorarea capitalului social numai în luna noiembrie 2007, în condițiile în care și-a exprimat acordul de voință odată cu semnarea procesului-verbal din data de 6.08.2003, iar încheierea judecătorului delegat la registrul comerțului din data de 14.06.2006 cu privire la majorarea de capital social, s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.204 din Legea nr.31/1990 și ale art.6 și 14 din Legea nr.26/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticile formulate vizând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii fiind întemeiate pe dispozițiile art.131 - 133 din Legea nr.31/1990, art.299 și următoarele și art.581-582 cod procedură civilă.
După prezentarea unui scurt istoric de la data constituirii societății comerciale intimate până la data înregistrării acțiunii dedusă judecății, recurentul a solicitat, urmare admiterii căii de atac, admiterea cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a asociaților SC Plast L, susținând în esență următoarele critici:
-nu pot fi acceptate concluziile instanței de fond conform cărora nu există urgența, întrucât procesul-verbal al adunării generale a asociaților s-a încheiat la data de 6.08.2003 iar cererea de ordonanță președințială a fost introdusă după circa 4 ani de zile, în realitate însăși faptul încheierii respectivului proces-verbal la data de 6.08.2003, reprezentând un motiv de admisibilitate al ordonanței președințiale, deoarece dovedește nelegalitatea hotărârii adunării generale, în condițiile în care actul adițional și înscrierea la oficiul registrului comerțului au fost efectuate numai în anul 2006 prin încheierea nr.39830/14.07.2006;
-în mod greșit s-a apreciat că nu există motive care să necesite intervenția urgentă a instanței, fără a avea în vedere că respectiva hotărâre a asociaților este evident nelegală și a condus la controlul absolut și exclusiv deținut de coasociatul SA în cadrul societății, fiind afectate drepturile recurentului aferente unei cote de participare de 40% la capitalul social, pricinuind astfel acestuia pagube importante;
-în mod nelegal instanța fondului a considerat că în speță hotărârea asociaților s-a materializat în procesul-verbal al adunării generale a asociaților din 6.08.2003, deși pentru orice modificare a actului constitutiv este necesară o hotărâre care să consimtă această modificare și în baza căreia să fie adoptat actul adițional, în conformitate cu dispozițiile art.191 alin.1 și ale art.204 alin.1 din Legea nr.31/1990;
-nu poate fi considerată hotărâre a adunării generale a asociaților, procesul-verbal din data de 6.08.2003, care este un act distinct, având regim juridic și efecte diferite, acesta neputând a ține locul hotărârii, pentru că el reflectă numai ceea ce s-a întâmplat în ședința respectivă;
-numai hotărârea adunării generale reprezintă actul juridic care naște drepturi și obligații în sarcina tuturor asociaților și are un regim juridic distinct, în speță o atare hotărâre neexistând;
-în subsidiar, dacă se consideră drept hotărâre a adunării generale, procesul-verbal întocmit la 6.08.2003, aceasta este lovită de nulitate absolută pentru că lipsește procesul-verbal al adunării, care trebuie să stea la originea hotărârii adoptate și să conțină mențiunile obligatorii prevăzute de lege;
-în mod nelegal a considerat instanța fondului că există acordul părților materializat prin semnarea procesului-verbal din 6.08.2003, deși actul adițional fost încheiat în anul 2006, întrucât prin neaducerea la îndeplinire în anul 2003 majorării de capital social, asociații au renunțat la efectuarea mențiunii, iar în anul 2006 cota de participare la capitalul social era diferită de aceea din 2003;
-este evident că lipsește consimțământul părților la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social, o dovadă fiind lipsa deciziei organului de conducere din cadrul SC SA în acest sens, iar părțile nu au semnat actul adițional la actul constitutiv, recurentul nefiind informat niciodată de majorarea capitalului care nu i-a fost adusă la cunoștință de administratorul societății, majorarea fiind efectuată nelegal de administrator, fiind astfel evident că acesta nu a mai lucrat în interesul societății, ci în interes propriu, eventual în interesul celuilalt asociat;
-în mod abuziv și greșit a considerat prima instanță că încheierea judecătorului delegat la registrul comerțului de majorare a capitalului social s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.204 din Legea nr.31/1990 și ale art.6 și 14 din Legea nr.26/1990, încheiere care excede cadrul procesual al acțiunii în anulare hotărâre A și a cererii privind suspendarea executării, deși încheierea este pronunțată într-o procedură necontencioasă, fără a exista un control al legalității actele depuse, reclamantul invocând prin cerere nelegalitatea acestei încheieri, întrucât legea prevede care este calea specifică de atacare a hotărârii adunării generale, reglementată prin art.132 și următoarele din Legea nr.31/1990 republicată, iar în cadrul ordonanței președințiale privind suspendarea executării, trebuie a avea loc numai pipăirea fondului, instanța neputând emite sentințe definitive asupra legalității unei hotărâri judecătorești anterioare, pe acest aspect concluziile instanței fondului fiind nemotivate, nefiind prezentate concluziile legalității încheierii judecătorului delegat, ceea ce constituie un motiv de nulitate a hotărârii pentru nemotivare;
-în subsidiar, în opinia recurentului încheierea judecătorului delegat s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale, pentru că nu a existat o hotărâre a adunării generale a asociaților, hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite la capital față de momentul când a fost încheiat actul adițional și nu a fost respectat termenul de 1 an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii de majorare, lipsind și decizia celuilalt asociat;
-nu au fost verificate de instanțe fondului toate motivele de nulitate invocate prin acțiune, cum sunt lipsa cauzei actului juridic, lipsa procesului-verbal al ședinței adunării generale a asociaților, faptul că hotărârea a fost luată de asociați având participații diferite la data încheierii actului adițional la actul constitutiv, lipsa deciziei coasociatului SA și lipsa aportului la capitalul social al aceluiași asociat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2008, intimata SC Plast Las olicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că hotărârea atacată a constatat în mod legal că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile reglementate prin dispozițiile art.581 pr.civ.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Din analiza prevederilor art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 cu raportare la dispozițiile art.581 pr.civ. Curtea reține că trebuie îndeplinită condiția specifică generală a urgenței, care trebuie să rezulte din fapte ori aspecte concrete, legea prevăzând două situații care pot conduce la îndeplinirea acestei condiții și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, respectiv prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, alături de înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.
Aprecierea urgenței trebuie a avea loc în raport cu situația existentă la momentul judecării, aceasta trebuind a persista și în timpul judecării căii de atac recursului.
Urgența fiind o condiție esențială de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța este obligată să constate și să arate considerentele care au condus la convingerea existenței sau inexistenței acestei condiții, în urma pipăirii fondului, adică a examinării sumare a actelor și probelor invocate de părțile în litigiu.
În cadrul acestui examen sumar, instanța nu examinează validitatea tuturor actelor și titlurilor prezentate de părți, urmărind a se stabili numai, care din părți are de partea sa aparența dreptului și dacă se justifică luarea unor măsuri provizorii, pentru menținerea unei anumite stări de fapt sau de drept, până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun, în speță pe calea acțiunii în anularea hotărârii A reglementată prin dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990 republicată.
Pe acest aspect, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a constatat că nu este îndeplinită cerința urgenței, în condițiile în care hotărârea privind majorarea capitalului social a fost adoptată la data de 6.08.2003, în raport de data înregistrării cererii de ordonanță președințială numai la data de 10.12.2007.
Instanța fondului în aprecierea existenței îndeplinirii aceleiași condiții, avut în vedere și faptul că hotărârea majorării capitalului social a avut la bază acordul celor doi asociați ai SC Plast L, atât timp cât procesul-verbal al adunării generale a asociaților încheiat la data de 6.08.2003, anexat la fila 19 dosarului tribunalului, a fost semnat de reclamantul-recurent, care nu a contestat valabilitatea semnăturii, precum și de către directorul-general al coasociatului SA pe a cărei semnătură este aplicată ștampila acestei societăți comerciale asociat, căruia îi sunt delegate atribuțiile de conducere și de reprezentare ale societății în raporturile cu terții și în justiție, existând deci premiza că directorul a acționat în numele persoanei juridice pe care o reprezintă, în opinia Curții, apărând nefondată critica privind inexistența voinței asociaților în adoptarea hotărârii adunării asociaților în litigiu.
Curtea va reține că procesul-verbal al adunării generale asociaților din data de 6.08.2003, reprezintă în fapt chiar hotărârea celor doi asociați în sensul majorării capitalului social, nefiind deci obligatorie și întocmirea unui înscris distinct care să poarte denumirea de hotărâre, chiar dacă în practică sunt întocmite înscrisuri distincte în acest sens.
În opinia Curții, esențial este faptul ca oricare hotărârea act juridic unilateral al societății comerciale privită ca persoană juridică, să fie rezultatul unei voințe comune a asociaților, în speță, din conținutul procesului-verbal din data de 6.08.2003, rezultând fără echivoc, că cei doi asociați ai societății comerciale intimate, recurentul-reclamant și coasociatul persoană juridică prin reprezentant legal, au hotărât asupra majorării capitalului social prin majorarea cotei de participare la capital al acestuia din urmă.
Apare deci neîntemeiată critica privind obligativitatea întocmirii unor înscrisuri distincte, din care unul să reprezinte procesul-verbal al adunării, iar celălalt hotărârea, prevederile invocate în acest sens de către recurent, respectiv dispozițiile art.191 alin.1 și ale art.204 alin.1 din Legea nr.31/1990 neimpunând o atare cerință de formă.
Nefondată este și susținerea recurentului privind încheierea actului adițional la actul constitutiv al societății comerciale, numai de către administrator, în lipsa unui mandat în acest sens, în condițiile în care acesta are obligația aducerii la îndeplinire a hotărârilor adunării generale, analiza atribuțiilor conferite acestuia neputând a avea loc în cadrul procedurii ordonanței președințiale, nefiind de altfel probată limita acestor atribuții de către recurentul-reclamant, în fazele procesuale parcurse.
Tot astfel nu este dovedită nici susținerea renunțării de către cei doi asociați ai persoanei juridice la producerea de efecte a hotărârii adoptată la data de 6.08.2003.
fondul cauzei, Curtea constată că este nefondată și critica privind îndeplinirea condiției urgenței menită să permită suspendarea executării hotărârii AGA în litigiu, motivată pe faptul că prin respectiva hotărâre a fost diminuată cota de participare a recurentului-reclamant la capitalul social, în acest mod creindu-se o poziție dominantă, exclusivă, pentru cel de al doilea asociat, cu consecința posibilității adoptării numai prin voința acestuia, a unor hotărâri referitoare la viața societății, independente de voința reclamantului-recurent.
Actele dosarului relevă faptul că încă de la data constituirii că persoana juridică a societății comerciale intimate, recurentul asociat a avut o cotă de participare la constituirea capitalului social de 10%, în raport de coasociatul A cu o cotă de 90% din capital, aceeași cotă majoritară a acestui din urmă asociat fiind menținută inclusiv prin hotărârea adunării generale din data de 23.05.2005 (fila 73 dosar fond), urmare cesiunii unor părți sociale, materializată în actul adițional nr.1/2005, cesiune în urma căreia ponderea reclamantului recurentul fost de 40%, inferioară cotei de 60% aparținând coasociatului persoană juridică.
Aceasta, în condițiile în care potrivit art.192 alin.1 din Legea nr.31/1990, adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, actul constitutiv al societății intimate necuprinzând o derogare de la această regulă, iar fiecare parte socială dă dreptul la un vot, potrivit art.193 alin.1 din aceeași lege.
Curtea constată totodată că la fila 25 din dosarul primei instanțe este anexat ordinul de plată nr.1094/8.08.2003 prin care asociatul SA a probat virarea sumei de 510.000.000 lei în contul societății intimate, urmare majorării capitalului social hotărâtă la data de 6.08.2003, fiind deci neîntemeiată și critica privind lipsa respectivului aport la capital evocată prin motivele de recurs.
Nu poate fi avută în vedere nici ultima critică inserată în conținutul motivelor de recurs, prin sentința atacată nefiind analizată legalitatea încheierii judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului, cum susține fără temei recurentul, fiind numai inserată concluzia respectării prevederilor art.204 din Legea nr.31/1990 și ale art.6 și 14 din Legea nr.26/1990, în considerarea controlului de legalitate formal, aparținând competenței judecătorului delegat, cu referire la aspectele de nelegalitate ale respectivei încheieri, invocate în timpul primei judecăți, ca de altfel și prin motivele de recurs în subsidiar, în condițiile în care o atare încheiere este supusă căii de atac reglementată prin art.60 din legea societăților comerciale, pe aspecte circumscrise competenței mai sus arătate.
Celelalte motive invocate în susținerea cererii introductive, reluate la finele conținutului motivelor de recurs, de natură de a atrage nulitatea hotărârii A, aparțin, în opinia Curții, competenței instanței investită cu acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat recurentul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.209 din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 07.04.2008
Tehnored.- 10.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
