Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 673/R-COM
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, cu sediul în Rm. V, Calea lui nr. 171,. 7,. 1, camera 16, județul V, împotriva sentinței nr. 474 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet av., din B,-, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, achitată conform dispoziției de plată nr. 23/28.05.2009, emisă de Bank cel M și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 21.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Rm.V și a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună suspendarea executării hotărârii nr.1/23 iunie 2008 luată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din cadrul acesteia și să se înscrie mențiuni în Registrul comerțului, deosebit să fie publicată hotărârea în Monitorul Oficial.
În motivare a susținut că prin hotărârea menționată s-a dispus majorarea capitalului social al pârâtei, înființată prin divizarea parțială a și că această hotărâre a fost contestată separat.
Reclamantul a mai susținut că hotărârea face parte dintr-un lanț de modificări succesive care nu mai poate fi controlat, prin majorarea capitalului urmărindu-se înlăturarea acționarilor minoritari, dar și afectarea terților de bună credință, de aceea se impune suspendarea acesteia, înainte ca procedura anterioară să fie încheiată și să devină opozabilă terților, fiind incidente dispozițiile art.133 din Legea nr.31/1990.
Reclamantul a motivat admisibilitatea cererii susținând și că nesuspendarea acestei hotărâri ar crea o stare de confuzie și conflict, pentru că ar produce efecte, deși prima hotărâre de majorare este suspendată.
În acest mod procesul de transformare al societății nu ar mai putea fi controlat și s-ar crea consecințe grave, chiar dispariția societății, iar terții de bună credință ar fi prejudiciați.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ fiscal prin sentința nr.474/25 martie 2009 a admis cererea și pe cale de ordonanță președințială a dispus suspendarea executării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1/23 iunie 2008, până la soluționarea litigiului privind anularea acesteia, dispunând și înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1/23 iunie 2008 din cadrul societății pârâte s-a dispus majorarea capitalului societății cu suma de 200.000 lei prin emisiunea unui număr de 2.000.000 acțiuni noi, împotriva acesteia exercitându-se acțiune în anulare în baza art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Potrivit art.133 alin.1 din același act normativ, odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamanta poate cere instanței pe cale de ordonanță președințială suspendarea executării hotărârii atacate.
Deosebit, conform art.581 Cod procedură civilă, instanța poate lua în cazuri grabnice, măsuri urgente de natură a împiedica producerea unei pagube iminente, ireparabile pentru reclamant, atunci când aparența dreptului este favorabilă acestuia.
Măsurile luate pe calea acestei proceduri au însă un caracter vremelnic, reversibil, condiționat de lămurirea pe fond a raporturilor juridice dintre părțile aflate în litigiu.
Semnificația reglementării legale a suspendării hotărârii atacate în condițiile art.132 din Legea nr.31/1990 printr-o dispoziție cu caracter special față de reglementarea comună prevăzută de art.581 Cod procedură civilă, este că legiuitorul a înțeles să prezume legal urgența luării acestei măsuri atunci când până la soluționarea acțiunii în anulare, de drept comun, actul contestat ar putea produce efecte ireversibile în activitatea societății sau modalitatea în care persoana juridică acționează în timpul vieții sociale, cu o voință al cărei mecanism de formare sau exercitare este viciat.
În cauză, o atare măsură se impune pentru că reclamantul acționar minoritar, cu un procent de 26,22% din capitalul societății este prejudiciat prin majorarea acestuia cu nerespectarea procedurii prevăzute de art.210-220 din Legea nr.31/1990, consecințele dăunătoare putând fi evitate prin suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea acțiunii în anulare pe calea dreptului comun.
În privința cererii de obligare a reclamantului la plata cauțiunii prevăzută de art.133 alin.2 din Legea nr.31/1990 formulată de pârâtă, instanța a reținut că fiind vorba de o acțiune cu finalitate societară, care chiar dacă vizează chestiuni patrimoniale nu trebuie să fie o în exercitarea unui drept de către asociatul minoritar, pe care nu l-a obligat la această plată.
Așa fiind a apreciat că este necesară și înscrierea mențiunii în registrul comerțului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990, însă publicarea nu se impune pentru că această obligație este strict reglementată de lege, iar printre cauzele la care se referă nu se regăsește menționarea suspendării executării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Sentința tribunalului este dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece părțile nu au mai fost citate deși Tribunalul București, investit inițial, a dispus în acest sens.
Pe de altă parte, sentința recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.133 din Legea nr.31/1990 republicată, și art.581 Cod procedură civilă, nefiind întrunite cerințele pentru suspendarea executării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, pe cale ordonanței președințiale.
Din acest punct de vedere instanța a încălcat și art.7 din Legea nr.26/1990, dispunând menționarea în Registrul Comerțului a hotărârii în lipsa unei reglementări în acest sens.
Tot astfel, instanța a încălcat dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 pentru că nu a obligat pe reclamant la plata unei cauțiuni.
Recursul este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.581 alin.3 Cod procedură civilă, ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecata asupra fondului.
În cauză, este adevărat că inițial în fața instanței investită mai întâi, Tribunalul București, s-a luat măsura citării părților, după care Tribunalul Vâlcea în favoarea căruia s-a strămutat a procedat la soluționarea acestuia în lipsa părților care nu au mai fost citate.
Judecarea cauzei în acest mod nu încalcă însă normele privind procedura de citare a părților prevăzute pentru respectarea dreptului la apărare și asigurarea principiului contradictorialității procesului civil, devreme ce textul evocat permite ca ordonanța președințială să fie dată și fără citarea părților.
Prin urmare, instanța are în această privință posibilitatea de apreciere și în vederea soluționării de urgență și cu precădere, conform aceluiași text, poate să nu citeze părțile.
Așa fiind, nimic nu îmE. chiar dacă instanța căreia i s-a adresat la început a dispus citarea, ca cea la care s-a strămutat pricina să se pronunțe fără citarea părților.
În concluzie, este inexact că Tribunalul Vâlcea era obligat să asigure continuitate și uniformitate procedurii de citare dispusă de Tribunalul București, susținerea pârâtei în acest sens, din primul motiv de recurs, neavând nici un suport legal.
Este real însă, că prin admiterea cererii instanța a încălcat dispozițiile art.133 din Legea nr.31/1990 și art.581 Cod procedură civilă, la care acestea trimit, apreciind greșit să sunt întrunite cerințele pentru suspendarea executării hotărârii adunării generale a acționarilor în discuție pe calea procedurii sumare, a ordonanței președințiale.
În această ordine de idei, judecătorul nu poate statua asupra fondului dreptului și va putea decide doar dacă hotărârea adunării generale îmbracă sau nu o aparență formală de legalitate, în conformitate cu actul constitutiv și legea.
Deosebit, cererea de suspendare urma să fie admisă numai dacă erau îndeplinite condițiile generale prevăzute pentru ordonanța președințială, inclusiv urgența și necesitatea de a preveni producerea unei pagube.
Sub aspectul aparenței de legalitate, Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1/23 iunie 2008, creează o aparență de legalitate, neexistând nici un indiciu că încalcă actul constitutiv ori vreo dispoziție legală.
Din punctul de vedere al admisibilității potrivit art.581 Cod procedură civilă, dispoziții prin prisma cărora instanța și-a motivat exclusiv convingerea, nu se relevă urgența, statuarea asupra legalității și temeiniciei acestui act urmând să se facă pe calea dreptului comun în cadrul acțiunii în anulare.
Ca atare, instanța doar a prezumat, fără un minimum de probe, că există riscul producerii unei pagube asociatului minoritar, prin majorarea capitalului social datorită consecințelor pe care le-ar produce în activitatea societății actul contestat.
Instanța ar fi trebuit să privească cu circumspecție o atare cerere față de soluționarea favorabilă reclamantului, a unei cereri anterioare cu obiect identic, și să aibă în vedere că în situația în care hotărârea respectivă ar fi anulată, s-ar restabili ordinea în privința eventualelor prejudicii suferite.
Apreciind că admiterea cererii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, cercetarea criticilor aduse sentinței sub aspectul neobligării pârâtei la plata cauțiunii și dispunerii înscrierii mențiunii în Registrul Comerțului, nu se mai impune.
În raport de cele expuse, urmează în consecință a admite recursul în baza art.312 Cod procedură civilă și a modifica sentința, iar pe fond a respinge cererea, cu consecința obligării reclamantului la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta, împotriva sentinței nr. 474 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul.
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge cererea.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./15.06.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
