Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 584/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 390/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor Curții de APEL ALBA IULIA din 01 2009 se vor soluționa doar cauzele urgente, urmând ca celelalte să fie amânate pentru un alt termen de judecată.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurentă și consilier juridic pentru intimata pârâtă Compania de, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimaților: - A DE SA, BRD GENERALE SA - prin Agenția B și SA
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - solicită admiterea recursului așa cum fost formulat în scris și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, susținând oral motivele arătate în scris.
Reprezentantul intimatei Compania de solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând motivele din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată conform facturii pe care o depune, în copie,la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.390/COM/2009, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ, a fost respinsă excepția privind neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.7201Cod pr.civilă, invocată de pârâta - A DE SA.
A fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții - - INTERNAȚIONAL SRL, A DE SA, SA și BRD GENERALE.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că pentru ca cererea de ordonanță președințială să fie admisibilă, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile urgenței și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă, precum și cea a apartenenței dreptului, aceasta din urmă condiție însemnând că, soluționarea cererii de ordonanță președințială, exclude prejudecarea fondului cauzei.
Acțiunea de fond până la care a cărei soluționare s-a solicitat emiterea ordonanței președințiale în cauză, este înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Alba și, are ca obiect constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului de vânzare - cumpărare de mărfuri nr.17/30.03.2006, încheiat cu pârâta de ordinul 1, pentru nerespectarea de către aceasta a obligațiilor de livrare a mărfii, consecințe ale rezilierii contractului dintre reclamantă și pârâta de ordinul 1 fiind constatarea inexistenței dreptului de creanță al acesteia din urmă asupra pârâtei, și implicit a rezoluțiunii contractului de cesiune de creanță încheiat de pârâta de ordin 1, cu pârâtele de ordin 2 și 3.
În prezenta cauză, dedusă judecății în procedura prevăzută de art.581 din Codul d e procedură civilă, nu se poate reține însă, aparența dreptului reclamantei, întrucât, pe de o parte, aprecierea asupra acesteia, implică cel puțin prejudecarea fondului raporturilor juridice obligaționale fundamentale, care au ocazionat emiterea biletelor la ordin, de vreme ce, însăși reclamanta își fundamentează cerere de ordonanță președințială, prin aceea că, ar fi predat biletele la ordin pârâtei de ordin 1, în ideea garantării unor plăți viitoare, în timp ce, dimpotrivă, pârâta de ordin 1, - INTERNAȚIONAL SRL, de rea credință fiind, nu și-a fi îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin convenția nr.17/30.03.2006, în sensul că nu a livrat marfa reclamantei și, cu toate acestea a introdus spre decontare bilete la ordin în sumă de 719.756, 58 lei, și, mai mult, a introdus spre decontare o parte din alte 21 bilete la ordin remise ei în alb, tot de către reclamantă, cu titlu de garanție.
Pe de altă parte, remiterea biletelor la ordin, de către reclamantă, de bună voie, pârâtei de ordin 1, exclude aparența oricărui drept al acesteia de a obține, pe calea ordonanței președințiale, stoparea introducerii spre decontare, de către cei în a căror posesie legitimă se afla, a titlurilor comerciale de valoare respective.
Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere, faptul că, de esența biletului la ordin, ca titlu comercial d e valoare, este faptul că, posesorul său legitim este îndrituit să exercite la o dată determinată dreptul arătat în scris.
În contextul celor mai sus expuse, instanța a mai reținut și că una dintre caracteristicile biletelor la ordin, ca titluri comerciale de valoare, este aceea că drepturile conferite de acestea sunt autonome, acestea însemnând că, dreptul și obligația corelativă născute din biletele la ordin sunt independente față de actul juridic din care decurg ( raportul juridic fundamental), astfel că, posesorul legitim al titlului - în speță pârâtele de ordin 1,2,3, și 4 își exercită dreptul și emitentul titlului - în speță reclamanta, execută obligația, exclusiv în temeiul titlului ( biletului la ordin), iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea biletelor la ordin.
În al doilea rând, în cazul transmiterii titlurilor comerciale de valoare acauzale ( abstracte), cum sunt și biletele la ordin, dobânditorul acestora devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, nu un drept derivat din cel al transmițătorului, una din consecințele acestui fapt fiind aceea că, pârâtele de ordin 1 - 4, în calitate de dobânditoare ale titlurilor comerciale de valoare sunt titularele unor drepturi autonome, independente de drepturile transmițătorilor.
Nefiind îndeplinită condiția aparenței dreptului reclamantei și implicit nici cea privind neprejudicierea fondului cauzei, instanța a respins ca lipsită de temei cererea de ordonanță președințială dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică respingând acțiunea formulată de către aceasta.
Instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea principiului aflării adevărului. Astfel, pârâta - intimată de ordinul 1 nu numai că nu a formulat întâmpinare, dar nu a depus la dosarul cauzei niciun document din care să rezulte netemeinicia acțiunii formulate de către aceasta.
Practica judiciară s-a manifestat unanim în sensul admiterii cererilor asemănătoare:
- decizia nr.3627/04.06.2008, pronunțată de ICCJ B " Temeiul de drept al cererii reclamantei l-a constituit art.581 Cod procedură civilă care reglementează instituția ordonanței președințiale, nefiind vorba de o contestație la executare, jurisprudența admițând, în mod unanim, că instanța are posibilitatea de a cerceta, în cadrul procedurii ordonanței președințiale, de partea cui este apartenența dreptului." "Instanța Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în mod corect a constatat că în cauză cererea reclamantei sunt întrunite condițiile de admisibilitate specifice ordonanței președințiale și a dispus, în temeiul art.581 Cod procedură civilă, deblocarea conturilor reclamantei ce fuseseră blocate de pârâta AVAS pentru plata unor sume de bani care fuseseră deja achitate și redirecționate în contul AVAS, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar".
- decizia 118/2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
A dovedit întrunirea celor trei condiții de admisibilitate a cererii formulate în baza prevederilor art.581 Cod procedură civilă după cum urmează:
La data livrării mărfurilor, vânzătorul este obligat să predea și factura fiscală aferentă valorii acestora, conform prevederilor art.2.3 din contract.
O perioadă de timp, relațiile contractuale s-au desfășurat în mod normal, situație în care, la solicitarea vânzătorului a predat bilete la ordin pentru plata plăților viitoare.
Pârâta, cu rea credință, fără a-și îndeplini obligațiile contractuale privind livrarea mărfurilor, a completat și introdus spre decontare bilete la ordin în sumă de 719.756, 58 lei, sumă care nu reprezenta debit restant înregistrat față de această societate, deoarece marfa nu le-a fost livrată și nu au fost emise facturi aferente acestei valori.
Mai precizează că la acea dată, precum și la data prezentei nu înregistrează nicio creanță exigibilă față de pârâta de ordinul 1, astfel încât a apreciat că obiectul contractelor de cesiune îl reprezintă obligațiile viitoare, născute la data încheierii acestora.
Pârâta de ordinul 1 fiind în posesia biletelor la ordin pe care le-a înmânat acesteia, în alb, cu titlu de garanței, le-a transmis către cele două pârâte, fără a-i aduce la cunoștință acest aspect și fără ca acest fapt să fie menționat în cele două contracte de cesiune de creanță.
Față de împrejurarea că aceasta nu datorează pârâtei de ordinul 1 nicio sumă de bani, nu există obligația de plată către pârâtele de ordinul 2 și ordinul 3.
Oricum obligația de plată nu este scadentă, aceasta fiind afectată de condiția suspensivă, cea de livrare a mărfurilor de către pârâta de ordinul 1, fiind vorba despre o obligație viitoare.
Susține că a justificat urgența și prejudiciu care se creează patrimoniul acesteia prin următoarele motive:
Suma înscrisă de către pârâta de ordinul 1 în biletele la ordin este de 2.033.891,60 lei, sumă pentru care aceasta nu a efectuat nicio contraprestație.
O parte din aceste bilete la ordin, până la data soluționării în fond a acțiunii au fost depuse spre decontare, sumele aferente reprezentând plată nedatorată.
Acest fapt a condus la perturbarea gravă a activității lor deoarece au fost declarați în interdicție bancară.
Această interdicție bancară a produs și alte consecințe decât cele prevăzute de Regulamentul 1/2001, respectiv:
- imposibilitatea participării la licitațiile publice pentru obținerea contractelor de execuție lucrări, cu consecința sistării activității lor principale, cea de lucrări de construcții;
- imposibilitatea derulării în condiții normale a contractelor existente;
- crearea unui blocaj financiar care conduce la concedierea personalului și lichidarea societății.
Sub aspectele invocate mai sus, apreciază că în situația în care nu s-ar admite prezentul recurs s-ar crea în patrimoniul societății un prejudiciu irecuperabil chiar dacă ar fi admisă acțiunea de fond.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente ce urmează a fi mai jos expuse:
Faptul că reprezentantul - INTERNAȚIONAL SRL a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei nu reprezintă un act de achiesare a acestuia la pretențiile recurentei reclamante și nu demonstrează faptul că adevărul este conform celor susținute de recurentă. Faptul că cererea de ordonanță președințială are ca obiect obligarea pârâtelor ( implicit și a Companiei de ) de a nu introduse spre decontare biletele la ordin emise de recurentă și deținute de intimatele pârâte, aparența de drept trebuie să se raporteze la dreptul acestora de a introduce spre decontare biletele la ordin în cauză. Concret, recurenta - reclamantă nu a făcut dovada aparenței de drept a obiectului cererii și în mod corect instanța de fond a reținut faptul că esența biletului la ordin, ca titlu comercial d e valoare, este faptul că, posesorul său legitim este îndreptățit să exercite la o dată determinată dreptul garantat în scris. Astfel, una din caracteristicile biletelor la ordin ca titluri comerciale, este aceea că drepturile conferite de acestea sunt autonome. Din această caracteristică rezultă că posesorul legitim al titlului ( Compania de ) își exercită dreptul exclusiv în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea biletelor la ordin ( contractul comercial). Ori, după cum se poate observa, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe un presupus incident contractual, respectiv nerespectarea de către vânzătorul - INTERNAȚIONAL SRL a datelor de livrare a mărfurilor. Și în acest caz aparența de drept nu este dovedită a fi în favoarea recurentei.
Cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - SRL este întemeiată pe prevederile art.581 din Codul d e procedură civilă, iar regimul biletului la ordin este cel prevăzut de legea specială, Legea nr.58/1934.
Astfel, art.63 din acest act normativ prevede ca debitorul unui bilet la ordin nu poate opune posesorului excepții întemeiate pe raporturile lor personale ( contractuale). Rezultă din cele arătate că procedura specială - ordonanța președințială nu este aplicabilă în situația decontărilor biletelor la ordin ca instrument de plată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.390/COM/2009. Obligă recurenta să achite intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.7 ex./06.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
