Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr. 2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 976
Ședința publică din 12 august 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Csaba Bela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 469/ din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate și Industrie având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent av., iar pentru pârâtele intimate av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că recurentul a depus la dosar în data de 7 august 2009, în copie xerox, prin registratura instanței, o procură specială din 15 mai 2009, cererea adresată pârâtelor intimate la 9 iulie 2009 și declarația autentificată la 9 iulie 2009, exemplarul doi al acestor înscrisuri comunicându-se reprezentantei intimatelor. De asemenea, avocata recurentului mai depune copia proceselor-verbale din 14 iulie 2009, respectiv din 11 august 2009, exemplarul doi fiind comunicat părților adverse.
Instanța, având în vedere că în cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea "pârâtei" să-i permită accesul la documentele societății Industrie, solicită reprezentantei recurentului să precizeze la care dintre cele două pârâte se referă, iar aceasta arată că dorește obligarea ambelor pârâte în acest sens. Tot Curtea, pune în vedere reprezentantei pârâtelor intimate să precizeze dacă bilanțul contabil pe anul 2008 al Industrie a fost sau nu depus la Administrația Finanțelor Publice
Reprezentanta intimatelor arată că acest lucru a fost realizat, dar nu are nici o dovadă în acest sens asupra sa, iar reprezentanta recurentului învederează că nu are cunoștință despre această împrejurare, dar dovada înregistrării bilanțului contabil pe anul 2008 nu este relevantă și suficientă pentru soluționarea cauzei întrucât din simpla lecturare a bilanțului societății reclamantul nu-și poate da seama de corecta întocmire a acestui document.
Reprezentanta intimatelor invocă excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, în această materie, în cazul în care se solicită desemnarea unor experți, nu aceasta este calea ă pe care părțile o pot utiliza și ca urmare cererea nu poate fi admisă.
Reprezentanta recurentului solicită respingerea acestei excepții.
Curtea, în deliberare, respinge excepția inadmisibilității, invocată de reprezentanta pârâților intimați, reținând că această excepție este, ca regulă invocată, în situația în care partea se adresează direct instanței, fără să fi urmat o procedură prealabilă stabilită de lege ca fiind premergătoare și/sau obligatorie. Ca urmare, excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă ca nefondată, nefiind incidente procedurii speciale urmată de reclamant în prezenta cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor intimate să-i permită reclamantului accesul la documentele societății pe anul 2008 pentru verificarea întocmirii bilanțului aferent anului 2008, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise și originalul chitanței nr. 108/10.08.2009 reprezentând onorariul de avocat.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării, considerând că față de împrejurarea că în data de 11 august 2008 au fost predate expertului angajat de recurent o serie întreagă de documente dosarul a rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 469/ din 21 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtele Industrie T și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că rin p. cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 6 aprilie 2009 reclamantul - a solicitat obligarea pârâtelor să-i permită, reclamantului sau unei persoane mandatate de acesta, accesul la documentele, evidențele și registrele societății pe anul 2008 care atestă operațiunile efectuate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii acesta a arătat că, în calitate de asociat și administrator al pârâtei Industrie, are dreptul de a verifica documentele societății, însă este împiedicat de cel de-al doilea asociat și administrator, pârâta, care a obstrucționat accesul expertului contabil angajat de către reclamant la respectivele acte. Reclamantul a mai învederat că acțiunea de fond face obiectul dosarului nr-, însă durata de soluționare a acestui litigiu nu permite îndeplinirea obligației de depunere a bilanțului contabil, apreciind că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 581 din Codul d e procedură civilă, vremelnicia fiind dată de împrejurarea că se solicită obligarea pârâtei să permită accesul până la întocmirea bilanțului anului 2008, urgența de termenul de depunere - 30 mai 2009, reclamantul tinzând la păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere - întocmirea defectuoasă a bilanțului și nedepunerea lui în termenul prevăzut de lege.
Ordonanța președințială, prin esența ei, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu permite să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Din conținutul articolului menționat reiese faptul că trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții, și anume: neprejudecarea fondului, caracterul vremelnic al măsurii ordonate, precum și caracterul de urgență al unei astfel de măsuri.
Judecătorul fondului a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să permită verificarea documentelor contabile ale societății de către o persoană mandatată de către el, afirmând comportamentul abuziv al celuilalt asociat administrator, însă dovada acestui refuz (de a-i pune la dispoziție documentele contabile) nu poate fi reținută exclusiv din conținutul corespondenței dintre persoana mandatată - dl. și reclamant, cum în mod eronat a apreciat partea. În ceea ce privește urgența măsurii solicitate instanța a mai constatat că reclamantul a invocat o simplă eventualitate a prejudicierii sale, decurgând dintr-o posibilă prejudiciere a societății al cărei asociat și administrator este. În condițiile în care reclamantul are calitatea de administrator social, tribunalul nu a reținut iminența producerii unui prejudiciu ce nu ar putea fi înlăturat decât prin dispunerea măsurii solicitate în procedura ordonanței președințiale și, în consecință, a respins cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul - solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor să-i permită, lui personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidențele și registrele societății pe anul 2008 care atestă operațiunile efectuate de Industrie T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că această persoană juridică are doi asociați, care ambii au calitatea de administrator, iar sediul societății comerciale este în locuința asociatului român, care îl împiedică pe cel străin să-și exercite atribuțiile ce îi revin în virtutea legii. În acest sens, se menționează că începând cu vara anului 2008 recurentului nu i s-a mai permis accesul la documentele firmei, și cu toate că de aproximativ 4 luni a angajat un expert contabil, în persoana d-lui, nici acestuia nu i s-a permis accesul. În data de 20 februarie 2009 avut loc o întâlnire între expertul contabil și reprezentanta intimatei Industrie, ocazie cu care a fost întocmit un proces-verbal în care s-a convenit ca la 23 februarie 2009 acesta să se prezinte la sediul social în vederea începerii verificărilor contabile. Cu toate acestea, la momentul respectiv la sediu nu s-a aflat nimeni și, prin urmare, nu s-a putut accede la documente, sens în care expertul, împreună cu angajații săi, au încheiat un proces-verbal. Ulterior, reclamantul a mai notificat o dată societatea, dar demersurile sale au rămas fără rezultat, pârâta - invocând diferite pretexte. Astfel, cu toate ca s-a prezentat împuternicirea primită de către expert din partea recurentului, intimata a mai solicitat și contractul, precum și indicarea temeiul de drept în baza căruia reclamantul solicită verificarea documentelor societății. Atât timp cât există un mandat care îndeplinește condițiile legale, recurentul consideră că nu se impunea să-i prezinte intimatei contractul încheiat cu expertul angajat, iar în ceea ce privește temeiul legal acesta ar fi trebuit să fie cunoscut de d-na - care, în dubla calitate pe care o deține - aceea de asociat și administrator, are exact aceleași drepturi și obligații ca și recurentul. Toate aceste încercări de amânare dovedesc reaua credință a asociatei pârâte, dar aruncă și o umbră asupra existenței documentelor contabile, precum și asupra modului cum acestea sunt ținute.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală. Astfel, în mod greșit tribunalul a considerat că dovada refuzului de a pune la dispoziția administratorului reclamant a documentelor contabile nu poate fi reținută din conținutul corespondenței dintre persoana mandatată - dl. și reclamant. Referitor la acest aspect, se arătă că la dosarul de fond se afla depusă nu doar corespondența menționată, ci și procesul-verbal din 20 februarie 2009, prin care, după ce expertul a prezentat mandatul pentru verificarea documentelor, de comun acord cu reprezentanta societății, s-a stabilit ziua de 23 februarie 2009 pentru demararea controlului, dată care ulterior nu a fost respectată. De asemenea, exista și notificarea prin care avocatul recurentului, d-na -, solicită din nou administratorului intimat să permită accesul clientului său la documentele contabile ale societății, răspunsul acestuia prin care pretinde noi dovezi privitoare la mandat, după ce acesta fusese deja verificat, fiind dovada clară a refuzului. Atâta vreme cât sediul social este acasă la d-na -, recurentul nu are alte posibilități de a accede la documente, decât cu permisiunea intimatei sau prin obligarea ei de către instanța de judecată.
Judecătorul fondului confundă urgența cu prejudiciul. Privitor la urgență, s-a arătat ca se apropie ziua de 30 mai 2009, care este data limită pentru depunerea bilanțului contabil pe anul 2008, bilanț care trebuie să fie verificat și semnat de ambii administratori și aprobat de adunarea generală. Chiar dacă pentru întocmirea bilanțului a fost angajată o firmă de contabilitate, responsabilitatea privind exactitatea datelor cuprinse în bilanț și în anexele acestuia revine administratorilor. Nedepunerea bilanțului contabil Ia termenul indicat mai sus atrage sancțiunea amenzii contravenționale, iar dacă el nu se va depune deloc, sancțiunea care urmează este dizolvarea societății din oficiu de către Nu în ultimul rând, înscrierea în bilanț a unor date eronate constituie infracțiune potrivit Legii nr. 82/1991, iar declararea a veniturilor și neachitarea impozitelor și taxelor sau achitarea lor în cuantum eronat, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005. Orice prejudiciu creat societății presupune implicit și prejudicierea recurentului personal, datorita calității de asociat, iar pe de altă parte acestuia îi pot fi aplicate sancțiunile contravenționale ori penale prevăzute de Legea societăților comerciale. Ca atare, sancțiunile și, implicit, prejudiciile sunt certe și imediate, fiind prevăzute de Codul fiscal și de legile speciale indicate mai sus, ele fiind consecința faptului că nu i s-a permis accesul Ia documentele contabile.
În ceea ce privește condițiile de admitere a ordonanței președințiale recurentul consideră că acestea sunt îndeplinite în speță, după cum urmează: a) vremelnicia: până Ia întocmirea bilanțului pe anul 2008; b) urgența: termenul limită de depunere la administrația financiară și la. a bilanțului pe anul 2008 este 30 mai 2009, iar intervalul de timp rămas până atunci este necesar pentru verificarea documentelor și efectuarea calculelor necesare; c) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere: neîntocmirea sau întocmirea defectuoasa a bilanțului, precum și nedepunerea lui în termen atrage aplicarea sancțiunilor contravenționale și penale prevăzute de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 241/2005 pentru societate și imposibilitatea menținerii evidenței contabile ulterioare. Nu în ultimul rând, dacă nu i se permite accesul la documentele societății, i se încalcă drepturile ce decurg din calitatea de asociat și administrator, prevăzute în mod expres de Legea societăților comerciale.
Intimatele și Industrie T, legal citate, s-au prezentat la dezbateri și au formulat întâmpinare (filele 24-29), prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În fapt, așa cum a învederat și recurentul, Industrie este o societate comercială cu doi asociați, înființată în anul 2001. Raporturile dintre asociați s-au desfășurat în condiții normale până în iarna anului 2008-2009, în baza unei procuri autentificate prin încheierea nr. 702/24.09.2002 de notarul public -, dată de asociatul persoană fizică - celui de-al doilea asociat. Datorită unor neînțelegeri de natură personală intervenite între cei doi asociați, în iarna anului 2009 intimata a primit din partea d-lui expert adresa nr. 49/06.01.2009, prin care i se solicita, în baza contractului nr. 543/2008, verificarea documentelor financiar-contabile ale societății Industrie și ale unei alte societăți, respectiv T, care este radiată.
În vederea clarificării acestor aspecte administratorul social a purtat o serie de convorbiri telefonice cu dl. expert, deoarece în condițiile în care într-adevăr acesta ar fi încheiat un contract cu asociatul străin, atunci procura de administrare a societății dată intimatei ar fi putut să-și piardă valabilitatea, iar pe de altă parte, anumite documente ale societății puteau fi consultate în mod liber de o persoană autorizată, mandatată în condițiile legii. De asemenea, intimatele au informat avocatul reclamantului despre condițiile legale în care expertul poate avea acces la documentele societății dat fiind caracterul secret al acestora față de orice terț.
În mod greșit și abuziv recurentul afirmă că este împiedicat să-și exercite atribuțiile avute în calitate de asociat și de administrator potrivit Legii nr. 31/1990. Dimpotrivă, în baza contractului autentic și gratuit menționat mai sus, intimata a exercitat singură, din anul 2001, atribuțiile de administrare a societății. În niciun moment aceasta nu a contestat calitățile de asociat și de administrator ale recurentului. De asemenea, pe tot parcursul acestei dispute pârâta l-a informat pe asociatul recurent că are drepturile și obligațiile prevăzute de lege, dar că este necesar ca acestea să fie exercitate numai în condițiile legale.
Referitor la motivele de recurs intimatele au arătat că în mod just instanța de fond a reținut că, din conținutul corespondenței purtate între părți, nu rezultă dovada refuzului de a pune la dispoziția administratorului reclamant documentele contabile ale societății. Aceasta, având în vedere și aspectele de nelegalitate care caracterizează actele ce emană de la recurent, precum și faptul că pe rolul Tribunalului Timiș există promovată o altă acțiune prin care acesta solicită constatarea nulității absolute a unui contract autentificat la notarul public - pe motiv că nu ar fi semnat de el, în numele persoanei juridice și că nu poartă ștampila societății, astfel că solicitările intimatelor în privința legalității înscrisurilor sunt mai mult decât rezonabile.
În fapt, mandatul încredințat de recurent expertului contabil pentru verificarea documentelor Industrie nu a fost dat în condiții de legalitate. Cu privire la locul și data întâlnirii pentru efectuarea operațiunilor de verificare intimatele și-au exprimat poziția foarte clar: chiar dacă sediul social este la domiciliul intimatei, aceasta nu înseamnă că și arhiva societății se găsește în același loc. Pe de altă parte, au trecut opt ani în care administratorul pârât a fost obligat să depună bilanțul contabil al societății, bilanț care a fost verificat și depus în condiții legale (inclusiv în baza mandatului încredințat de asociatul recurent). Față de calitățile deținute de către reclamant, în mod corect a reținut tribunalul că prejudiciul de care se teme acesta atât de mult ar putea fi înlăturat prin simpla îndeplinire a obligațiilor sale, el nefăcând dovada producerii vreunei pagube în sarcina societății și, implicit, a sa, cu atât mai mult suportarea vreunei sancțiuni contravenționale sau de altă natură.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor ordonanței președințiale, intimatele au arătat următoarele: a) vremelnicia: bilanțul societății a fost întocmit an de an, în condițiile legii; termenul de depunere a bilanțului a expirat, acesta fiind depus si putând fi consultat în condițiile legii, această condiție nefiind îndeplinită; b) urgența - față de fiecare bilanț întocmit și depus de la data înființării societății, în condițiile în care contractul de mandat nu a fost revocat în mod expres de către recurent, față de respectarea obligațiilor legale, în termenele și în condițiile prescrise, de către societatea pârâtă, față de ținerea evidențelor contabile de către o firmă de specialitate, față de depășirea termenelor indicate de către recurent, după a căror expirare acesta ar fi putut verifica corecta îndeplinire respectivei obligații, nici această condiție a ordonanței președințiale nu este îndeplinită; c) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere - este de observat că recurentul nu indică în concret care drept i s-ar păgubi prin întârziere, deoarece dreptul și obligația de a verifica activitatea contabilă a societății comerciale le-a avut și le va avea cât timp va deține aceste calități în societate.
În drept au invocat art. 581 și următ. din Codul d e procedură civilă și Legea nr. 31/1991.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9, în care se încadrează, potrivit alin. 3 al art. 306 din Codul d e procedură civilă, motivele invocate de reclamant, art. 3041din același cod, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2, Curtea constată că acesta este fondat, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică și nelegală, ceea ce atrage modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, având în vedere următoarele considerente:
Prin ordonanță președințială, reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtele intimate și Industrie T, a solicitat tribunalului obligarea pârâtelor să-i permită, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidențele și registrele societății pe anul 2008 care atestă operațiunile efectuate de Industrie
În mod greșit prima instanță a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, dispunând respingerea acesteia.
În scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, art. 581 din Codul d e procedură civilă prevede că în cazuri grabnice, la cererea părții interesate, instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale, care va putea fi dată și fără citarea părților. Ordonanța președințială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe această cale are un caracter vremelnic și nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze fondul litigiului, precum și aceea că urgența în luarea unor măsuri este determinată de iminența producerii unor pagube. Evident, soluționarea unei cereri de acest fel presupune existența uneia dintre situațiile prevăzute de textul enunțat. Întrucât ordonanța președințială nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează ca instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
În prezenta cauză este de necontestat faptul că aparența de drept este în favoarea reclamantului recurent. Astfel, potrivit actului constitutiv al Industrie T atât reclamantul - cât și pârâta sunt nu numai asociați ai acestei societăți comerciale, ci ei îndeplinesc și funcția de administrator al respectivei persoane juridice. Ca atare, în speță este incident nu numai alineatul 5 al art. 199 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care arată că n lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv (știut fiind faptul că la o societate cu răspundere limitată doar dacă numărul asociaților trece de 15 numirea cenzorilor este obligatorie ), ci și art. 70, 72, 73 și 198 din același act normativ. Aceste din urmă texte de lege statuează expres că administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv, ei fiind obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organele de conducere similare acestora; obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege; administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun; acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare; societatea trebuie să țină, prin grija administratorilor, un registru al asociaților, în care se vor înscrie, după caz, numele și prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părților sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea, administratorii răspunzând personal și solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea unei asemenea obligații, acest registru putând fi cercetat atât de asociați, cât și de creditori. Pe de altă parte, orice societate comercială este ținută nu numai să-și constituie capitalul social în cuantumul minim prevăzut de legiuitor, ci și să asigure conservarea lui, menținerea integrității valorice a acestuia fiind o obligație legală de natură să ocrotească atât drepturile asociaților, cât și pe acelea ale creditorilor sociali.
Exercitarea dreptului de control în cadrul societății intimate implica luarea la cunoștință de către asociatul recurent în mod nemijlocit a conținutului registrelor și a mapelor cu documente originale (facturi, contracte perfectate, documente de plăți și încasări etc.), precum și a bilanțurilor și a rapoartelor administratorului intimat, fiind de necontestat că această prerogativă a asociatului cuprinde implicit și dreptul de a efectua un control asistat de un expert contabil, lucru pe care, de altfel, reclamantul l-a și urmărit, singura limitare fiind dată de aceea ca dreptul de control să fie exercitat cu bună-credință, fără a se transforma într-un mijloc de șicană da natură a perturba considerabil activitatea curentă a administratorului social, din ansamblul probelor de la dosar nerezultând exercitarea abuzivă a acestui drept. Din contră, reclamantul și-a arătat întreaga disponibilitate de a intra în posesia documentelor solicitate (mai precis expertul contabil angajat de el) la datele și locul precizat de pârâta intimată, cu suportarea tuturor costurilor pe care le presupune multiplicarea respectivelor acte.
Tocmai de aceea, predarea în data de 11 august 2008, cu doar o zi înaintea termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului de față, a unora dintre documentele societății, astfel cum au fost acestea enumerate în cadrul procesului-verbal încheiat între reprezentanții celor doi asociați, respectiv a actului constitutiv al Industrie T, a bilanțului societății, a contului de profit și pierdere, a balanței de verificare analitică și a certificatelor de înregistrare pe anii 2002-2007 nu poate să determine rămânerea fără obiect a cauzei de față, așa cum în mod neîntemeiat a susținut reprezentanta intimatelor cu ocazia cuvântului pe fond. Aceasta, cu atât mai mult cu cât dl. expert a arătat reprezentantei administratorului pârât că, în virtutea mandatului conferit de reclamant, are dreptul să verifice orice document întocmit la nivelul societății, fiind ținut să respecte obligația de confidențialitate în ceea ce privește toate informațiile de care ia cunoștință cu ocazia executării acestui mandat, motiv pentru care apărările intimatelor cum că documentele societății prezintă un caracter secret față de orice persoană străină nu pot fi primite, contabilul angajat de recurent neputând fi inclus în categoria terților, el acționând în numele și pentru asociatul care l-a împuternicit în acest sens. Mai mult decât atât, cu ocazia întâlnirii anterioare, din 14 iulie 2009, în vederea stabilirii programului de verificare a documentelor persoanei juridice, reprezentantul administratorului s-a declarat de acord cu solicitarea d-lui. expert de a-i pune la dispoziție, pe cheltuiala recurentului, bilanțurile contabile, balanțele de verificare și anexele la bilanț pentru perioada 2002-2008, împreună cu toate documentele de gestiune ale societății (respectiv fiecare act existent), stabilindu-se de comun acord un program de predare-primire, care ulterior nu a mai fost respectat de intimată, astfel cum nu a fost respectată nici întâlnirea din 23 februarie 2009, stabilită la 20 februarie 2009, cu trei zile în urmă.
Chiar dacă atât prin întâmpinarea la recurs, cât și prin punctele de vedere consemnate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate cu ocazia întâlnirilor dintre reprezentanții părților pârâta intimată a învederat că este de acord să permită mandatarului recurentului accesul la documentele Industrie T, acest acord, în opinia Curții, a fost doar unul pur formal, aspect ce rezultă atât din condiționările nerezonabile impuse de administratorul societății - asociatul reclamant nu a înțeles să se conformeze cerințelor minime de protecție a datelor, nu a făcut dovada existenței contractului de mandat încheiat cu dl., invitația nr. 49/06.01.2009 se referă și la o societate radiată din registru comerțului ( TM 30 T), nu s-a arătat expres care anume acte sunt solicitate spre verificare, era greșit indicat nr. contractului de mandat, în sensul că data este incorectă deoarece nu preciza cu exactitate luna și ziua încheierii mandatului, solicitarea viza predarea tuturor documentelor celor două societăți, de la înființare și până în prezent, ceea ce însemna obligarea administratorului pârât de a pune la dispoziția expertului a arhivei persoanei juridice la sediul acestuia -, cât și din poziția procesuală adoptată de intimate pe întreg parcursul litigiului. Astfel, dovada mandatului a fost prezentat avocatului pârâtei încă din data de 20 februarie 2009, dar cu toate acestea, atât prin adresa nr. 04/24.02.2009 (fila 17 dosar), adresa fără nr. trimisă avocatei recurentului (fila 36), cât și prin răspunsul expediat aceluiași avocat (filele 37-39) pârâtele intimate au solicitat reclamantului să prezinte contractul de mandat încheiat cu expertul contabil, opunându-se în fapt verificărilor cerute de recurent. Simpla împrejurare că invitația de a permite accesul la documentele societății intimate cuprindea referiri și la o altă persoană juridică - TM 30 T -, care între timp a fost radiată, nu poate constitui un refuz justificat decât pentru actele acestei societăți, nu și pentru cele ale Industrie T, ca de altfel nici greșita menționare a datei contractului de mandat. Pe de altă parte, la dosar au fost depuse în copie atât procura specială acordată d-lui. expert, cât și declarația de retragere a mandatului dat d-nei. prin procura autentificată sub nr. 702/24.09.2002 de - (filele 57-59), iar actele solicitate spre consultare au fost precizate în mai multe rânduri (filele 14, 32-33 și 60-61).
În concluzie, Curtea apreciază că blocarea în mod nejustificat a accesului reclamantului la documentele, evidențele și registrele societății care atestă operațiunile efectuate de Industrie T reprezintă un act samavolnic al administratorului pârât, care nu poate primi o confirmare din partea instanței de judecată, iar cererea de ordonanță președințială se impune a fi admisă, ea îndeplinind toate condițiile pretinse de lege. Astfel, obligarea pârâtelor să permită acest acces nu constituie propriu-zis un act "de a face", singurul care tinde la crearea unor situații noi de fapt, neexistente anterior, în fapt solicitarea recurentului vizând numai restabilirea unei situații anterioare refuzului nejustificat, respectiv liberul acces al unui asociat-administrator la o societate comercială cu răspundere limitată la documentele și registrele persoanei juridice. Altfel spus, măsura pe care reclamantul a solicitat-o instanței să o dispună are drept scop de a repune o stare de fapt în situația anterioară aceleia care a generat prejudiciul. Și dacă s-ar aprecia că o asemenea măsură îmbracă forma unui act "de a face" soluția nu poate fi alta, deoarece în anumite împrejurări, în special în caz de samavolnicie, astfel de acte pot fi ordonate pe calea reglementată de art. 581 și următ. din Codul d e procedură civilă, ele păstrându-și caracterul vremelnic, nefiind măsuri definitive și nu duc la rezolvarea fondului dreptului.
Cu toate că la ultimul termen de judecată reprezentanta intimatelor a susținut că bilanțul pe anul 2008 al Industrie Taf ost întocmit și depus la organele statului aceasta nu a putut prezenta vreo dovadă a acestei afirmații, iar potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, a cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: - b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului -. La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare. Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condițiile alin. 7, cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. 7, persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului, cu citarea părților, conform dreptului comun.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că atâta timp cât sediul social al societății comerciale se află la domiciliul asociatului intimat, recurentul nu are nicio posibilitate concretă de a intra în posesia documentelor și evidențelor Industrie T decât fie cu acceptul administratorului, acord care, așa cum s-a arătat mai sus, nu există, fie prin punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care să-i confere un asemenea drept, iar prin îngrădirea accesului la registrele societății acestuia îi sunt încălcate în mod abuziv drepturile ce decurg din dubla sa calitate deținută în cadrul persoanei juridice.
Văzând că recurentul a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, reținând culpa procesuală a acestora din urmă, în baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Curtea le va obliga la plata sumei de 3.500,45 lei cu acest titlu, reprezentând taxe judiciare în ambele instanțe și onorariu de avocat în recurs potrivit chitanței nr. 108/10.08.2009 emisă de Cabinet Individual de Avocat - din Baroul Mehedinți (fila 65).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 469/ din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate și Industrie și, în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și obligă pârâtele să-i permită, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidențele și registrele societății pe anul 2008 care atestă operațiunile efectuate de Industrie
Obligă intimatele la plata către recurent a sumei de 3.500,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /13.08.2009
Tehn. / 2 ex./14.08.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Emis 3 com.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Csaba Bela
