Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 563
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC ROMÂNIA SRL - cu ales la SI ASOCIATII cu sediul în B, sector 1, Șoseaua - House, nr. 4-8,. 8, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 321 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B și intimata pârâtă . ROMÂNIA - cu sediul în B, sector 6, B-dul -, nr. 632, Cod poștal -.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC România SRL reprezentată de avocat, din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 26610 din6.03.2009,lipsă fiind intimata reclamantă - - B și intimata pârâtă.ROMÂNIA -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii de recurenta pârâtă SC România SRL note de ședință.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC România SRL, învederează instanței faptul că procedura de citare prin publicitate cu intimata reclamantă - - B nu a fost realizată întrucât urmare demersurilor făcute la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă din certificatul constatator că sediul acesteia este cel declarat în-.Bis, aceeași adresă indicată în acțiunea introductivă, invocă prevederile art. 98 pr.civilă.
Curtea, constată că procedura de citare cu intimata reclamantă - - este îndeplinită, fiind citată la sediul cunoscut față de adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului precum și prin afișare la ușa instanței.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC România SRL, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația recurentei pârâte SC România SRL prin apărător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC România SRL, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalului București.
Sub acest aspect susține faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția necompetenței teritoriale, întrucât din contractul încheiat între părți rezultă că acestea au convenit în situația unor litigii, competența de soluționare să revină Tribunalului București.
Apreciază că motivarea instanței de fond este greșită, nedând eficiență clauzei compromisorii.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile stabilite în art. 581 alin.1 pr.civilă.
Susține că acțiunea de fond, care ca obiect pretenții, iar prin cererea de ordonanță președințială nu rezultă în mod evident un interes legitim al intimatei reclamante, nu a făcut dovada afirmațiilor privind sechestrarea autocamioanelor, fiind simple afirmații, neavând caracter vremelnic.
In continuare precizează că din probele administrate în cauză condiția urgenței în ceea ce privește luarea măsurii prin prisma producerii vreunui prejudiciu, nu se justifică, nu este dovedită.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar o situație privind cheltuielile de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2.02.2009 la Tribunalul Buzău, reclamanta - TRANS - a solicitat în contradictoriu cu pârâții. ROMÂNIA - și SC ROMANIA SRL, ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea la restituirea celor 2 autovehicule marca având numerele de înmatriculare B 52 și B 87 care au fost sechestrate de aceștia.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 30.01.2007 reclamanta a încheiat, în calitate de utilizator, un contract de leasing financiar cu ROMANIA - în calitate de locator și SC ROMANIA SRL în calitate de furnizor.
La data de 17.12.2008 cele două autovehicule au fost reținute la efectuarea reviziei tehnice periodice sub motivul unei presupuse datorii către SC ROMANIA SRL, reclamanta considerând că sunt necesare măsuri urgente și cu caracter vremelnic pentru a se preîntâmpina o pagubă iminentă, urgența măsurii fiind justificată prin aceea că reclamanta are în derulare un contract comercial nr.1954/2008 cu SC - B, iar neîndeplinirea obligațiilor contractuale ar avea consecință rezilierea acestuia și obligația la plata pagubelor pricinuite.
Mai arată reclamanta că vremelnicia măsurii este dovedită, pe rolul aceleiași instanțe aflându-se în curs de soluționare dosarul nr.529/2009.
În drept cererea a fost fundamentată pe disp. art.581 Cod proc.civ.
Pârâta SC ROMANIA SRL a formulat în temeiul disp. art.115 -118 Cod proc.civ. întâmpinare, invocând prin aceasta excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că părțile au solicitat prin clauza contractuală inserată în anexa 3 contractului de leasing pct.16.3 că orice dispute rezultând din contract, se soluționează definitiv de instanțele judecătorești de la sediul locatorului.
Pe fond, pârâta arată că cererea nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.581 Cod proc.civ. că vremelnicia nu este îndeplinită, reclamanta nu a făcut dovada caracterului abuziv al actelor pârâtei ci excepția de neexecutare a contractului, din culpa reclamantei, ar fi îndeplinită, cele două autocamioane sunt reținute pentru reparații, iar realizarea lor constituie prin ea însăși o măsură definitivă și nici condiția urgenței de asemeni nu este justificată, reclamanta neputând invoca caracterul urgent al lucrărilor prin prisma unei presupuse neîndepliniri a obligațiilor contractuale.
Prin sentința nr.321 din 17.02.2009 instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău invocată de pârâta SC ROMANIA - și a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții . ROMÂNIA și SC ROMANIA SRL și a fost obligată pârâta la restituirea celor două autovehicule.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că eferitor la excepția de necompetență teritorială întemeiată pe disp. art.16.3 din contractul de leasing anexa 3. clauza atributivă de competență teritorială este o clauză abuzivă întrucât contractul de leasing încheiat între părți pe un formular tipizat este un contract impus, fără posibilitatea de negociere în ceea ce-l privește pe utilizator, acesta aflându-se în situația de a accepta în plan teoretic orice condiții, față de necesitatea imperioasă la momentul de referință de a achiziționa autovehiculul în vederea realizării obiectului de activitate.
Pe fond se reține că este de necontestat că cele două autocamioane în discuție se află în service-ul pârâtei pentru revizie din data de 17.12.2008 așa cum însăși pârâta recunoaște în notele scrise, atitudinea pârâtei constituind un abuz generator de pagube pentru reclamantă, care ar fi în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel încât considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 581 pr.civ. și anume urgența și vrelemelnicia, instanța a admis cererea de ordonanță președințială și a obligat pârâta la restituirea celor doua autovehicule, respingând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, invocată de pârâtă.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC ROMANIA -, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că prima instanță a soluționat greșit excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, deoarece părțile în contractul încheiat și anume potrivit disp. art. 16.3 din anexa nr. 5 a contractului intitulat litigii, au stabilit că orice dispute rezultând din contract,
inclusiv cele legate de validitatea și interpretarea acestuia, vor fi soluționate definitiv de instanțele judecătorești române de la sediul locatorului.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea excepției de necompetență teritorială și trimiterea cauzei spre soluționare la Tribunalul București, instanța în a cărei raza teritorială se află sediul locatorului.
Arată recurenta că și în lipsa convenției părților, competența teritorială revine tot Tribunalului București, potrivit disp. art. 7 al. 1 pr.civ. întrucât ambele intimate pârâte au sediul în B și prin urmare competența teritorială revine instanțelor din raza municipiului B, competența Tribunalului București fiind și potrivit disp. art. 10 alin. 1 și 4 civ. deoarece instanța locului prevăzut în contract pentru executarea acestuia și instanța unde a luat naștere obligația, aparține Tribunalului București.
Pe fond, arată că, greșit prima instanță a soluționat cererea de ordonanță președințială sub aspectul admisibilității ei în raport de condițiile stabilite de disp. art. 581 al. 1 pr.civ. intimata reclamantă nefăcând dovada sechestrării autocamioanelor de către recurentă, cele două autocamioane care se află în serviciul său, nu sunt reținute împotriva voinței intimatei reclamante, ci au fost aduse și lăsate în custodie pentru revizie/reparații cu acceptul acesteia, recurenta îndeplinindu-și obligațiile contractuale, în sensul că a efectuat revizia și reparațiile necesare autocamionului B-87- și a efectuat demersuri pentru a demara procesul de reparații a autocamionului B-52-, astfel că nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului prevăzută de disp. art. 581 al. 1 pr.civ.
In ce privește condiția urgenței, arată recurenta, nici aceasta nu este îndeplinită, deoarece autocamionul B-52-, este în stare nefuncțională, nu din culpa sa, ci datorită faptului că asigurătorul nu și-a dat acceptul până la data de 17.02.2009, pentru demararea reparațiilor, iar cel de-al doilea autocamion B-87- se află la dispoziția intimatei reclamante, fiind efectuate lucrări de revizii și reparații, iar cea de-a treia conditie prev. de art. 581 al. 1 civ. și anume vremelnicia, nici această condiție nu este îndeplinită atâta timp cât nu există o acțiune de fond care să aibă drept obiect restituirea autocamioanelor sau constatarea reținerii fără drept a acestora, obiectul acțiunii de fond formulată de reclamantă vizează acordarea de despăgubiri pentru o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor contractuale, ceea ce reprezintă de fapt o măsură cu caracter definitiv și nu, reclamanta nefăcând nici dovada caracterul abuziv al actelor recurentei.
Față de motivele invocate cu privire la neîndeplinirea condițiilor prev. de disp. art. 581 al. 1 civ. recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă.
Curtea, examinând sentința prin prisma motivelor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit disp. art. 16.3 din anexa nr. 5 a contractului de leasing financiar încheiat între părți la data de 30.01.2007, la capitolul intitulat "litigii", s-a prevăzut că orice dispune rezultând din contract, inclusiv cele legate de validitatea și interpretarea
acestuia, vor fi soluționate definitiv de instanțele judecătorești române de la sediul locatorului.
Din contractul încheiat între părți, rezultă că locator este intimata pârâtă ROMANIA -, societate de naționalitate română, cu sediul în B,B-dul - -, nr. 632, sect. 6, astfel încât instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul invit între părți și cu care a fost investit prima instanță era, Tribunalul București, în a cărei raza teritorială se află situat sediul intimatei pârâte, în calitate de locator în contractul de leasing financiar încheiat între părți, astfel încât greșit prima instanță a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, invocată de recurenta pârâtă SC Romania -, trebuia ca potrivit disp. art. 158 al. 3 pr.civ. să admită excepția de necompetență teritorială, și declarându-se necompetentă să înainteze cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, astfel încât au fost încălcate disp. art. 304 pct. 3 civ.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, recursul formulat se privește ca fondat și în temeiul art. 312 al. 1, 2 și 6 pr.civ. Curtea va admite recursul pârâtei, va casa sentința primei instanțe, va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și va trimite cauza spre competentă soluționare - Tribunalului București.
Competența teritorială a Tribunalului București, era și potrivit disp. art. 7 al. 1 civ. deoarece ambele intimate pârâte aveau sediul în B, și potrivit art. 10 al. 1 și 4 civ. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea acestuia, precum și instanța unde a luat naștere obligația, era tot Tribunalul București, aceasta în condițiile în care nu ar fi existat convenția părților cu privire la competența teritorială a instanței în soluționarea litigiului dedus judecății, însă așa cum s-a arătat mai sus părțile au prevăzut în convenția lor că disputele rezultate din contract inclusiv cele de validitatea și interpretarea contractului, vor fi soluționate definitiv de instanțele judecătorești române de la sediul locatorului, sediu care este în municipiul B, astfel încât competența teritorială aparținea Tribunalului București.
Intrucât motivul de recurs vizând necompetența teritorială a instanței primează, încălcarea dispozițiilor imperative ale legii privind necompetența instantei ducând la nulitatea sentinței, celelalte motive de recurs ce vizează fondul litigiului, nu se vor mai analiza, urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL - cu ales la SI ASOCIATII cu sediul în B, sector 1, Șoseaua - House, nr. 4-8,. 8, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 321 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B și intimata
pârâtă . ROMÂNIA - cu sediul în B, sector 6, B-dul -, nr. 632, Cod poștal - și în consecință:
Casează sentința recurată, admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Red. EC/DD
3 ex/09.04.2009
f- Tribunalul
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
