Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 439/
Ședința publică din 05 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta " COM", cu sediul în municipiul Târnăveni,-, jud. împotriva Ordonanței nr.901 din o3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta " COM"SRL Târnăveni prin avocat, cu delegație la dosar (4), lipsă fiind pârâta intimată "ROMÂNIA INTERNATIONAL BANK"
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei prin chitanțele de la filele 3,4 din dosar și timbru judiciar în valoare de 2,6 lei.
La data de o4 mai 2009 pârâta intimată N INTERNATIONAL BANK Bac omunicat la dosar, prin fax, întâmpinare, în multiplu exemplar (11-15). Un exemplar al întâmpinării se comunică cu reprezentantul reclamantei.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată că față de obiectul cererii deduse judecății reclamanta recurentă se obligă la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 46.368,87 lei.
La întrebarea instanței, dacă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, apărătorul ales al reclamantei recurente " COM"SRL Târnăveni, învederează că nu a formulat o asemenea cerere, însă dorește să facă dovada plății taxei judiciare de timbru la care este obligat de instanță și cere reluarea cauzei pentru a face dovada plății taxelor judiciare de timbru.
După o scurtă deliberare, instanța, admite cererea reprezentantului reclamantei recurente pentru a-i da posibilitatea să achite taxa judiciară de timbru la care a fost obligat, urmând a fi reluată la a doua strigare.
După reluarea cauzei, la a doua strigare, la ora 12,00, reprezentantul reclamantei recurente " COM"SRL Târnăveni depune în instanță chitanța nr.61 din o5 mai 2009 prin care face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 46.368,87 lei la care a fost obligat, după care declară că a lecturat conținutul întâmpinării formulate de pârâta intimată N INTERNATIONAL BANK SA B și nu dorește să solicite un nou termen pentru a formula un răspuns.
Instanța, pune în discuția părților prezente nulitatea recursului, conform celor invocate în întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției deoarece hotărârea a fost motivată doar în o8 aprilie 2009 (conform mențiunii de pe hotărâre), ulterior comunicată. Arată că necunoscând motivele primei instanțe nu putea motiva recursul.
Instanța, în baza disp.art.303 al.2 Cod pr.civ. respinge excepția nulității recursului, apreciind că se poate efectua controlul legalității hotărârii atacate în raport de motivele de recurs numai prin analiza motivelor ce au determinat luarea hotărârii. Ori, neexistând motivele ce au determinat luarea hotărârii, recurentul era în imposibilitatea de a formula motive de recurs.
Nemaifiind cereri, instanța, față de actele și lucrările dosarului acordă cuvântul părții prezente asupra căii de atac exercitată.
Reprezentantul reclamantei recurente " COM"SRL Târnăveni solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de Ordonanță președințială, cu obligarea pârâtei să restituie în contul curent al recurentei suma de 3.016.000 lei, cu obligare la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse și în scris.
CURTEA DE APEL
Prin ordonanța nr.901/03.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Comercial Mureșa respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta -" COM"SRL împotriva pârâtei -" INTERNATIONAL BANK"SA.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Comercial Mureșa reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 alin.1 pr.civ. pentru a se dispune restituirea unei sume de bani în contul reclamantei.
În ce privește condiția urgenței s-a reținut că ar trebui ca paguba să fie iminentă și să nu se poată repara. S-a apreciat că banca nefiind în insolvență paguba va putea fi reparată dacă va fi cazul.
Pe lângă acest aspect s-a menționat că măsura de restituire a sumei de către bancă nu ar avea un caracter vremelnic deoarece odată intrată în patrimoniul reclamantei aceasta ar fi folosită pentru plata unor debite curente și nu s-ar mai putea recupera.
De asemenea prima instanță a susținut că nu poate aprecia asupra aparenței dreptului fără a prejudicia fondul, întrucât este necesar să fie verificate atât condițiile de creditare, mai precis de încetare a relațiilor contractuale dintre părți prin vânzarea bunului ipotecat, cât și posibilitatea legală a băncii de a ridica suma debitată din contul reclamantei.
A apreciat că dacă s-ar pronunța asupra acestor aspecte s-ar pronunța de fapt asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat prima instanță a apreciat că s-ar prejudicia fondul prin aprecierea asupra dreptului, aceasta întrucât instanța nu era chemată să verifice condițiile de creditare și cu atât mai puțin de încetare a relațiilor contractuale dintre părți prin vânzarea bunului ci doar să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurii solicitate.
De asemenea s-a arătat că în speță nu s-a solicitat lămurirea aspectelor ce vizează fondul cauzei ci singura solicitare a noastră a fost aceea a reîntoarcerii sumei solicitate în contul curent deschis la societatea pârâtă.
Cu privire la urgență s-a menționat că această condiție este îndeplinită deoarece pârâta a avut o conduită abuzivă, nefăcând distincție între contractul de credit și contractul de cont curent al reclamantei.
Caracterul vremelnic al măsurii s-a arătat că derivă din neîndeplinirea obligațiilor pârâtei născute din contractul de cont curent.
În ce privește paguba iminentă s-a arătat că aceasta implică o sumă mai mare decât cea solicitată a se întoarce în cont și că reîntoarcerea sumei în cont nu reprezintă o reparație integrală a pagubei, ci doar o repunere a părților în situația anterioară actului abuziv al pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat cerere de ordonanță președințială, solicitând obligarea pârâtei la restituirea în contul curent al reclamantei deschis la Banca. BANK SA -N- a sumei de 3.016.006 lei; cu execuție fără somație și fără trecerea unui termen; cu cheltuieli de judecată.
Condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă vizează existența urgenței și a vremelniciei măsurii luate de instanță, precum și neprejudicierea fondului,condiții care sunt îndeplinite în cauză.
Între reclamantă și pârâtă s-au încheiat două contracte și anume contractul de credit pentru investiții pe termen de 8 ani în lei nr.81/13.06.2008 (4-12 din dos nr- al Curții de Apel Tg-M) și contractul de cont curent.
Pe parcursul derulării contractului de credit reclamanta a formulat cererea nr.1217/28.11.2008 în vederea obținerii acordului cu privire la înstrăinarea imobilului aflat în proprietatea reclamantei, imobil asupra căruia s-a constituit garanție reală în baza contractului de garanție nr.281/13.06.2008.
Aceste imobil garanta practic contractul de credit încheiat între părți.
Acordul de vânzare a fost obținut (2012 din dos nr- al Curții de Apel Tg-M), stabilindu-se trei condiții:vânzarea să se facă către leasing, plata să se facă în contul reclamantei deschis la - BANK SA și operațiunea să se facă prin act autentic.
Toate aceste condiții au fost îndeplinite cu ocazia vânzării.
Fără a analiza fondul cauzei este necesar însă să facem distincție între cele două contracte.
Potrivit acestui contract perioada de creditare este de 8 ani, iar art.10.1 prevede că " împrumutul autorizează banca să utilizeze, la data scadenței, disponibilitățile din contul curent, în vederea încasării de către bancă a dobânzilor datorate și rambursării ratelor de credit, potrivit graficului de rambursare".
Astfel, banca nu avea autorizarea să ridice din contul reclamantei o sumă mai mare decât cea datorată lunar potrivit graficului de rambursare.
Nu există nici un act adițional care să modifice contractul de creditare sub aspectul plătii creditului sau a termenelor de rambursare.
Nu există nicio cerere de rambursare anticipată a creditului, astfel că banca nu era autorizată să ridice nici o altă sumă peste rata lunară care este plătită la termen.
Mai mult, banca este acoperită în continuare, deoarece în acordul de vânzare a imobilului se prevede că ipoteca asupra imobilului se menține până la rambursarea integrală a creditului.
În același acord se prevede doar ca suma obținută din vânzare să se vireze în contul reclamantei deschis la pârâtă, nicidecum că se va efectua o rambursare anticipată.
Această obligație de derulare a tuturor operațiunilor financiare prin conturile reclamantei deschise la pârâtă era deja prevăzut la art.15.1 lit.u din contractul de credit.
În concluzie contractul putea fi modificat sub aspectul sumelor de rambursat și a termenelor doar prin act adițional sau cerere de rambursare anticipată, acte care nu există.
În aceste condiții banca a dispus de disponibilitățile reclamantei fără nici un drept.
Clauzele din contractul de vânzare-cumpărare invocat de bancă nu pot face obiectul vreunei analize și contravine la o primă vedere cu cele stabilite prin acordul acordat de bancă pentru vânzare, acord care nu prevede nicio plată anticipată.
În ce privește art.15.alin.1 lit.n din contractul de credit care prevede că bunul cu care se garantează creditul nu poate fi înstrăinat până la rambursarea integrală a creditului constatăm că aceste condiții s-au schimbat prin acordul de vânzare dat de bancă. Acest acord modifică articolul mai sus menționat în baza art.15.1lit j din contractul de credit.
Chiar dacă am făcut această analiză ea nu prejudiciază în niciun fel fondul cauzei, nici nu îl anticipează, deoarece în acțiunea de fond se pune problema nerespectării unor obligații contractuale, ori în prezenta cauză s-a pus în discuție dacă exista sau nu autorizare din partea reclamantei pentru a se putea transfera o sumă de bani dintr-un cont în altul al reclamantei, respectiv nerespectarea clauzelor din contractul de cont curent care nu permite băncii efectuarea niciunei operațiuni fără acordul titularului de cont.
Nu se poate refuza soluționarea unei cereri de ordonanță președințială cu motivarea că s-ar anticipa soluționare fondului. Plecând de la această premisă ar însemnare să se respingă toate cererile de acest gen, deoarece fondul cauzei trebuie atins în vederea luării unei măsuri vremelnice.
Urgenta restituirii acestei sume de bani este evidentă deoarece după cum am arătat mai sus banca a dispus de o sumă ce aparține reclamantei. Mai mult, prin acțiunea de fond reclamanta invocă și pierderi cauzate de imposibilitatea folosirii sumei.
Acțiunea de fond poate în timp chiar și ani de zile, iar respingerea cererii de ordonanță președințială ar presupune imposibilitatea folosirii de către reclamantă a unei sume mari de bani, cu pierderi în ceea ce privește atât curgerea dobânzilor cât și folosul nerealizat, în funcție de destinația pe care i-o poate da reclamanta.
În aceste condiții apreciem că hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru argumentele reținute în prezenta hotărâre, în baza art.312 al.1 pr.civ. curtea va admite recursul formulat de -" COM"SRL, va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite cerere de Ordonanță președințială formulată de " COM"SRL, împotriva pârâtei "ROMÂNIA INTERNAȚIONAL BANK" va obligă pârâta să restituie în contul curent al " COM"RL. deschis la "", cont cu nr. -N-, suma de 3.016.006 lei. Cu execuție, fără somație și fără trecerea unui termen.
În cauză s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă, cheltuieli care vor fi acordate în baza art.316 raportat la art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de " COM"SRL, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva Ordonanței nr.901 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cerere de Ordonanță președințială formulată de " COM"SRL, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva pârâtei "ROMÂNIA INTERNAȚIONAL BANK", cu sediul în B,-, -A, sector 3.
Obligă pârâta să restituie în contul curent al " COM"RL. deschis la "", cont cu nr. -N-, suma de 3.016.006 lei.
Cu execuție, fără somație și fără trecerea unui termen.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 46.397,37 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din o5 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
13.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
