Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 983/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.983R
Ședința publică de la 26 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentele - LEASING SA, - CREDIT SA, - MANAGEMENT SA și - INSURANCE AGENT DE asigurare SRL, împotriva sentinței comerciale nr.7798/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - SRL și BANK ROMANIA SA.
Dezbaterile au avut loc la data de 25.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 26.09.2008, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7798/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vi-a comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor - Leasing SA, - Credit SA, - Management SA și - Insurance Agent de Asigurare SRL astfel cum a fost precizată și anume: obligarea pârâtei - SRL să restituie în vederea reconstituirii, garanția de bună execuție în sumă totală de 100.089,41 euro în conturile deschise la Bank Romania SA în temeiul convențiilor încheiate de reclamante cu banca și să se dispună suspendarea oricăror eliberări de sume din aceste conturi până la soluționarea printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- de pe rolul Tribunalului București.
În motivarea sentinței se reține că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor specifice impuse de art. 581 cod proc. civ. invocat ca temei al cererii, observându-se că demersul reclamantelor nu este de natură a preveni o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, în condițiile în care garanțiile au fost deja executate și pe de altă parte, restituirea sumelor constituite drept garanție nu prezintă caracter urgent atât timp cât nu s-a făcut nici o dovadă în sensul existenței unor dificultăți sau piedici în recuperarea sumelor după soluționarea fondului. Măsura de restituire a garanțiilor este prin ea însăși o măsură definitivă ce nu poate fi luată pe cale de ordonanță președințială, a mai considerat prima instanță. Cererea reclamantelor a fost apreciată ca neîntemeiată și pentru faptul că este de natură a prejudeca fondul cauzei, deoarece pentru stabilirea aparenței dreptului în favoarea reclamantelor, trebuie analizată respectarea sau nerespectarea obligațiilor contractuale ale pârâtei - SRL, obligații născute în temeiul contractelor de închiriere, referitoare la predarea imobilului în stare corespunzătoare unei folosințe normale, ceea ce implică o verificare pe fond a probelor și susținerilor părților. De asemenea, instanța de fond a mai reținut caracterul autonom al garanției bancare de bună execuție și faptul că solicitantului garanției nu îi este oferită posibilitatea de a împiedica executarea garanției decât în situația unei comportări vădit abuzive a beneficiarului garanției, obligația băncii fiind distinctă de obligația ce revine persoanei garantate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal cele patru reclamante care au solicitat ca în urma admiterii recursului, să se modifice în tot sentința atacată și să se admită cererea de ordonanță președințială așa cum a fost precizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 cod proc.civ.
Criticile aduse sentinței recurate se referă în esență la aprecierea eronată a situației de fapt prin prisma înscrisurilor de la dosar, precum și la interpretarea greșită a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.581 cod proc. Civ.
Se susține în concret că cererea reclamantelor are caracter urgent și acesta rezultă din micșorarea patrimoniului lor cu suma de 100.089 euro, preluată în mod abuziv și fără nici un titlu de către intimata - care, fără a aștepta soluționarea dosarului nr- având ca obiect acțiunea reclamantelor de constatare a rezilierii contractelor de închiriere ca urmare a neexecutării culpabile a propriilor obligații, intimata a trecut la executarea silită prin poprirea conturilor acestora deschise la Bank SA.
În continuare se arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de riscul insolvabilității intimatei care are un capital social de 19.250 ron și o pierdere fiscală netă pe anul 2007 de 2.863.435 ron.
Recurentele susțin că și condiția vremelniciei este îndeplinită, deoarece ceea ce se solicită nu este restituirea către recurente a unor sume de bani, ci reconstituirea garanției prin restituirea și indisponibilizarea sumei totale de 100.089,41 euro în conturile speciale deschise de recurente.
Cât privește cea de a treia condiție prevăzută de art.581 cod proc.civ. a neprejudecării fondului cauzei, recurentele arată că instanța de fond putea doar prin "pipăirea fondului" să observe comportamentul abuziv al intimatei care a preluat garanțiile fără a exista o dispoziție contractuală expresă care să îi permită acest lucru și fără a avea un titlu executoriu.
Intimata - a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu motivarea că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile privind urgența măsurii, vremelnicia și neprejudecarea fondului cauzei.
Analizând sentința atacată în raport de criticile invocate de recurente și ținând seama de probele dosarului precum și de prevederile art.581 cod proc. civ. Curtea a reținut următoarele:
Recurentele-reclamante au solicitat pe cale de ordonanță președințială ca intimata-pârâtă să fie obligată să restituie, în vederea reconstituirii garanției de bună execuție,sumele extrase cu acest titlu din conturile special deschise la sucursalele Bank și să se suspende eliberarea oricăror sume din aceste conturi până la soluționarea printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București.
Instanța de fond a analizat cererea în raport de cerințele imperative ale textului legal aplicabil, respectiv art.581 proc.civ.și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentele-reclamante în calitate de chiriașe au încheiat cu intimata-pârâtă contracte de închiriere a unor spații comerciale și în baza clauzelor contractuale s-au obligat să constituie în favoarea proprietarului garanții având drept scop garantarea executării de către chiriaș a tuturor obligațiilor asumate de acestea printre care și aceea de plată a avansului chiriei. (art.3.10.2-23, dosar )
Intimata a executat aceste garanții în temeiul clauzelor contractuale convenite de ambele părți.
Așadar, în mod corect a observat prima instanță că petitul cererii de ordonanță președințială impune stabilirea împrejurării dacă intimata avea sau nu dreptul de executare a garanțiilor, fapt ce ține de fondul cauzei.
De asemenea, în mod just s-a reținut de către instanța de fond că nu s-a dovedit caracterul urgent al măsurii solicitate, respectiv de restituire a garanțiilor pentru a se preîntâmpina situația de a nu a mai putea recupera ulterior aceste sume de bani. Însă la încheierea contractelor de închiriere recurentele-reclamante au acceptat să constituie aceste garanții, valabile pe toată perioada de derulare a contractelor,care este de 5 ani, ceea ce arată că s-a asumat de către recurente în eventual risc de încasare dificilă încă de la data semnării contractelor. Susținerile invocate în motivarea recursului privind dificultățile financiare ale intimatei sunt neprobate rămân simple afirmații.
În fine, prima instanță a apreciat corect faptul că nici condiția vremelniciei nu este îndeplinită, dat fiind că măsura de restituire a unor sume de bani este prin ea însăși o măsură definitivă, ce nu poate fi luată pe calea ordonanței președințiale.
Concluzionând, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o sentință corectă, cu respectarea dispozițiilor legale,astfel că în temeiul art.312 alin.1 cod proc.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat. Întrucât recurenții se află în culpă procesuală, în conformitate cu prevederile art.274 proc.civ. Curtea va obliga recurenții la plata sumei de 17.710 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele - LEASING SA, - CREDIT SA, - MANAGEMENT SA și - INSURANCE AGENT DE ASIGURARE SRL, împotriva sentinței comerciale nr.7798/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - SRL și BANK ROMANIA SA.
Obligă recurenții să plătească intimatei - SRL suma de 17.710 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud. - 6.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
