Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 67
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Camelia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de "" V împotriva sentinței civile nr. 1357 din 27. 11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății recurente SC " " V și avocat apărătorul intimatei de Consum, lipsă fiind ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Avocat apărătorul societății recurente depune la dosar copiile trei adrese respectiv adresa nr. 120/07.01.2008, nr. 147/16.01.2008 și nr. 141 din 22.01.2008 și copia procesului verbal de predare-primire încheiat de părți la data de 15.01.2008, înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea recursului.
Avocat apărătorul intimatei de Consum depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță și întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței civile nr. 1357 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui pentru nelegalitate și netemeinicie și pe fond solicită admiterea cererii de ordonanță președințială.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a respins acțiunea reclamantei, prin care a solicitat pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se recunoască un drept de retenție asupra spațiului comercial ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 97 din 30.12.2005 până la soluționarea definitivă a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâtele-intimate.
În raport de probatoriul administrat în cauză rezultă că au fost întrunite toate condițiile impuse de dispozițiile art. 581 din codul d e procedură civilă. Chiar din contractul nr. 97 din 30.12.2005, contract ce a fost prelungit printr-un act adițional prin care a fost închiriat un spațiu comercial situat în comuna, județul V, stipulându-se și dreptul recurentei de preemțiune în eventualitatea în care proprietarul ar fi intenționat să înstrăineze acest spațiu. Ulterior la data de 25.07.2007 între cele două pârâte-intimate s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra spațiului comercial, recurentei nefiindu-i notificată intenția de înstrăinare a spațiului, obligație ce era stipulată prin contract. Mai mult, prin adresa nr. 86 din 30.07.2007 intimata de consum a solicitat recurentei eliberarea acestui spațiu în termen de 30 zile, comunicându-ne că spațiul a fost revendicat de SC " "SRL
De asemenea învederează apărătorul recurentei că la instanța de fond a depus un înscris, prin care a făcut dovada că intimata SC " "SRL Vap rocedat la debranșarea de la sistemul de electricitate la spațiul închiriat de recurentă. Mai mult, prin procesul verbal depus la acest termen de judecată face dovada obiectelor de inventar la data de 15.01.2008 deținute de recurentă în acest spațiu.
Față de aceste precizări și față de probatoriul administrat în cauză solicită admiterea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat apărătorul intimatei de Consum solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 1357 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 581 din codul d e procedură civilă. Apreciază că, toate apărările formulate de societatea recurentă sunt apărări pentru dosarul de fond aflat pe rolul Tribunalului Vaslui privind anularea contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea susține apărătorul intimatei că, contractul perfectat cu societatea recurentă în anul 2005 încetat de drept la data de 01.01.2008, iar recurenta a eliberat acest spațiu care de fapt nu este o hală cum susține aceasta, ci o cameră unde aceasta a desfășurat activitate de comerț și unde în prezent sunt lăsate niște rafturi care oricând pot fi luate de societate.
Apreciază că aceste apărări formulate de societatea recurentă nu pot fi primite pe calea ordonanței președințiale, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Președintele Cooperativei de Consum învederează instanței că în prezent în acest spațiu nu există nici un lucru.
În replică, avocat apărătorul recurentei precizează că societatea a recunoscut că acest contract a fost valabil până la data de 01.01.2008, dar în septembrie 2007 data când a fost introdusă acțiunea de față la instanța de fond erau întrunite cele trei condiții impuse de dispozițiile art. 581 din codul d e procedură civilă.
Constatându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 1357 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Cooperativei de Consum și s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta "" V în contradictoriu cu pârâții de Consum și "" V cu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanta "" Vai nvestit instanța cu soluționarea unei cereri pe ordonanță președințială prin care a solicitat să i se recunoască un drept de retenție asupra spațiului comercial situat în localitatea, ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 97 din 30 decembrie 2005.
La data intentării cererii - 17 septembrie 2007 - de Consum înstrăinase spațiul comercial conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 1717 din 6 septembrie 2007, astfel că pârâta de Consum nu are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.
Ordonanța președințială presupune două condiții specifice de admisibilitate, respectiv urgența măsurii și nerezolvarea fondului pricinii.
Prin cererea formulată reclamanta "" nu a dovedit urgența, caracterul vremelnic al măsurii și nici prejudiciul iminent ce ar suferi.
Pe de altă parte, dreptul de retenție nu poate fi valorificat pe cale de ordonanță președințială pentru că instanța, fiind obligată să verifice conexiunea dintre debitum și re, ar statua implicit asupra fondului. Nici o problemă în legătură cu exercițiul acestui drept nu poate fi soluționată pe cale de ordonanță președințială, întrucât dreptul de proprietate nu poate fi valorificat pe această cale sumară, unde nu se examinează decât aparența dreptului.
În consecință, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea formulată împotriva pârâtului "" V și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă împotriva pârâtei de Consum.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei de Consum cheltuielile de judecată reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "" V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, cu următoarea motivare:
Soluția primei instanțe apare ca fiind nelegală și netemeinică în raport de probatoriul administrat în cauză din care rezultă că au fost întrunite toate condițiile impuse de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă. Astfel, din contractul nr. 97 din 30 decembrie 2005, contract prelungit prin actul adițional din data de 30 decembrie 2006, rezultă că recurentei i-a fost închiriat spațiul comercial situat în comuna, județul V, stipulându-se în același timp și dreptul său de preemțiune în eventualitatea în care proprietarul ar fi intenționat să înstrăineze acest spațiu.
La data de 25 iulie 2007, între cele două pârâte - intimate s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra spațiului comercial, reclamantei-recurente, nefiindu- notificată intenția de înstrăinare, obligație ce era prevăzută expres în contract. Mai mult, susține recurenta prin adresa nr. 86 din data de 30 iulie 2007 pârâta de Consum i-a solicitat eliberarea spațiului în termen de 30 de zile. În acest context, pentru a preîntâmpina iminentele prejudicii pe care societate recurentă le-ar fi putut suferi, recurenta arată că a fost nevoită să promoveze cererea de ordonanță președințială pentru a avea posibilitatea de a desfășura în condiții normale activități comerciale în spațiul respectiv, până la soluționarea definitivă a cererii sale de constatare a nulității absolute contractului de vânzare - cumpărare intervenit între pârâte, existența respective cauze pe rolul Tribunalului Vaslui fiind dovedită prin certificatul de grefă depus la dosar.
Prin întâmpinare, intimata de Consum a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând motivele de recurs invocate, actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță a reținut că prin motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurenta - reclamantă nu a dovedit urgența, caracterul vremelnic și nici prejudiciul iminent ce ar suferi, așa cum sunt ele definite de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Față de art. 25 al contractului de închiriere nr. 97 din 30 decembrie 2005, se reține că pârâta - intimată de Consum a vândut spațiul comercial, situat în localitatea, pârâtei - intimate "" V, cu respectarea acestor dispoziții, așa încât aparența dreptului nu este îndeplinită în privința reclamantei.
Totodată, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, dreptul de retenție solicitat de reclamanta - recurentă nu poate fi valorificat pe calea sumară a ordonanței președințiale, mai ales când aparența dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este realizată în privința pârâtei - intimate ""
Pentru motivele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" V împotriva sentinței civile nr. 1357 din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui sentință pe care o menține.
Obligă pe recurenta "" V să plătească intimatei de Consum, județul V, suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.03.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Gheorghiu Camelia
