Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 893
Ședința publică din 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta, cu sediul ales la. și Asociații în B, nr. 239,. 6, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 13 din 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe pârâta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE -, cu sediul în A, nr. 35A.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându‑se că reclamanta recurentă a transmis prin fax concluzii scrise, nesemnate, după care, văzând că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 13 din 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta împotriva pârâtei SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE - pentru suspendarea deciziei Consiliului de Administrație al Societății de Investiții Financiare ‑ SA din data de 23 aprilie 2009 precum și suspendarea Hotărârii Adunării Generale Ordinare adoptată în data de 25 aprilie 2009, ca neîntemeiată, neîndeplinind cerințele art. 581 Cod procedură civilă, respectiv condiția urgenței, raportat la data săvârșirii faptului prejudiciabil, menținerea efectelor acestuia prin hotărârea adunării generale și data sesizării instanței,
Având în vedere că reclamanta, declarând recurs cu invocarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, a solicitat admiterea acestuia și, prin declarația de recurs depusă la data de 25 mai 2009, modificarea hotărârii atacate, respectiv schimbarea în parte a acesteia și admiterea cererii de ordonanță președințială, în sensul de a se dispune suspendarea Deciziei Consiliului de Administrație al ‑ din data de 23.04.2009 precum și a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor ‑ din data de 25.04.2009 iar odată cu motivarea depusă ulterior, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, cu motivarea că:
Instanța a apreciat în mod eronat urgența prin prisma vitezei sale de reacție în atacarea actului prejudiciabil, neluând în considerare elementele care justificau în realitate urgența suspendării actului în condițiile în care Decizia Consiliului de Admininstrație al ‑ din data de 23 aprilie 2009 fost adoptată în baza unei prezumții de acțiune concertată a recurentei cu alte entități deținătoare de acțiuni, decizie care nu este una temporară ci definitivă cu două consecințe dintre cele mai grave asupra drepturilor recurentei de acționar al ‑, prima care intervine cu efect imediat, referitor la suspendarea exercițiului dreptului de vot pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. 1 (art. 2861alin. 2 din Legea nr. 297/2004) și cea de‑a doua constând în aceea că în termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere (art. 2861alin. 4 din Legea nr. 297/2004), suspendarea drepturilor de vot în cadrul care a avut loc în data de 25 aprilie 2009 fiind doar prima dintre cele două consecințe ale unei astfel de decizii;
Cea mai importantă și totodată gravă consecință a acestei decizii este aceea că, data adoptării Deciziei Consiliului de Admininstratie al ‑, 23 aprilie 2009, coincide cu data de la care începe să curgă un termen de trei luni în cuprinsul căruia, acționarul ale cărui drepturi de vot au fost suspendate va fi obligat să instrăineze acțiunile pentru care i s-a suspendat dreptul de vot;
În condițiile în care recurenta a contestat Decizia Consiliului de Admininstratie al ‑ prin intermediul unei acțiuni promovate în fața Tribunalului Arad dar în același timp, efectele actului atacat nu au fost suspendate, este îndeplinită cu prisosință condiția urgenței pe tot parcursul acestor trei luni care au început să curgă din data de 23 aprilie 2009;
Prima instanță trebuia să facă o apreciere completă și să rețină existența concomitentă a tuturor consecințelor negative ale Deciziei Consiliului de Admininstratie al ‑ din data de 23 aprilie 2009, așa cum de altfel rezultă cu claritate din art. 2861din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, respectiv trebuia să rețină al doilea efect prejudiciabil și să-i acorde importanța cuvenită cu atât mai mult cu cât a constatat producerea primei dintre cele două consecințe ale unei suspendări cauzate de aplicarea unei prezumții de acțiune concertată;
Sub un al doilea aspect, există un prejudiciu ireparabil care se va produce în condițiile în care Decizia Consiliului de Admininstratie al nu este suspendată întrucât deși soarta Deciziei Consiliului de Administrație este incertă, cererea în anulare a acesteia fiind pe rolul instanței, recurenta se găsește în situația în care drepturile de vot sunt totuși suspendate, dreptul său de proprietate asupra acțiunilor fiind grav îngrădit pe baza aprecierii discreționare a Consiliului de Administrație al -;
Mai mult decât atât, în condițiile în care efectele Deciziei Consiliului de Admininstratie nu sunt suspendate de urgență, este expusă riscului iminent de a fi nevoită să vândă participațiile ale căror drepturi de vot au fost suspendate sau această măsură să fie excutată forțat de către Consiliul de Administrație, cota de deținere care depășește limită de 1% trebuind să fie înstrăinată în termen de 3 luni iar în cazul în care această înstrăinare nu se produce prin voința acționarului, acțiunile vor fi anulate;
Or, deși suspendarea ar trebui să fie consecința probării unei dețineri, în cazul recurentei, ordinea firească determinată de lege a fost încălcată de Consiliul de Administrație deoarece afirmând că există o prezumție de acțiune concertată, nemotivată în nici un fel, s‑a procedat la o suspendare a drepturilor de vot;
În aceste condiții, este evident că, în cazul anulării ulterioare a Deciziei Consiliului de Admininstratie pe care a atacat-o, efectele produse între timp în baza acesteia nu vor mai putea fi înlăturate, fiind imposibilă repunerea recurentei în situația anterioară chiar în cazul în care prețul obținut pe acțiunile înstrăinate ar fi restituit acționarului executat, deoarece ar fi înlocuit un drept de proprietate asupra unor acțiuni cu un echivalent bănesc;
Nu în ultimul rând, aplicarea Deciziei Consiliului de Admininstratie din data de 23 aprilie 2009, cu consecințe dintre cele mai grave, atâta timp cât temeiurile pentru adoptarea ei nu au fost verificate iar condițiile de adoptare nu au fost respectate, se materializează într-o prejudiciere continuă a recurentei în exercitarea normală a drepturilor sale.
Văzând că pârâta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE ‑ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu motivarea că:
Pe cale de excepție invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a efectelor Deciziei Consiliului de Administrație din 23 aprilie 2009 care derivă în raport de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăților comerciale ce instituie posibilitatea investirii unei instanțe de judecată cu anularea unei decizii a consiliului de administrație, doar dacă decizia a fost adoptată în exercitarea unor atribuții delegate în competența consiliului de administrație, de către adunarea generală a acționarilor, inadmisibilitatea atacării pe fond a unei decizii emise de consiliul de administrație având ca efect direct inadmisibilitatea promovării unei ordonanțe președințiale de suspendare a efectelor acesteia și excepția lipsei de interes cu privire la suspendarea efectelor hotărârii și lipsa urgenței, urmând a se avea în vedere că nu a fost motivat sub nicio formă interesul recurentei în suspendarea efectelor acestei hotărâri a adunării generale a acționarilor, context în care lipsa urgenței în a dispune o astfel de măsură, astfel cum a reținut prima instanță, este pe deplin fundamentată;
În dezacord cu cele susținute de către recurentă, invocă lipsa de obiect a cererii de suspendare a efectelor Deciziei Consiliului de Administrație din 23 aprilie 2009, astfel cum au fost acestea precizate de către recurentă deoarece, cu privire la primul efect, suspendarea drepturilor de vot, potrivit art. 2861alin. 2, coroborat cu art. 283 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, exercițiul dreptului de vot este suspendat de drept pentru acționarii care depășesc limita de 1% din capitalul social al unei societăți de investiții financiare, de la momentul depășirii acestui prag, suspendarea drepturilor de vot fiind un efect direct al legii și nu al Deciziei Consiliului de Administrație din 23 aprilie 2009 care operează simultan cu depășirea pragului de deținere de 1% din capitalul social al societății de investiții și, pe de altă parte, chiar recurenta recunoaște că acest efect s-a consumat o dată cu întrunirea adunării generale a acționarilor din data de 25 aprilie 2009, context în care admite implicit lipsa de obiect a cererii cât privește suspendarea acestui efect;
În măsura în care instanța apreciază că totuși suspendarea dreptului de vot este un efect al Deciziei Consiliului de Administrație din 23 aprilie 2009 și se materializează printr-o prejudiciere continuă în exercitarea normală a drepturilor acesteia, o astfel de prejudiciere ar putea fi luată în discuție cel mult relativ la o viitoare adunare generală a acționarilor în care s-ar pune problema exercitării drepturilor de vot, context în care condiția urgenței și a interesului în a susține acum o astfel de cerere sunt în mod vădit neîntrunite;
Cu privire la doilea efect, obligația vânzării pachetului excedentar pragului de 1% în termen de 3 luni de la depășirea acestui prag, este de asemenea un efect direct al Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și nu al Deciziei Consiliul de Administrație din 23 aprilie 2009, izvorul legal al obligației de a vinde fiind art. 2861alin. 4, potrivit cu care în termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere;
Dispozițiile legale sunt imperative, obligația legală de a vinde fiind generată prin urmare, în sarcina acționarului simultan cu efectuarea tranzacției prin care pragul de 1 % a fost depășit. Din acel moment obligația de a vinde devine activă, legea (și nu consiliul de administrație) prevăzând un termen de grație de 3 luni în care trebuie înstrăinat pachetul excedentar pragului de 1 %;
Pe de altă parte, decizia ale cărei efecte se solicită a fi suspendate nu face nicio mențiune cu privire la obligativitatea înstrăinării, aceasta fiind emisă în executarea reglementărilor Instrucțiunilor date în aplicarea prevederilor art. 2861din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital care au ca obiect stabilirea procedurii prin care se constată suspendarea drepturilor de vot și implementarea practică a acestei măsuri în cadrul adunărilor generale a acționarilor;
Este important de stabilit că atingerea și depășirea pagului de 1 % generează de drept în sarcina acționarului, două obligații simultane, respectiv, obligația de informare, în termen de trei zile lucrătoare, a societății de investiții, a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a pieței reglementate pe care sunt tranzacționate acțiunile, cu privire la atingerea pragului de 1% (art. 2861alin. 3 din Legea nr. 297/2004 și obligația înstrăinării acțiunilor excedentare, în cazul în care pragul a fost depășit, în termen de 3 luni de la data depășirii acestui prag (art. 2861alin. 4 din Legea nr. 297/2004);
Prin urmare, termenul de 3 luni stabilit în vederea executării obligației de a vinde se calculează de la momentul depășirii pragului de 1% și care în mod logic poate fi aferent doar efectuării unei achiziții de acțiuni ce a avut ca rezultat depășirea acestui prag, acest moment neputând să coincidă cu data emiterii de către consiliul de administrație a unei decizii în sensul constatării incidenței art. 2861din Legea nr. 297/2004 cât privește situația deținerilor unui acționar.
Considerând, pe de o parte, că apărările formulate de către pârâta intimată pe cale de așa‑zisă excepție, nu vizează însăși cererea de recurs ci condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de ordonanță președințială și că, în consecință, analiza acestora trebuie făcută în contextul motivelor de recurs și al apărărilor de fond cu privire la acesta,
Reținând, pe de altă parte, că deși recurenta solicită modificarea sau schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterea cererii de ordonanță președințială și a se dispune suspendarea Deciziei Consiliului de Administrație al ‑ din data de 23.04.2009 precum și a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor ‑ din data de 25.04.2009 respectiv, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, prin motivele invocate este vizată Decizia Consiliului de Administrație din data de 23.04.2009 și consecințele pe care aceasta le produce,
Considerând că în cadrul procesual stabilit prin cererea cu care a fost investită, fără a produce efecte cu privire la ceea ce se va decide în cadrul acțiunii formulate pe calea dreptului, sub un prim aspect, instanța trebuie să se limiteze la examinarea aparenței dreptului de a solicita suspendarea unei decizii a consiliului de administrație al unei societăți comerciale, în speță, pârâta Societatea de Investiții Financiare ‑, ca o consecință subsecventă dreptului de a cere anularea acesteia,
Reținând că raportat la dispozițiile art. 114, 132 și 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, numai hotărârile luate de adunarea generală pot fi atacate în justiție, în privința acestora fiind reglementată posibilitatea de suspendare a executării lor, deciziile consiliului de administrație rămânând supuse controlului exercitat de adunările generale ale acționarilor și numai ulterior, prin intermediul acestora, eventual, cenzurii instanțelor judecătorești, cu excepția situațiilor în care decizia privește măsuri luate de către consiliul de administrație în temeiul unui mandat încredințat de către adunarea generală a acționarilor, ceea ce în cauză nu se susține a fi cazul,
Considerând că o cerere de suspendare a executării deciziei consiliului de administrație nu este admisibilă și că în aceste condiții, cercetarea îndeplinirii celorlalte cerințe pe care ar trebui să le îndeplinească cererea pentru emiterea unei ordonanțe președințiale de suspendare a executării acesteia nu este utilă iar în ce privește cererea de suspendare a executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 25 aprilie 2009, susținută în primă instanță și în recurs dar nemotivată, că nu sunt evidențiate aspecte care să justifice îndeplinirea, în privința acesteia, a condițiilor art. 581 Cod procedură civilă,
Că, recursul fiind astfel neîntemeiat, raportat la dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, cu sediul ales la. și Asociații în B, nr. 239,. 6, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 13 din 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe pârâta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE -, cu sediul în A, nr. 35A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./26.06.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
