Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2273/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 42
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 3: Tatiana
GREFIER
*******************************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele pârâte - SRL și G -, împotriva sentinței comerciale nr.851/21.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - C ( ROMÂNIA ) SRL și intimata pârâtă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă - SRL prin consilier juridic cu împuternicire depusă la fila 28 dosar, recurenta pârâtă G - prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 27 dosar și intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 26 dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta pârâtă - SRL prin consilier juridic depune în ședință publică un set de înscrisuri noi, pe care arată că le-a comunicat părților adverse și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în acest sens.
La interpelarea instanței recurenta pârâtă - SRL prin consilier juridic arată că prin aceste înscrisuri dorește să dovedească, că la data încheierii procesului verbal intimata încărca marfa în camioane.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 pr.civ. și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă - SRL prin consilier juridic arată că, competentă în cauză este Judecătoria Zimnicea. Solicită casarea sentinței atacate pronunțată de Tribunalul Teleorman și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente iar în cazul în care se va aprecia că pricina s-a judecat de instanța competentă, solicită casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii intimatei ca inadmisibilă.
Recurenta pârâtă G - prin apărător arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține că judecătorul de fond a repartizat singur dosarul și l-a soluționat, acesta încălcând flagrant formele de procedură. Arată că a respectat întocmai clauzele contractului încheiat inițial. Solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă prin apărător solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Consideră că instanța care a soluționat cererea a fost competentă. Solicită să se aibă în vedere filele 1 și 51 din dosarul de fond. Arată că la fila 1 prin rezoluție nu s-a dispus citarea părților. La fila 51 este rezoluția aferentă cererii de preschimbare a termenului. Arată că în speță judecătorul nu a dispus nimic privitor la ordonanța președințială, acesta a repartizat dosarul la completul de continuitate, citativul a fost creat eronat iar primul citativ a fost creat de personalul administrativ nu de judecător. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul în replică recurenta G - prin apărător arată că deși ordonanța președințială s-a dat fără citarea părților intimata reclamantă a depus concluzii.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 14 august 2009, reclamanta - C INTERNAȚIONAL (ROMÂNIA) SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu - SRL, - - B și - G -, pe cale de ordonanță președințială, fără citarea părților, să oblige pârâtele să-i permită folosința deplină și utilă a bunurilor imobile închiriate de la G -, în baza contractului nr.723/13.04.2007 și să înceteze orice act sau operațiune prin care se aduce atingere utilizării bunurilor imobile (silozurilor) închiriate.
În motivare, recurenta a arătat că a încheiat cu pârâta - G -, contractul nr.723/13.04.2007, având ca obiect închirierea silozului ce urma a fi construit de locator, dobândind dreptul de a-l folosi deplin și util pentru o perioadă de cel puțin 7 ani, plătind în avans întreaga chirie datorată, arătând și că în caz de înstrăinare, contractul prevedea o clauză de preferință pentru reclamantă.
S-a mai susținut de asemenea și faptul că la data de 22.07.2009 printr-o licitație organizată de ANAF a fost înstrăinat imobilul către - SRL, imobil pe care la data de 30.07.2009 a fost somată să-l elibereze. Prevalându-se de clauzele contractuale, reclamanta a refuzat să dea curs somației, însă la data de 10.08.2009 activitatea acesteia în imobilul închiriat a fost blocată, prin întreruperea de furnizare a energiei electrice și prin interzicerea accesului mijloacelor de transport care alimentau cu cereale silozurile închiriate.
În motivarea cererii reclamanta a argumentat îndeplinirea celor trei condiții necesare pentru a se emite o ordonanță președințială: urgența, vremelnicia măsurii solicitate a se dispune și neprejudecarea fondului, prin analiza aparenței dreptului reclamantei de a utiliza silozul în calitate de locatar al acestuia în baza contractului anterior menționat.
Repartizarea spre soluționare a cauzei s-a realizat prin sistem aleatoriu, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 7.09.2009 (fila 1 dosar fond).
La data de 17.08.2009, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de preschimbare a termenului de judecată ( fila 53) motivat de faptul că, dată fiind natura cererii, întemeiată pe dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă, judecata trebuie să se facă de urgență, ceea ce nu se asigură prin fixarea termenului după 3 săptămâni de la primirea cererii.
Pentru soluționarea acesteia s- stabilit termen la data de 19.08.2009, fără citarea părților, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului ( fila 51), cât și din practicaua încheierii prin care s-a dispus asupra acestei cereri ( fila 60 dosar fond), care a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 19 august 2009, preschimbându-se termenul la data de 21 august 2009.
Cauza a fost soluționată prin sentința comercială nr.851 din 21 august 2009 prin care, Tribunalul Teleormana admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, a obligat pârâtele - SRL și G -, să permită reclamantei să folosească silozurile închiriate și să înceteze orice act sau operațiune care împiedică reclamanta să folosească silozurile conform contractului de locațiune nr. 723/2007.
Față de pârâta - - cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Pârâta - SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare la data de 21 august 2009, după terminarea ședinței de judecată, potrivit rezoluției de primire (fila 78 dosar fond), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Tribunalului Teleorman, motivat de faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra fondului cererii dedusă judecății este Judecătoria Zimnicea, deoarece pe raza acestei localități este situat imobilul în litigiu și contestația la executare formulată de reclamantă este înregistrată pe rolul acestei instanțe.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolului 581 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța soluția anterior menționată, Tribunalul Teleormana avut în vedere faptul că urgența măsurii rezultă din specificul activități reclamantei, care a închiriat silozurile pentru recepția, livrarea în barje, camioane sau vagoane, transportarea, depozitarea și manipularea cerealelor, furajelor sau semințelor oleaginoase, depozitarea și manipularea cerealelor, furajelor sau semințelor oleaginoase care îi aparțin sau terților.
De asemenea, a apreciat judecătorul fondului că vremelnicia măsurii rezultă din faptul că aceasta va produce efecte, până când se va soluționa fondul dreptului care se cere protejat prin prezenta ordonanță, drept care face obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, precum și faptul că aparența dreptului este în favoarea reclamantei în raport de dispozițiile art.1441 din Codul civil, conform cărora "Dacă locatorul vinde bunul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin un act privat dar cu data certă, afară numai când desființarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însăși contractul de locațiune".
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta - SRL prin întâmpinare, tribunalul a apreciat că nu se impune a se pronunța asupra lor, pentru a nu se încălca principiul contradictorialității, însă în considerentele hotărârii se regăsesc argumentele pentru care au fost apreciate ca nefondate aceste excepții, în opinia primei instanțe.
Împotriva sentinței anterior menționată au declarat recurs pârâtele - SRL și G -, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în esență următoarele:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, caz prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 3 Cod procedură civilă, cauza fiind calificată greșit ca fiind litigiu comercial, în realitate fiind vorba de o acțiune civilă, de competența Judecătoriei Zimnicea.
A arătat recurenta - SRL că și în situația calificării cauzei ca, fiind litigiu comercial, neevaluabil în bani, competent în soluționarea cauzei este Tribunalul București, acesta fiind acordul părților, materializat în articolul 7 din contractul nr. 723/13.04.2007;
- prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă, caz prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 5 Cod procedură civilă și susținut de ambele recurente, motivat de faptul că încheierea pronunțată la data de 19 august 2009 prin care s-a soluționat cererea de preschimbare a termenului de judecată este nelegală, întrucât s-a soluționat cu încălcarea prevederilor articolului 153 alin. 3 Cod procedură civilă care prevăd că termenul luat în cunoștință sau pentru care s-au emis citațiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice și cu citarea părților.
- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - caz de nelegalitate prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 581 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii, nefiind dovedită urgența, pentru că reclamanta s-a limitat doar la a afirma întreruperea energiei electrice, fără a dovedi acest fapt, nu s-a dovedit vremelnicia măsurii prin care se tinde la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, iar în ceea ce privește aparența dreptului stabilită de instanță în favoarea intimatei - reclamante, recurenta - SRL a arătat că odată cu executarea silită și vânzarea bunurilor la licitație, a încetat și obligația locatorului de a asigura folosința bunurilor închiriate.
Aceeași recurentă a susținut inadmisibilitatea cererii și prin prisma faptului că între ea și reclamanta intimată nu există nici un raport juridic obligațional.
Recurenta G - a invocat și faptul că atâta timp cât, în urma procedurii de executare silită nu mai au drept de proprietate asupra silozului - imobil în litigiu, nu mai pot fi obligați să permită reclamantei să-l folosească, întrucât nu au calitate procesuală pasivă.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtelor G - și - SRL, ca nefondată, arătând în esență faptul că revine tribunalului competența materială de judecată a cererii de chemare în judecată, dată fiind natura comercială a obligațiilor a căror analiză fac obiectul dosarului, precum și faptul că acesta este neevaluabil în bani (articolul 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă).
A mai susținut, intimata că din punct de vedere teritorial competent este Tribunalul Teleorman, deoarece în lipsa unei stipulații exprese referitoare la măsurile provizorii, clauza atributivă de competență stabilită de articolul 7 din contractul 723/2007, acoperă exclusiv soluționarea pe fond a litigiilor.
În ceea ce privește susținerea recurentelor privind soluționarea cererii de preschimbare a termenului de judecată cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea părților intimata a susținut, în esență, faptul că în mod eronat personalul administrativ a emis citațiile pentru termenul de judecată din 7.09.2009, deși rezoluția de primire menționa soluționarea cauzei fără citarea părților și că după admiterea cererii de preschimbare termenului de judecată, completul de judecată este singurul în măsură să decidă dacă soluționarea cauzei se face cu sau fără citarea părților cum s- procedat și în cauza de față.
Intimata a mai susținut că recurenta - G - are calitate procesuală pasivă în calitate de cocontractant și fost proprietar al imobilului și răspunde pentru executarea contractului și pentru asigurarea folosinței utile silozurilor, iar în ceea ce privește fondul cererii, a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă privind urgența și vremelnicia cererii ca și aceea a neprejudecării fondului.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, Curtea constată următoarele:
la judecata procesului civil sunt înștiințați prin citare, ca act de procedură, cu privire la existența procesului, a termenului și a locului unde se va desfășura judecata, în acest fel fiind garantată respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
În procesul civil articolul 85 Cod procedură civilă instituie regula generală în materia citării, anume aceea a faptului că judecata se face cu citarea părților, afară de cazul în care legea prevede altfel.
Din textul de lege prevăzut de articolul 153 alin. 3 Cod procedură civilă se desprinde concluzia potrivit căreia poate fi preschimbat termenul luat în cunoștință, precum și termenul pentru care au fost trimise citațiile, numai pentru motive temeinice și cu citarea părților, în termen scurt, în camera de consiliu.
Prin urmare dacă nici o parte nu are termen în cunoștință sau nu au fost trimise citațiile, termenul poate fi preschimbat, fără să fie necesară citarea părților.
Intimata - reclamantă susține o astfel de situație în cauza dedusă judecății, însă argumentele invocate de aceasta nu-și găsesc suport probator în actele dosarului.
Aceasta întrucât, pe de o parte, pentru termenul de judecată din data de 7.09.2009, cum fusese stabilit inițial, citațiile au fost emise și trimise părților din proces, dovada fiind înscrisurile aflate la filele 87,89,90 și 91 dosar fond, iar pe de altă parte, acestea nu au fost întocmite eronat de personalul administrativ al instanței, cum susține reclamanta - intimată, deoarece din fișa dosarului cauzei ( fila 1) întocmită cu ocazia înregistrării cererii rezultă că nu s-a dispus prin rezoluția de primire ca judecata să se facă fără citarea părților, formularul întocmit nepurtând mențiunea în acest sens la punctul 10, așa cum s-a considerat de cuviință ulterior, după înregistrarea cererii de preschimbare a termenului de judecată, când s-a întocmit o nouă fișă a dosarului ( fila 51), care poartă mențiunea judecării cauzei fără citarea părților, situație generată tocmai de faptul că regula în procesul civil este citarea părților, iar excepția este constituită de cazurile în care legea prevede altfel.
Prin urmare, Curtea a constatat că judecătorul fondului în mod nelegal a procedat când a pășit la judecata cererii de preschimbare termenului de judecată, fără să dispună citarea părților, încălcând garanția părților de a-și exercita drepturile procesuale și a respectării aplicării principiului privind dreptul la judecarea unui proces echitabil, potrivit prevederilor articolului 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest fel, Curtea constată că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ce privește competența materială a instanței, Curtea constată că actele juridice supuse analizei instanței au natură comercială, dat fiind faptul că imobilul în litigiu aparține fondului de comerț, întrucât îi este afectat acestui scop.
Prin urmare analiza cauzei trebuie supusă unei instanțe specializate în comercial și devin incidente dispozițiilor articolului 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, potrivit cărora competența materială revine tribunalului, deoarece obiectul principal al cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani, chiar dacă în cauza de față instanța nu este investită de soluționarea fondului pricinii, ci unei măsuri provizorii, deoarece potrivit alineatului 2 al articolului 581 Cod procedură civilă, "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului".
În ce privește instanța competența intimata punct de vedere teritorial să se soluționeze cauza, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile articolului 12 Cod procedură civilă, potrivit cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Aceasta deoarece, nu poate fi primită susținerea recurentei - SRL potrivit căreia convenția părților, materializată în dispozițiile articolului 7 din contractul 728/13.04.2007 a fost aceea a soluționării litigiilor dintre părți la instanțele judecătorești din B.
Respectiva clauză contractuală își produce efectele doar în ceea ce privește părțile contractante, ori în cauza de față cadrul procesual este stabilit și față de alte două societăți - pârâte, cărora nu le este opozabil contractul sus-menționat.
Prin urmare, deopotrivă competent în soluționarea cauzei din punct de vedere teritorial este și Tribunalul Teleorman, instanța căreia a optat societatea reclamantă să i se adreseze, ca instanță a sediului uneia dintre pârâte (articolul 7 Cod procedură civilă) cât și ca instanță a locului unde se află imobilul (articolul 10 pct. 2 Cod procedură civilă).
Pe cale de consecință, cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 3 Cod procedură civilă nu este incident în cauză cum susține nefondat recurenta - SRL.
Susținerile recurentei G -, privind lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că în prezent nu mai deține proprietatea asupra imobilului în litigiu urmează să constituie obiect al învestirii instanței de fond în rejudecare, care urmează să analizeze și legitimarea procesuală pasivă în proces.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor articolului 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, raportat la articolul 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurentele pârâte - SRL și G -, împotriva sentinței comerciale nr.851/21.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - C (ROMÂNIA) SRL și intimata pârâtă - -.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
19.01.2010
--------------------
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Georgeta Guranda, Tatiana
