Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 412
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - SRL G, împotriva Deciziei nr.121/18.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - - SRL T, - & SRL C, AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat, pentru contestatoare, a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, învederând că instanța de recurs a dat o dezlegare a cauzei ca rezultat al unei grave erori materiale și de interpretare a legii, fiind încălcate dispozițiile art.581 pr.civ, prin pronunțarea asupra fondului cauzei ce nu putea fi prejudiciat pe această cale.
A mai susținut că, fără temei legal, instanța a obligat pe intimata pârâtă - SRL G la cheltuieli de judecată care nu îi pot fi imputate, neavând culpă procesuală.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4/C din 17 ianuarie 2008 Tribunalului O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - - SRL T în contradictoriu cu pârâtele - & SRL C și - SRL G, iar față de pârâta AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS cererea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva sentinței nr. 4/17.01.2008 a Tribunalului Mehedinți -Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat recurs reclamanta - - SRL T, cât și pârâta - & SRL
Criticile recurentei reclamante - - SRL T s-au referit la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
Referitor la criticile privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, recurenta reclamantă arată că în mod eronat s-a dat eficiență pretinsului pact comisoriu de grad IV pe care proprietarul armator - SRL G îl evocă drept principal mijloc de apărare al rezilierii de drept a contractului, deoarece acest pact nu operează automat, ci este necesară intervenția instanței. În plus, s-a invocat faptul că atât în doctrină cât și în jurisprudența s-a statuat că proprietarul navei, respectiv armatorul se află în relații juridice atât cu navlositorul de bare-boat( armatorul disponent) cât și cu co-contractanții acestuia, respectiv subnavlositorul.
Criticile recurentei reclamante referitoare la netemeinicia hotărârii instanței de fond s-au referit la faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în condițiile în care, deși a considerat îndeplinită condiția urgenței, a respins inclusiv capătul de cerere subsidiar, de transbordare a mărfii, motivând sumar soluția. În acest sens, s-a învederat că dreptul de retenție asupra mărfurilor transportate nu poate fi exercitat de armatorul proprietar contra destinatarului mărfii în temeiul dispozițiilor art. 433 și 437 Cod com. și, în plus, s-au creat daune recurentei reclamante.
Criticile armatorului disponent, pârâta - & SRL C, s-au referit la nelegalitatea hotărârii instanței de fond deoarece în speță erau întrunite în mod cumulativ condițiile cerute de art. 581.pr. civ. și anume atât urgența cât și neprejudecarea fondului, măsurile având un caracter provizoriu. Totodată, s-a invocat faptul că recurenta reclamantă a dovedit aparența dreptului atât prin contractul de închiriere încheiat între armatorul proprietar și armatorul disponent, cât și prin contractul de navlosire încheiat de navlositor și armatorul disponent.
În cauză a fost depusă întâmpinare de către intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS prin care s-a învederat faptul că în principiu este de acord cu plecarea navei din portul Dr. Tr. S, cu condiția însă a respectării dispozițiilor legale privind siguranța navigației. În acest sens, intimata pârâtă a arătat că din raportul de inspecție nr.5/03.01.2008 pe care l-a întocmit la fața locului și din raportul căpitanului vasului rezultă foarte clar că au intervenit deficiențe la sistemul de ancorare, respectiv vinci ancora, fapt ce pune în pericol situația navigației și încalcă dispozițiile art.131alin.1lit.c OG 42/1997, modificat prin OUG 74/2006 și aprobat prin Legea 290/2007.
Prin decizia nr.121/18.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova - Secția Comercială, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de - & SRL C împotriva sentinței nr.4 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL G și AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS, s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL T, s-a modificat sentința, în sensul că s-a admis cererea privind obligarea pârâtelor de a permite transbordarea mărfii de pe nava " " pe o altă navă închiriată de recurenta reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a apreciat că pactul comisoriu de gradul IV invocat de armatorul proprietar - SRL G, rezultat din dispozițiile art. 10 ale contractului de închiriere din 9.07.2007 reprezintă o apărare de fond, ce excede situației de fapt rezultată în cauză, în condițiile în care nava prezintă defecțiuni de ordin tehnic.
Considerând că prioritară este analizarea situației de fapt, Curtea a apreciat că nu se poate da curs cererii principale a navlositorului - - SRL T privind părăsirea de către nava a portului Dr. Tr. S și reluarea marșului prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui remorcher pus la dispoziție de către aceasta deoarece, după cum s-a arătat, s-ar pune în pericol siguranța navigației.
Curtea a constatat că este îndeplinită condiția urgenței și, ca atare, se impune transbordarea mărfii de pe nava pe o altă navă închiriată de navlositor, reprezentând singura cale de limitare a daunelor la care în mod cert este supus navlositorul, fie ca urmare a deprecierii mărfii, fie datorită penalităților de întârziere ce urmează a le achita către societatea bulgară, proprietara mărfii de la bordul navei.
Prejudiciul suferit de navlositor s-a apreciat iminent, în condițiile în care acesta este un terț în cadrul neînțelegerilor ivite între armatorul proprietar - SRL G și armatorul disponent - & SRL
Calitatea procesuală activă a recurentei - - SRL T s-a considerat că este dată de calitatea de navlositor rezultată în urma încheierii contractului de subnavlosire cu armatorul disponent.
Urmare a refuzului recurentei - & SRL C de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, Curtea a anulat ca netimbrat recursul acestei părți.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare - SRL G, solicitând casarea deciziei și rejudecarea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă și rămasă fără obiect.
Contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța de recurs, pe cale de ordonanță președințială, a hotărât irevocabil asupra fondului, obligând-o să permită transbordarea mărfii către o altă navă pusă la dispoziție de către reclamanta-recurentă.
Dezlegarea dată cauzei de către instanța de recurs a considerat a fi rezultatul unei grave greșeli materiale și legale, Curtea încălcând dispozițiile art.581 pr.civ. pronunțându-se asupra fondului cauzei. Criticile contestatoarei au vizat, de asemenea, omisiunea instanței de a se pronunța și față de AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat că la data judecării recursului - & SRL C nu mai era solvabilă, fapt cunoscut de către reclamantă, iar marfa era deja descărcată pe cheltuiala contestatoarei pentru a nu prejudicia fondul de marfă.
A mai arătat că societatea reclamantă cunoștea gradul de perisabilitate al mărfii, condițiile improprii ale navei, ce nu avea instalație de ventilație și climatizare necesare acestui tip de transport, însă a acceptat transportul încă de la încărcare, pe risc propriu.
Contestația în anulare este nefondată.
Astfel cum este reglementată de Codul d e procedură civilă, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, cazurile în care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art.317 - 318.pr.civ.
Art.318 pr.civ. pe care se întemeiază contestația în anulare, deschide calea acestei căi extraordinare de atac pentru două motive: greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
Potrivit doctrinei și practicii constante a instanțelor de judecată, noțiunea de "greșeală materială", în sensul textului citat, înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții eronate. Textul se referă, deci, la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În niciun caz, art.318 pr.civ. nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, și nici modul în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a hotărârii atacate.
Motivele invocate de contestatoare, referitoare la modul în care instanța a înțeles să interpreteze și să aplice prevederile art.581 pr.civ. și art.274 pr.civ. la greșita reținere a stării de fapt, precum și la omisiunea de a se pronunța și față de intimata AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS, nu se încadrează în dispozițiile art.318 pr.civ. neconstituind greșeli materiale cu caracter procedural care să conducă la pronunțarea unei soluții eronate.
Eroarea materială evidentă trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor așa cum solicită contestatoarea.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.320 pr.civ. Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL G, cu sediul în G, nr.7, județul G, împotriva Deciziei nr.121/18.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - - SRL T, cu sediul în T, nr.172, -.A,.14, județul T, - & SRL C, cu sediul în C, nr.18, -D7,.C,.58, județul C, AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ - CĂPITĂNIA ZONALĂ A PORTULUI DTS, cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, |
23 Aprilie 2008
Red.jud./08.05.2008
2 ex./
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
