Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 47/
Ședința publică din 3 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B - prin administrator special ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERII "" B împotriva sentinței civile nr. 850/Sind din 7 aprilie 2009, pronunțată de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 februarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 2010.
CURTEA
Constantă că prin sentința civilă nr. 850/Sind/2009, Tribunalul Brașova respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta E-- Gaz România, reținându-se următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 460/sind/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr- JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic a stabilit, în temeiul art. 38 din Legea nr. 85/2006 constituirea unei cauțiuni în favoarea SC E-- Gaz Romania SA, în valoare de -,60 lei. Această sentință este executorie de la data pronunțării, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, conform căruia hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. În consecință, faptul că a fost atacată cu recurs de către debitoare nu împiedică punerea în executare a acestei sentințe. Debitoarea nu a făcut dovada consemnării acestei cauțiuni, motiv pentru care creditoarea SC E-- Gaz Romania SA notificat-o că se va întrerupe livrarea gazului metan după trecerea unui termen de 3 zile, întrucât nu a constituit cauțiunea la valoarea prevăzută în sentința civilă nr. 460/sind/23.02.2009, anexându-se o copie de pe minuta sentinței. De altfel, debitoarea avea cunoștință de conținutul sentinței, având în vedere că a formulat recurs la data de 24.02.2009.
Nu s-a contestat calitatea debitoarei de consumator captiv, așa cum e definit de art. 3, pct. 32 din Legea nr. 85/2006. Însă, față de prevederile art. 104 din Legea nr. 85/2006, conform căruia, prin excepție de la dispozițiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauțiune la o bancă, "drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii prevăzute de prezenta secțiune", în cazul în care debitorul nu consemnează cauțiunea stabilită de judecătorul-sindic, furnizorul nu mai are obligația de a-i presta serviciile, în temeiul art. 38 din Legea nr. 85/2006, chiar dacă este un consumator captiv. Așa cum se menționează expres chiar în conținutul art. 104 din Legea nr. 85/2006, în acest text se instituie o excepție de la regula înscrisă în art. 38 din Legea nr. 85/2006, conform căruia orice furnizor de servicii-electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau alte asemenea, nu are dreptul, în perioada de observație și de reorganizare să refuze sau să întrerupă temporar un asemenea serviciu. În consecință, chiar dacă debitoarea este în perioada de reorganizare, dacă aceasta nu a consemnat cauțiunea stabilită de judecătorul-sindic în temeiul art. 104 din Legea nr. 85/2006, furnizorul poate sista prestarea serviciilor către aceasta. Față de conținutul textului legal, debitoarea avea obligația consemnării unei sume de bani, nefiind posibilă consemnarea altor garanții, constând în cecuri sau bilete la ordin.
În ce privește susținerea debitoarei că potrivit contractului de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi noncasnici nr. 5036/11.06.2005 și potrivit art. 4 din Legea nr. 469/2002 creditoarea nu putea proceda la întreruperea furnizării gazelor naturale decât după acordarea unui preaviz de minim 3 zile, după trecerea termenului de grație de 30 de zile, s-a constatat că nici aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă. Astfel, în art. 4 din Legea nr. 469/2002, cu modificările ulterioare, nu se face referire la vreun termen de grație de 30 de zile. Dimpotrivă, în art. 3 alin. 1 din același act normativ se prevede că părțile contractante au obligația efectuării tuturor plăților la data scadenței, stabilită conform contractelor. Or, în speță debitoarea reclamantă nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a gazelor furnizate de creditoarea SC E-- Gaz Romania SA din luna iulie a anului 2007, înregistrând o datorie față de această creditoare de -,40 lei. În aceste condiții, în mod întemeiat creditoarea SC E-- Gaz Romania SA a procedat la întreruperea furnizării gazelor naturale cu preavizul de 3 zile prevăzut în contractul încheiat de părți. În plus, întrucât în cauză fiind vorba de o societate aflată în procedura de reorganizare, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006, care este o lege specială față de Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, iar în Legea nr. 85/2006 nu se face nicio mențiune cu privire la acordarea vreunui termen de grație înainte de sistarea furnizării. Dimpotrivă, din mențiunea art. 104 potrivit căruia judecătorul-sindic poate stabili o cauțiune drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii prevăzute de prezenta secțiune, rezultă în mod clar că această cauțiune este o condiție prealabilă pentru furnizarea în continuare a gazelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a apreciat ca întemeiată întreruperea furnizării de gaze naturale câtă vreme s-a propus constituirea cauțiunii prin plăți efectuate la termenele și în baza CEC- urilor predate anticipat furnizorului de gaze naturale. Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 104 din Legea nr. 85/2006 și a dat prioritate dispozițiilor legii insolvenței în detrimentul Legii nr. 469/2002.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 460/sind/23.02.2009 a Tribunalului Brașovs -a dispus achitarea unei cauțiuni de către debitoarea în favoarea furnizorului de gaze naturale. Față de conținutul titlului legal (art. 104 din Legea nr. 85/2006) și al hotărârii judecătorești amintite, în lipsa consemnării sumei de bani ordonate și nu a altor garanții, nu se poate ordona reluarea furnizării serviciilor. De asemenea, Curtea reține că judecătorul-sindic a considerat în mod corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale - legea insolvenței - și nu cele generale cuprinse în Legea nr. 469/2002 astfel că nu poate fi invocată acordarea vreunui termen de grație înainte de sistarea furnizării.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 850/sind/7.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: /1.03.2010
Tehnored: 15/.03.2010/ - 4 ex -
Jud. sind.:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
