Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 402/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.337
Ședința publică de la 17.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul, în contradictoriu cu intimații și - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1867/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații prin avocat care depune delegația sa de substituire și împuternicire avocațială a d-nei av., lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că recursul este netimbrat, că s-a depus motivele de recurs și un set de acte anexe, că s-au depus întâmpinări de către cei doi intimați, precum și faptul că recurentul a depus la dosar o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței.
Se comunică intimaților copia motivelor de recurs, filele 9 - 11 dosar, urmând a se renumerota dosarul.
Curtea, față de cererea de lăsare la sfârșitul ședinței, depusă la dosar, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 5 dosar, lipsind intimații.
Recurentul prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de C, solicitând proba cu acte.
Curtea lasă cauza la ordine pentru a se discuta probele în contradictoriu cu celelalte părți.
La a treia strigare a cauzei se prezintă ambele părți prin reprezentanți.
Recurentul prin avocat solicită proba cu acte, respectiv actele depuse odată cu motivele de recurs și adresa prin care partea a solicitat efectuarea unui control de fond al societății, pe care o depune la dosar și o comunică părții adverse.
Intimatele prin avocat, nu se opun la proba cu înscrisuri, învederând că nu dorește termen pentru a lua cunoștință de actele depuse la dosar, întrucât sunt acte pe care le cunoaște.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul prin avocat susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatele prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, învederând că instanța nu poate suplini voința asociaților, suspendarea administratorului se putea face numai prin voința asociaților.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1867/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului prin care se solicita pe calea ordonanței președințiale, suspendarea pârâtului din funcția de administrator al - SRL până la soluționarea cererii de excludere din societate, cu motivarea că pârâtul a comis fraude în dauna societății, s-a folosit de semnătura sa personală în bancă pentru a scoate sume foarte mari de bani în interesul său personal, al familiei sale și al altor persoane. De asemenea, instanța a dispus respingerea aceleiași cereri, formulate față de pârâta - SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, respectiv 3500 lei față de pârâtul și 3500 lei față de pârâta societate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea reclamantului formulată pe cale de ordonanță președințială nu poate fi admisă deoarece pârâtul a fost numit administrator prin actul constitutiv al societății comerciale, iar dispozițiile art. 77 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că revocarea și, cu atât mai mult, suspendarea din funcție se hotărăsc de adunarea generală a asociaților. Este așa deoarece potrivit principiului simetriei cunoscut și sub forma adagiului mutuus consensus-mutuus dissensus, dacă numirea sa în funcție s-a făcut prin actul constitutiv și suspendarea va trebui să se facă tot printr-un act juridic, care să reprezinte voința socială, iar nu prin hotărâre judecătorească, aceasta neputând suplini voința asociaților. Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite nici condițiile de admisibilitate a cererii, respectiv caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, de vreme ce existența cererii de excludere din societate a pârâtului nu conduce automat la suspendarea sa din funcția de administrator, așa cum rezultă din dispozițiile art. 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se susține în esență că sentința este criticabilă pentru mai multe considerente de fapt și de drept:
Se arată de recurent că pe rolul Tribunalului se află cererea de excludere din societate a pârâtului, care este și administrator la - SRL, unde reclamantul deține părți sociale ce reprezintă 32% din capitalul social, iar pârâtul deține părți sociale ce reprezintă 68% din capitalul social. Cererea de excludere este motivată pe dispozițiile art. 22 lit. d din Legea nr. 31/1990, care stabilesc această posibilitate pentru situația în care asociatul comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura sa sau de capitalul social în folosul său sau al altora. Instanța a folosit aprecieri "suis generis" pentru motivarea soluției sale, privind calitatea de administrator și cea de asociat, neluând în seamă principiul că relațiile dintre asociați se bazează pe "bonna fides". Deși la dosar au existat înscrisuri din care rezultă în mod indubitabil activitatea frauduloasă a pârâtului, instanța nu a ținut seama de ele. Astfel, se arată, pârâtul a cheltuit de pe cardul personal peste 2 miliarde de lei, a cumpărat materiale de construcții pentru apartamentul soacrei sale și a cumpărat în numele societății un autoturism marca " Mercedes" pentru fiul său pentru care s-au cheltuit peste 25.000 EURO. La solicitarea reclamantului, a fost întocmit un raport de expertiză de către expertul care a concluzionat că deși societatea avea datorii de aprox. 190.000, 00 RON, pârâtul a sustras suma de 176.740,64 RON în numai 6 luni.
În drept, recurentul invocă art. 582 din pr. civ.
De aceea, recurentul solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, oar pe fond, suspendarea pârâtului, până la excluderea sa din societate.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri noi.
Analizândrecursul formulat, prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că recurentul nu arată care sunt criticile de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței, ci face doar susțineri de fapt, care privesc motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.
Or, recursul reprezintă o cale de atac, prin care se pot aduce hotărârii critici de nelegalitate, respectiv privind aplicarea legii, iar nu susțineri de fapt, care nu constituie altceva decât motive de fapt ale cererii introductive.
Chiar dacă instanța de recurs este chemată să analizeze conform art. 3041din pr. civ., cauza, sub toate aspectele, față de caracterul căii de atac a recursului, respectiv de cale extraordinară de atac, ce privește numai nelegalitatea hotărârii, aspectele deduse judecății recursului trebuie să privească doar aceste aspecte.
Pe de altă parte, temeiul de drept al recursului, indicat ca fiind art. 582 din pr. civ. care reglementează doar calea de atac împotriva hotărârii prin care se emite ordonanța președințială, nu conține suficiente elemente pentru a analiza veritabilele critici de nelegalitate ce se puteau aduce sentinței.
Însă, considerând că trimiterile recurentului la dispozițiile art. 222 și art. 223 din Legea nr. 31/1990 s-ar putea constitui într-un motiv de recurs constând în aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 din pr. civ.), Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat. Astfel, toate susținerile recurentului se circumscriu excluderii din societate a pârâtului, care, chiar dacă, să presupunem că s-ar admite prin acțiunea de fond formulată de reclamant în alt dosar, nu atrage după sine, suspendarea sau revocarea pârâtului din funcția de administrator al societății la care acesta deține 68% din capitalul social.
În mod corect a apreciat Tribunalul că, în condițiile în care pârâtul ar putea avea calitatea de administrator la societatea cu răspundere limitată, chiar dacă nu ar fi asociat la aceasta ( așa cum rezultă din art. 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care reglementează posibilitatea numirii unui administrator neasociat), cererea de suspendare de față, formulată mai ales pe calea ordonanței președințiale nu întrunește condiția vremelniciei, raportat la acest litigiu de fond, deoarece fondul acțiunii având ca obiect excluderea pârâtului din societate nu duce la suspendarea, evocarea sa din funcția de administrator.
Mai mult decât atât, recurentul nu a făcut critici cu privire la motivele esențiale reținute de instanță pentru respingerea cererii sale, cele ce privesc voința asociaților și necesitatea ca pentru suspendare să existe voința asociaților, conform art. 77 din Legea nr. 31/1990. Or, obiectul recursului îl constituie tocmai hotărârea judecătorească, respectiv modul cum prima instanță a aplicat legea la situația de fapt expusă de reclamant, iar conținutul hotărârii nu a fost criticat în mod direct cu privire la acest aspect.
De aceea, Curtea, apreciind că recursul este nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9, la art. 3041și la art. 582 și art. 581 din pr. civ. îl va respinge ca atare.
Deoarece intimatele au efectuat cheltuieli de judecată cu prilejul judecății recursului, iar față de soluția pronunțată asupra cererii de recurs formulate de reclamant, acesta a dovedit că se află într-o culpă procesuală ce i-a prejudiciat pe intimați, Curtea, în temeiul art. 316 rap. la art. 298, cu referire la art. 274 din pr. civ. va obliga pe recurent la plata acestor cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței comerciale nr. 1867/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și - SRL, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecată către intimații și - SRL ( câte 3500 lei pentru fiecare).
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 17.03.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.DACT/RE/2 EX.
Sent.com. nr. 1867/08.02.2008
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
