Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 615/
Ședința publică din 10 Iulie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva Ordonanței nr.476/12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă prin avocat și intimata reclamantă COM prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte SC Tg.-M, avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a ordonanței atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. pe larg motivele de recurs, respectiv aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 teza 1.pr.civ.; învederează faptul că dreptul de a solicita grănițuirea nu poate fi îngrădit, prima instanță făcând confuzie între dispozițiile referitoare la dreptul de proprietate cuprinse în cadrul unui contract de vânzare cumpărare și ideea de a fi interzisă ridicarea unui grad ce limitează accesul între cele două proprietăți; totodată intimata beneficiind de o poartă de acces și un front stradal de 10 metri se poate constata deci că dispozițiile art.581 pr.civ. nu sunt incidente în cauză, făcându-se astfel o greșită aplicare a legii prin faptul că prima instanță nu a reținut existența unei deschideri la drumul public și a considerat ca fiind îndeplinită condiția urgenței.
Reprezentantul intimatei COM solicită respingerea recursului ca nefondat și insistă pe faptul că nu se poate face abstracție de legislația existentă în domeniul construcțiilor, respectiv al autorizării acestora, indicând instanței de control a avea în vedere în acest sens adresa emisă de arhitectul șef al municipiului Tg.-M nr.7424/875/7.02.2008 aflată la fila13 dosar fond.
CURTEA,
Prin Ordonanța nr. 476 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a admis cererea formulată de reclamanta SRL Târgu-M împotriva pârâtei Serv SA Târgu-M și în consecință pârâta a fost obligată să sisteze executarea lucrărilor având ca obiect delimitarea celor două imobile, situate în Târgu-M-, prin ridicarea unui gard, până la sistarea stării de indiviziune. Pârâta a fost obligată și la cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 14 mai 2008, s-a îndereptat eroarea materială strecurată în muinuita și dispoizitivul Ordonanței de mai sus, în sensul că alin. 2 dinj minută și dispozitiv, va avea următorul conținut:" Obligă pârâta să sisteze executarea lucrărilor având ca obiect delimitarea celor două imobile, situate administrativ în Târgu-M-, ce se află în proprietatea celor două părți - reclamantă și pârâtă, prin ridicarea unui gard, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii care face obiectul dosarului Tribunalului Comercial Mureș nr-".
Pentru a pronunțată această soluție, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile învecinate, iar în cuprinsul unuia dintre acestea, părțile s-au obligat reciproc să nu se obstrucționeze în asigurarea accesului mijloacelor de transport proprii sau ale beneficiarilor la imobilele proprietatea lor. Pârâta a început lucrările de ridicare a unui gard, iar în situația în care această lucrare ar fi finalizată, reclamanta ar fi blocată complet, atât pe linie de aprovizionare cât și de desfacere, cauzându-i-se zilnic un prejudiciu de aproximativ 70 mii lei.
Verificând aparența dreptului, s-a reținut că într-adevăr părțile prin contract s-au obligat să nu obstrucționeze accesul la imobilele proprietatea lor, dar discuțiile care se poartă cu privire la existența sau inexistența unui drept de servitute convențional sau legal, presupune o analiză de fond a relațiilor contractuale dintre părți, cu dezvoltarea unui probatoriu adecvat, ca atare clauza stabilită convențional urmează a fi analizată în dosarul nr-.
Primăria municipiului Târgu-M a comunicat că pârâta într-adevăr a început construirea unui gard despărțitor, reținându-se că prin ridicarea acestuia s-ar pierde dreptul reclamantei stabilit convențional de a avea acces pe terenul pârâtei. Blocarea accesului ar avea efecte deosebit de negative asupra activității comerciale pe care desfășoară reclamanta, respectiv comerț cu ridicata. Deși pârâta a invocat faptul că reclamanta are accesul asigurat pe o alee de 10 lățime, din conținutul celor două contracte de vânzare-cumpărare nu reiese explicit existența acestuia, urmând ca acest fapt să fie analizat în dosarul de fond.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Împotriva ordonanței a formulat recurs pârâta Serv SA, arătând că în mod greșit instanța de fond a considerat că acea clauză din contractul de vânzare-cumpărare prin care părțile se obligau reciproc să nu se obstrucționeze în asigurarea accesului mijloacelor de transport propriu sau a beneficiarilor la imobilele proprietatea lor, ar avea puterea juridică a unei veritabile servituți de trecere convenționale, dezmembrământ care ar greva fondul pârâtei.
Se mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă întrucât se prejudiciază fondul, soluția pronunțată nu tinde la conservarea unui drept de a cărui aparență se bucură ci la însăși realizarea dreptului. Se mai arată că ambele imobile au ieșire la drumul public și chiar și reclamanta are edificat o poartă de acces, nefiind îndeplinită nici condiția urgenței.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și în raport de dispozițiile art. 3041, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 581 Cod procedură civilă, "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Verificând condițiile de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale, instanța de fond în mod greșit a apreciat că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, aparența dreptului pe care reclamanta își întemeiază cererea o constituie o clauză contractuală inserată într-unul din contractele de vânzare cumpărare, și anumepărțile se obligă reciproc să nu se obstrucționeze în asigurarea accesului mijloacelor de transport proprii sau a beneficiarilor la imobilele proprietatea lor.Este o clauză generală, interpretabilă într-adevăr, dar care nu îi conferă reclamantei vreun drept asupra imobilului pârâtei. De altfel, obiectul acțiunii de drept comun a dosarului nr. 10887/2007 îl constituie tocmai interpretarea acestei clauze iar în condițiile în care, conform susținerilor pârâtei necombătute de reclamantă, aceasta din urmă are acces la propriul imobil printr- deschidere la frontul stradal de 10, iar în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nu se face vorbire de vreun drept de servitute care să-i confere reclamantei vreun drept asupra imobilului pârâtei, prin edificarea unui gard despărțitor de către pârâtă nu îi este îngrădit vreun drept cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi de existența vreunui drept care s-ar putea pierde prin luarea măsurii de sistare a lucrărilor. Procedând la dispunerea măsurii solicitată de reclamantă, instanța de fond a analizat această clauză și nu s-a rezumat doar la o simplă verificare a aparenței dreptului. Modul în care pârâta înțelege să o respecte presupune o analiză efectivă a fondului cauzei și excede evident cadrului procesual impus de art. 581 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, măsura luată de instanță trebuie să fie și impusă de un caz grabnic. În condițiile în care chiar din momentul încheierii contractului reclamanta beneficia de acces direct la drumul public, nu se poate vorbi de un caz grabnic, de un drept care s-ar păgubi prin întârziere, de o pagubă iminentă.Simpla susținere a reclamantei cum că îi este blocat accesul la drumul public și este împiedicată să-și desfășoare activitatea fără vreo dovadă în acest sens, nu poate fi luată în considerare.
Exercitarea atributelor dreptului de proprietate trebuie respectate de ambele părți iar verificarea unor acțiuni perturbatorii, a unor abuzuri de drept reprezintă resortul unei acțiuni de drept comun și nicidecum nu poate beneficia de analiza sumară din acest cadru procesual. Totodată, faptul că pentru edificarea acestui gard despărțitor pârâta nu dispune de o autorizație de construire nu prezintă relevanță prin prisma dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, ci doar de disciplina în construcții prevăzută de Legea nr. 50/1991.
Așa fiind, față de considerentele de mai sus, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica integral ordonanța atacată în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Serv SA, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva Ordonanței nr.476/12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SRL Târgu-M în contradictoriu cu pârâta.
Obligă intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în cuantum de 5,15 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-22.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
