Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.399
Ședința publică de la 27.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - 2000 SA în contradictoriu cu intimatele reclamante - MEDIA SRL și - MEDIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatele reclamante prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 13 dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură precizări și concluzii scrise și că intimata reclamantă - MEDIA SRL a depus întâmpinare.
Avocatul intimatelor reclamante susține că nu poate pune concluzii în fața, motiv pentru care instanța nu-i acordă cuvântul pe recurs. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată la numărul - din 18 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamantele - MEDIA SRL și - MEDIA SRL, ambele cu sediul în B au chemat-o în judecată pe pârâta - 2000 SA, cu sediul în B și au solicitat ca instanța, pe cale de ordonanță președințială, să suspende executarea hotărârii a - 2000 SA din 12 iunie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și executarea hotărârii a aceleiași societăți din 2 iulie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială. Au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat în esență că hotărârea din 12 iunie 2007 este nulă absolut întrucât a fost luată cu încălcarea normelor imperative relative la convocare, ordinea de zi necuprinzând conținutul modificărilor actului constitutiv. În același sens au invocat și faptul că au fost luate hotărâri ce nu figurau pe ordinea de zi, precum și faptul că hotărârea a fost luată prin excluderea de la vot a celor două reclamante.
În ce privește hotărârea din 2 iulie 2007, reclamantele au susținut că este nulă absolut, întrucât a fost luată cu încălcarea normelor imperative relative la convocare, precum și pentru că ea reprezintă un act juridic subsecvent unui act juridic nul absolut.
Sub aspectul cerințelor impuse de articolele 581-582 Cod procedură civilă, reclamantele au arătat că aceste condiții sunt îndeplinite, urgența fiind dată de împrejurarea că două hotărâri nule absolut au fost puse în executare (și fără să fie publicate în Monitorul Oficial al României), astfel că reclamantele nu mai sunt în mod formal acționari și nu își mai pot exercita drepturile specifice.
În privința cerinței prevenirii producerii unei pagube, reclamantele au arătat că aceasta este asigurată întrucât în joc sunt acțiunile din cadrul societății pârâte, iar administratorul și ceilalți acționari nu respectă minime condiții legale de desfășurare a AGA sau.
Referitor la neprejudecarea fondului, reclamantele au arătat că această cerință este respectată, întrucât soluționarea în fond a acțiunilor în anulare se va face de către instanța învestită cu judecarea acestora.
La 24 ianuarie 2008, pârâta a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de cerere, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât nu se încadrează în condițiile imperative ale articolelor 581-582 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr. 1019 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis cererea reclamantelor și a dispus suspendarea executării hotărârilor ale societății pârâte din 12 iunie 2007 și din 2 iulie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în raport de prevederile articolului 133 din legea nr.31/1990, suspendarea executării hotărârii AGA nu operează de drept la data introducerii acțiunii în anulare a acestei hotărâri, fiind necesară verificarea de către instanță a cerințelor articolului 581 Cod procedură civilă referitoare la procedura specială a ordonanței președințiale.
A reținut, de asemenea, că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate privitoare la vremelnicie și la neprejudecarea fondului rezultă implicit din chiar textul de lege, instanței rămânându-i spre analiză doar condiția privitoare la urgență. Sub acest din urmă aspect, prima instanță a reținut că există urgență câtă vreme hotărârea din 12 iunie 2007 fost și continuă să fie utilizată de pârâtă pentru a nega calitatea de acționari a reclamantelor, iar ambele hotărâri au fost adoptate în absența reclamantelor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs motivat pârâta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 18 februarie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că hotărâre2a a fost pronunțată în condițiile în care cererea introductivă de instanță nu se încadrează în condițiile imperative prevăzute de articolele 581 și 582 Cod procedură civilă.
De esența primelor două critici este susținerea că intimatele - reclamante aduc în favoarea cererii de suspendare aceleași argumente pe care le-au invocat în cererile de anulare a hotărârilor din 12 iunie 2007 și din 2 iulie 2007, cereri ce formează obiectul dosarelor nr. - și nr- ale Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și în care recurenta-pârâtă și-a expus apărările de fond în întâmpinare.
O altă critică vizează neîndeplinirea condiției referitoare la urgență, recurenta - pârâtă susținând că intimatele-reclamante invocă nulitatea absolută a celor două hotărâri fără ca instanțele să se fi pronunțat pe acest aspect. În aceeași ordine de idei, recurenta-pârâtă a arătat și că intimatele - reclamante nu mai sunt acționari ai săi (conform celor două hotărâri AG. și pentru neachitarea prețului acțiunilor dobândite), de aceea nu au nici calitate procesuală.
Ultima critică vizează condiția prevenirii producerii unei pagube, sens în care recurenta - pârâtă a arătat că, față de conținutul hotărârilor contestate, nu există pagubă prin schimbarea sediului social și nici prin recodificarea obiectului de activitate, singurele care au produs pagube societății fiind chiar intimatele - reclamante.
Recursul nu este întemeiat în drept.
La 24 martie 2008 intimatele - reclamante au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, formulând apărări în fapt și în drept față de motivele de recurs.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Deși recurenta pârâtă nu își întemeiază recursul în drept, față de dezvoltarea motivelor de recurs Curtea apreciază că acesta vizează greșita aplicare a dispozițiilor articolului 581 și urm. Cod procedură civilă, caz de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Examinând cauza sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată nu este supusă apelului, Curtea reține pe de o parte că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, caz în care devin incidente prevederile articolului 304 punctul 6 teza I Cod procedură civilă, întrucât, deși a fost sesizată cu o cerere de suspendare a executării a două hotărâri, până la soluționarea irevocabilă a acțiunilor în anulare îndreptate împotriva acestora, a hotărât suspendarea hotărârii, fără ca în dispozitiv să existe precizat momentul maxim până la care operează suspendarea.
Este lipsită de relevanță precizarea făcută în considerentele hotărârii, întrucât ceea ce se execută și cade în puterea lucrului judecat este dispozitivul hotărârii, iar hotărârea atacată prin prezentul recurs nu face parte din categoria celor la care considerentele fac corp comun cu dispozitivul, cu atât mai puțin în speță unde între considerente și dispozitiv nu există identitate.
Răspunzând primelor două critici, de esența cărora este susținerea că intimatele - reclamante și-au întemeiat cererea de ordonanță președințială pe aceleași argumente ca și acțiunile în anulare formulată în condițiile dreptului comun, Curtea apreciază întemeiate aceste critici având în vedere următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod extrem de judicios că judecătorul sesizat cu o cerere întemeiată pe prevederile articolului 133 din legea nr.31/1990 are a verifica îndeplinirea condițiilor impuse de articolul 581 și urm. Cod procedură civilă, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Numai că, în totală contradicție cu acest raționament, prima instanță a conchis că se impune verificarea doar a cerinței urgenței fiindcă vremelnicia și neprejudecarea fondului reies implicit din textul de lege, întrucât dispozițiile articolului 581 și următoarele Cod procedură civilă nu sunt în acest sens, ele nedispensându-l pe judecător de la acest examen, ci dimpotrivă.
A admite în sensul considerentelor primei instanțe echivalează pe de o parte cu înfrângerea unor dispoziții legale ce sunt dincolo de echivoc, iar pe de altă parte cu acreditarea ideii că, la pronunțarea soluției într-o cerere de ordonanță președințială, diferența o face doar condiția urgenței, fiind astfel contrazise o practică judecătorească și o doctrină unanimă în a aprecia asupra caracteruluicumulatival condițiilor urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului.
În atare situație, Curtea apreciază că în speță nu se poate vorbi despre o veritabilă cercetare judecătorească a fondului cererii de ordonanță - președințială, câtă vreme instanța de fond a exclus de la analiză condițiile referitoare la vremelnicia și la neprejudecarea fondului.
Această analiză a celor trei condiții cumulative este obligatorie și pentru că dispozițiile articolului 581 și urm. Cod procedură civilă enunță condițiile, iar instanța de fond, pentru a putea cenzura temeinicia cererii, trebuie să verifice dacă aceasta le respectă în concret, altfel spus cercetarea judecătorească trebuie să vizezerespectarea cerințelor legale raportat la specificul cauzei.
În plus, Curtea apreciază că în speță verificarea condițiilor relative la neprejudecarea fondului era cu atât mai necesară cu cît, așa cum a subliniat și recurenta - pârâtă în recurs, cererea de ordonanță președințială este întemeiată pe aceleași argumente ca și acțiunea de drept comun, judecătorului fondului revenindu-i obligația de a determina dacă se încearcă prejudecarea fondului într-o procedură specială ce interzice acest lucru sau dacă aparența de drept permite pronunțarea unei soluții înainte ca instanța de drept comun să statueze asupra fondului litigiului.
Față de aceste considerente, apreciind că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și că, examinând incomplet fondul cauzei, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 581 și urm. Cod procedură civilă, în temeiul articolului 312 alineatele 1-3 raportat la articolul 304 punctele 6 și 9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și, în temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedură civilă, apreciind că instanța de fond nu a cercetat efectiv fondul cererii de ordonanță președințială, va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - 2000 SA, în contradictoriu cu intimatele - MEDIA SRL și - MEDIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 1019 din 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr. -.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./18.04.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
