Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 808/
Ședința publică din 23 iulie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în S,-,.17, județul M, împotriva Sentinței nr. 1554 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru reclamanta, avocat, cu delegație la dosar (11), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei prin chitanța aflată la fila 4 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Reprezentantul reclamantei - recurente depune la dosar înscrisuri în probațiune (12-17).
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul suspendării din funcție a administratorului "", fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar. Învederează instanței că pârâtul intimat G nu s-a preocupat de bunul mers al societății, neîndeplinindu-și cu bună credință obligațiile, chiar a celor stabilite de instanță, după cum rezultă și din probatoriul administrat la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 1554/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de reclamanta împotriva pârâtului G în calitate de administrator al ""
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a dispus următoarele:
La data de 18.05.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca, pe calea ordonanței președențiale, să dispună suspendarea mandatului de administrator al pârâtului G și desemnarea provizorie în calitate de administrator al "" a numitei motivând, cererea, pe faptul că pârâtul a arătat indiferență față de activitatea societății, în calitatea acestuia de administrator statutar, că atât reclamanta cât și pârâtul dețin o cotă de 50% fiecare din capitalul social și că pe rolul Tribunalului Comercial Mureș există înregistrată acțiunea pe fond privind excluderea pârâtului din calitatea de asociat ca și revocarea mandatului de administrator al acestuia. Ulterior, prin notele de ședință din 18.06.2009 reclamanta a mai susținut că coasociatul pârât a decis de unul singur în problemele societății și că cei doi asociați nu mai pot colabora eficient în problemele esențiale ale societății. în drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 581 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâtul, se arată în continuare în hotărârea atacată, a solicitat respingerea cererii de ordonanță președențială susținând că, în fapt, se urmărește revocarea temporară a administratorului statutar și numirea, tot temporară, a numitei în calitate de administrator, cerere care a făcut obiectul unui alt dosar al aceleiași instanțe, cu nr-, respins de instanță. De asemenea, mai susține că cererile reclamantei au un caracter șicanatoriu motivat de faptul că cele două părți au avut calitatea de soți, la data promovării cererilor de către reclamantă căsătoria fiind desfăcută. Pârâtul recunoaște că a înstrăinat bunuri ale societății, însă cu respectarea dispozițiilor legale, sumele de bani intrând în patrimoniul societății, iar prin exercitarea mandatului de administrator nu a prejudiciat societatea.
Prima instanță reține că, potrivit mențiunilor registrului comerțului, ambele părți dețin, în calitate de asociați, fiecare câte 50% din capitalul social al "", iar începând cu data de 17.02.1992 pârâtul deține și calitatea de administrator al societății. totodată, reține că pe rolul instanței, sub nr-, a fost înregistrat, de reclamantă, litigiul privind excluderea pârâtului din calitatea de asociat și revocarea din funcția de administrator statutar.
După ce face referire la o presupusă excepție procedurală a autorității lucrului judecat, care să fi fost invocată de pârât prin întâmpinare, prima instanță ajunge, totuși, la concluzia că nu a fost invocată o astfel de excepție, astfel încât consideră că nu este oportun să se pronunțe asupra ei. Se mai arată că în dosarul nr- s-a solicitat revocarea provizorie a mandatului provizoriu de administrator al pârâtului, pe când în prezenta cerere de ordonanță președențială se solicită suspendarea provizorie a mandatului de administrator, astfel că cele două instituții nu se confundă, având cauze diferite, motiv pentru care instanța conchide că revocarea mandatului nu poate avea loc pe calea ordonanței președențiale.
Totuși, solicitarea de suspendare este admisibilă pe calea ordonanței președențiale, în măsura în care ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
În ce privește iminența prejudiciului, instanța reține că acest prejudiciu ar trebui localizat în patrimoniul societății, însă, așa cum rezultă din facturile depuse de pârât, suma rezultată din vânzarea utilajelor vândute de pârât a intrat în patrimoniul societății, astfel încât nu se poate susține că ar fi prejudiciat în vreun fel societatea. În ce privește înstrăinarea unei părți din aportul în natură al societății, acestea au fost evidențiate în contabilitatea societății neputându-se reține în sarcina pârâtului că ar fi efectuat acte păguboase în patrimoniul societății, chiar dacă vânzarea unor active ar putea echivala cu o modificare a actului constitutiv al societății pentru aceasta fiind nevoie de aprobarea AGA, acesta din urmă neputând fi considerat un argument pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a mandatului de administrator al pârâtului tocmai pentru că societatea nu ar fi fost prejudiciată.
Din declarația martorei, propusă chiar de reclamantă, rezultă că pârâtul și-a îndeplinit mandatul de administrator, în coroborare cu cele privind gestiunea contabilă a societății și că, conform aceleiași declarații, între părți au existat neînțelegeri privind modul de administrare al societății, neînțelegeri însă care pot face obiectul analizei pe fond a cauzei.
Ca atare, instanța concluzionează că nu este îndeplinită condiția urgenței, nici caracterul vremelnic a măsurii solicitate și nici aparența dreptului reclamantei.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea hotărârii atacate și, ca atare, să se dispună suspendarea din funcție a administratorului societății și numirii vremelnice, în calitate de administrator, a numitei. În motivare se arată că hotărârea atacată ar fi nelegală pentru că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății în sensul în care nu a considerat că pentru prevenirea unor pagube iminente și de neînlăturat ar trebui să se dispună măsura temporară de suspendare din funcție a pârâtului - intimat. În continuare, reclamanta recurentă reia argumentele prezentate și în fața primei instanțe, în sensul în care intimatul nu s-a preocupat de bunul mers al societății, nu a îndeplinit cu bună credință obligațiile chiar cele stabilite de instanță, cum ar fi prezentarea fișelor actualizate a mijloacelor fixe, ascunderea față de reclamantă a anumitor documente, ceea ce ar contura reaua - credință a intimatului și ar justifica înlocuirea provizorie a acestuia cu altă persoană. De asemenea, mai arată că din declarația martorei rezultă că unele bunuri ale societății nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, iar chiar intimatul a recunoscut prin interogatoriul luat că a vândut parte din bunuri și a negat faptul că a înregistrat un bun ce trebuia să facă parte din patrimoniul societății. Recurenta mai arată că intimatul i-a interzis accesul la sediu și actele societății prin comportament abuziv, agresiv și violent. În consecință, recurenta consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 și următoarele Cod procedură civilă.
Recurenta a depus la dosar adeverința cu nr. -/26.06.2009 a Gărzii Financiare M, din care rezultă că societatea nu a înregistrat un autoturism în actele contabile ( 12), precum și un certificat de atestare fiscală elierat de Municipiul S ( 13) din care rezultă că societatea a achitat impozit local pentru deținerea unui autoturism.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Din starea de fapt prezentată de prima instanță, ce se reflectă întocmai în actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, într-adevăr, intimatul, în calitatea sa de administrator, a înstrăinat bunuri ale societății, însă valoarea acestora a intrat integral în patrimoniul societății, conform facturilor depuse la dosar.
Din acest punct de vedere, acuza recurentei reclamante, privind înstrăinarea bunurilor în interes propriu al intimatului nu se demonstrează.
Or, cum corect arată și prima instanță, prejudiciul iremediabil sau iminența prejudiciului trebuie constatat a fi făcută, în cazul de față, în detrimentul societății la care este administrator intimatul și din funcția căreia se solicită a fi suspendat. În condițiile în care în niciun caz nu se poate demonstra, așa cum tinde aof ace recurenta, că acest prejudiciu este iremediabil sau că ar fi iminent, este evident că condiția esențială pentru admiterea ordonanței președențiale, cea a constatării urgenței măsurii, nu este îndeplinită.
Actele noi depuse în recurs, relative la un autoturism ce nu ar fi fost înscris în contabilitatea societății și pentru care s-ar fi plătit impozit, nu este de natură să contureze existența unui prejudiciu iremediabil sau iminent, ci, cel mult, este un element de fapt ce, probabil, va fi luat în vedere la soluționarea acțiunii pe fond vizând revocarea din funcția de administrator a intimatului, și nicidecum nu poate fi verificată în prezenta cauză unde se verifică doar aparența dreptului.
Cum instanța de recurs nu a identificat alte motive de fapt sau de drept care să conducă la o altă soluție decât cea adoptată de prima instanță, va considera ca fiind justă și corectă soluția acestei instanțe și, ca atare, nefondat recursul formulat în cauză, pe care-l va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei, domiciliată în S,-,.17, județul M, formulat împotriva Sentinței nr. 1554/22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iulie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat Pt.ihaela fiind în concediu de odihnă, semnează Vicepreședintele instanței | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Prim-grefier |
Red.
Tehnored.
2 exp./26.08.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
