Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 583/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 583/2009
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta B, în calitate de reprezentant al consorțiului format din, B și B împotriva Sentinței nr. 393/COM din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat -- pentru recurenta reclamantă, fiind lipsă intimata pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei pârâte, din care un exemplar s-a comunicat mandatarului recurentei reclamante.
Mandatarul recurentei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei.
Depune, de asemenea, un set de înscrisuri noi, emise de autoritățile implicate în acest litigiu, pentru a face dovada că toate obligațiile de mediu trebuie preluate de intimata pârâtă. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și obligarea intimatei pârâte să preia toate obligațiile de mediu arătate în cererea de recurs.
Prezintă un scurt istoric al situației create și care a stat la baza formulării cererii ce face obiectul prezentei cauze. Susține că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de ordonanță președințială. Urgența este dată de faptul că, în situația în care obligațiile de mediu nu ar fi îndeplinite, există certitudinea producerii unui dezastru ecologic.
Neprejudecarea fondului rezidă în aceea că nu solicită instanței să se pronunțe pe fondul raporturilor dintre părți, ci să dispună o măsură și temporară pentru prevenirea unui iminent dezastru ecologic.
Vremelnicia rezultă din faptul că măsura solicitată a fi luată de către instanță are caracter temporar, respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr. 393/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins cererea reclamantei SC " " prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea a pârâtei să suporte obligațiile de mediu cuprinse în Autorizația de mediu nr. 27/4.02.2008, Autorizația integrată de mediu nr. /30.10.2007 actualizată la 6.01.2009 și Autorizația de gospodărire a apelor nr. 260/29.11.2007 revizuită în 2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Alba.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 6.06.2007 reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de cooperare nr. 1/2007, având ca obiect reglementarea termenilor și a condițiilor, pentru efectuarea activității miniere în temeiul licenței de exploatare nr. 660/1999, pe care pârâta o deține cu privire la perimetrul. Contractul a fost modificat prin mai multe acte adiționale încheiate în cursul anilor 2007-2008. Conform art. 3 din contract, acesta a fost încheiat pe o durată de 10 ani.
Potrivit art. 4.1 din contract: reclamanta în calitate de învestitor, și-a asumat obligația de a achita lunar redevența, pentru activitatea minieră desfășurată de pârâtă, proporțional cu cantitatea de produse miniere realizate.
Prin Nota de constatare nr. 2086/9.07.209 încheiată de Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean A, s-a constatat că deși activitatea de producție a fost întreruptă din data de 30.10.2008, totuși, neutralizarea, supravegherea, întreținerea și paza instalațiilor de bază și conexe, au fost menținute în funcțiune și monitorizate conform autorizațiilor de mediu.
La data de 2.07.2009 reclamanta a trimis pârâtei o notificare de denunțare unilaterală a contractului de cooperare nr. 1/6.06.2007, prin care îi aducea la cunoștință faptul că în temeiul art. 17.4 din contract, înțelege să denunțe în mod unilateral contractul, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către societatea pârâtă, și care au fost expres enumerate în acea notificare.
În contextul stării de fapt menționate, s-a apreciat că prin art. 17.4 din contractul încheiat de părți au fost prevăzute expres și limitativ cazurile în care investitorul, în speță reclamanta, are dreptul de a rezilia în mod unilateral contractul. Îndeplinirea sau neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate, este o chestiune de fond, ce nu poate fi examinată pe calea sumară a ordonanței președințiale. Admiterea unei astfel de cereri și obligarea pârâtei să suporte obligațiile de mediu, potrivit autorizațiilor emise de organele competente, ar echivala cu recunoașterea anticipată de către instanță a temeiniciei susținerilor reclamantei și implicit cu rezilierea contractului, ceea ce este inadmisibil pe cale de ordonanță președințială.
Cât privește vremelnicia cererii, de a fi pronunțată până la soluționarea acțiunii de fond, s-a apreciat a fi nefondată dat fiind că admiterea cererii ar echivala cu rezilierea contractului iar rezilierea unui contract nu poate fi temporară.
În ce privește urgența măsurii, s-a reținut că aceasta nu poate fi considerată justificată atâta timp cât, așa cum rezultă din nota de constatare depusă la dosar, activitatea minieră a fost întreruptă din 30.10.2008, și cu toate acestea reclamanta a acceptat în continuare să fie menținute în funcțiune și monitorizate conform autorizațiilor de mediu: neutralizarea, supravegherea, întreținerea și paza instalațiilor. În condițiile în care reclamanta a acceptat timp de 9 luni de zile această situație și a achitat în mod voluntar obligațiile cuprinse în autorizația de mediu, în autorizația integrată de mediu și în autorizația de gospodărire a apelor, nu se poate considera că măsura ce se solicită a fi dispusă, este una urgentă.
Cât privește imposibilitatea achitării obligațiilor de către aceasta, din lipsa fondurilor și riscul procedurii unui dezastru ecologic, acestea sunt chestiuni subsecvente, ce nu pot fi analizate independent de condițiile ce se cer a fi îndeplinite potrivit dispozițiilor art. 581 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei soliții a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că în cauză sunt îndeplinite în mod evident condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială formulată.
Cu privire la caracterul provizoriu, se solicită a se observa că soluția urmează a-și produse efectele doar până la soluționarea pe fond a cauzei în care urmează a se stabili, în raport cu pârâta, căreia dintre cele două societăți îi revine obligația de plată a taxei de mediu, pe care în prezent reclamanta o plătește dar pe care, nu o mai poate suporta în această perioadă, de unde rezultă, de altfel, urgența măsurii ce se solicită și, inclusiv interesul promovării acestei acțiuni. În acest sens se apreciază că în situația în care obligațiile de mediu nu ar mai fi îndeplinite există certitudinea producerii unui dezastru ecologic. Prin adresele nr. 701/12215/14.07.2007, " Distribuție Transilvania Sud" și 751/13.07.2009 Industries au comunicat că, începând cu data de 14.07.2009 ora 14 vor sista furnizarea energiei electrice pentru reclamantă, aceasta făcând imposibilă prepararea și dozarea laptelui de var în vederea neutralizării apelor acide. Se știe faptul că iazul de decantare a sterilului este un iaz de vale în care prin decantare se depozitează sterilul provenit de la uzina de preparare, și care acumulează și apele provenite din pâraiele adiacente și apele provenite din ploi de pe o suprafață de cca. 25 km2. Apele care se scurg de pe halele de steril, datorită fenomenului de leșiere bacteriană naturală, sunt ape acide încărcate cu ioni metalici. acestea sunt neutralizate prin amestecarea, în iazul de decantare, cu soluția de lapte de var administrată prin instalațiile uzinei de preparare de către " " Oprirea dozării varului în iazul de decantare are ca efect creșterea acidității apelor cu efecte negative asupra apelor din aval, declanșarea leșierii bacteriene în sterilul din iaz cu urmări dezastruoase asupra stabilității și a mediului.
Prin întâmpinare, pârâta intimată " " solicită respingerea recursului, cu motivarea că măsura solicitată nu îndeplinește cerințele art. 581.pr.civ. Deși activitatea de producție a fost întreruptă din data de 30.10.2008 totuși neutralizarea, supravegherea, întreținerea și paza instalațiilor de bază și conexe au fost menținute în funcțiune și monitorizate conform autorizațiilor de mediu. În acest context, deși activitatea minieră a fost întreruptă la data de mai sus, reclamanta a menținut în funcțiune și monitorizat conform autorizațiilor de mediu: neutralizarea, supravegherea, întreținerea și paza instalațiilor, conform obligațiilor asumate prin contractul de cooperare. În aceste condiții de acceptare timp de 9 luni de zile și asumare a obligațiilor cuprinse în autorizația de mediu, autorizația integrată de mediu și cea de gospodărire a apelor, nu se poate accepta că măsura solicitată este una urgentă, reclamanta fiind obligată în continuare la asumarea acestor obligații până la predarea activelor principale și secundare către pârâtă.
Cu privire la imposibilitatea achitării obligațiilor pe care și le-a asumat prin contract (lipsa fondurilor și riscul producerii unui dezastru ecologic), aceste aspecte nu pot fi analizate independent de condițiile ce se cer a fi îndeplinite de art. 581.pr.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Pe calea ordonanței președințiale reglementate de art. 581.pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, ori pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Din conținutul cererii formulate, rezultă că reclamanta urmărește prin cererea promovată în condițiile textului de lege menționat, evitarea unor cheltuieli proprii prin obligarea pârâtei să suporte asemenea cheltuieli, în mod provizoriu, până la a se stabili în mod definitiv că aceste sunt datorate de pârâtă în temeiul legii.
Cu alte cuvinte, se solicită instanței, ca făcând o examinare sumară a situației de fapt prezentate, respectiv a situației ce rezultă din derularea raporturilor contractuale cu pârâta, să stabilească, în mod provizoriu, cui revine obligația de plată a cheltuielilor aferente autorizațiilor de mediu invocate: reclamantei sau pârâtei.
Orice fel de analiză din acest punct de vedere însă, presupune o examinare completă a fondului cauzei, din perspectiva drepturilor și a obligațiilor legale și contractuale ale părților, atât între acestea câr și prin raportare la instituțiile de mediu avute în vedere de către autorizațiile de mediu indicate, analiză care depășește cadrul sumar al ordonanței președințiale, putând fi, prin urmare, examinate doar în cadrul unei judecăți pe fondul cauzei.
Cu alte cuvinte, o examinare sumară a aparenței dreptului nu este suficientă pentru a dispune în sensul celor solicitate de reclamantă, fiind necesar a se statua inclusiv asupra fondului dreptului, ceea ce înseamnă însă soluționarea definitivă a raportului juridic dedus judecății, demers pe care în mod întemeiat prima instanță l-a apreciat ca fiind inadmisibil, respingând cererea reclamantei.
Pe de altă parte, așa cum se observă, reclamanta își fundamentează cererea de obligare a pârâtei să suporte cheltuielile aferente cu autorizațiile menționate pe faptul că, din interpretarea stării de fapt și a normelor legale și contractuale aferente, acesteia din urmă îi revine obligația de plată a acestor cheltuieli și nu reclamantei. Cu alte cuvinte, se solicită pârâtei să-și îndeplinească îndatoririle ce-i revin dintr-un cadru legal și convențional obligatoriu, mai exact spus, să respecte "legea", atitudinea în exercitarea căreia însă, nu este nevoie de pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Așa fiind, față de cele menționate, soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută prin respingerea prezentului recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta în calitate de reprezentant al consorțiului format din, și împotriva sentinței comerciale nr. 393/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția comercială și contencios administrativ în dos-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Th.
Ex.4/25.08.2009
Jud fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Marius Ionel Ionescu, Anca
