Spete pretentii comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.045
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta - SRL C-N împotriva Sentinței comerciale nr. 4060 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - PETRO P SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., în reprezentarea intereselor recurentei, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbre judiciare de 0,30 lei, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate cu consecința respingerii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, respectiv declinarea competenței în favoarea Tribunalului Prahova. În susținere se arată că instanța de fond în mod eronat apreciat că incidente în speță sunt dispozițiile art. 7 din pr. civilă, iar nu dispozițiile art. 10.pr. civilă, raportat la locul plății și locul încheierii contractului. În ceea ce privește aceste aspecte, instanța de fond trebuia să stăruie în determinarea acestor aspecte. Se mai arată că în privința încheierii contractului, în speță este aplicabil sistemul recepției-accepțiunii, acordul de voință s-a realizat în momentul recepției contractului semnat de către pârâtă. Față de locul plății, acesta nu este prevăzut în mod expres, dar se realizează la data intrării sumei în contul reclamantei.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.060 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj de soluționare a pretențiilor formulate de reclamanta C-N, în contradictoriu cu pârâta PETRO P P și a cererii reconvenționale formulate de pârâtă.
De asemenea, s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta PETRO P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 945.995,92 lei, reprezentând contravaloare produse, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piața centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică nr. 001/25 septembrie 2006, prin care s-a obligat să vândă pârâtei cantitățile de energie electrică orare la prețul și cantitățile stabilite în contract, pârâta obligându-se să achite contravaloarea facturilor emise lunar de reclamantă pentru energia electrică furnizată.
Având în vedere cantitățile de energie furnizate și dispozițiile contractuale, reclamanta a emis lunar câte o factură pe care pârâta avea obligația de aoa chita. Datorită unor disensiuni ivite între părți, pârâta a încetat orice plată a cantităților de energie achiziționată începând cu data de 3 ianuarie 2007.
Reclamanta a susținut că în speță, contractul încheiat între părți este un contract sinalagmatic cu executare succesivă, care stabilește obligația vânzătorului de a furniza energie electrică, în schimbul plății lunare de către cumpărător a furnizărilor efectuate.
Prin urmare, obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, obligația de plată a facturilor emise fiind o consecință a furnizării energiei electrice pe lunile anterioare emiterii facturilor. Perioada de plată aferentă acestor facturi o reprezintă lunile decembrie 2006 - ianuarie 2007, când nu existau diferende în ceea ce privește executarea conformă de către vânzător a obligațiilor contractuale.
În aceste condiții, contravaloarea energiei electrice furnizate de către reclamantă până la momentul întreruperii raporturilor contractuale trebuie achitată în totalitate, fără a putea fi aplicată vreo schemă de despăgubiri invocată de pârâtă, singura parte care a suferit prejudicii în acest caz fiind reclamanta care, deși a inițiat procedura de negociere a contractului încă din anul 2006, continuat să livreze energie la un preț subevaluat pentru o perioadă de aproape 2 luni de zile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, având în vedere sediul pârâtei care se află în raza teritorială a Tribunalului Prahova și faptul că nu ne aflăm în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. 4.pr.civ. pentru ca prezenta cauză să se judece la Tribunalul Cluj. Contractul a fost încheiat prin corespondență astfel că locul încheierii contractului se consideră locul unde se află ofertantul, adică sediul pârâtei, iar locul plății se consideră locul unde se află debitorul, respectiv pârâta.
Totodată, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului cu privire la plata contravalorii energiei electrice livrate parțial de către reclamantă. De asemenea, pârâta susține că în speță nu a existat o înțelegere între părți de a prelungi termenul de executare a obligațiilor contractuale.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească suma de 582.986,40 lei diferența de preț pe perioada 15 ianuarie 207-31 martie 2007 între prețul energiei electrice pe care pârâta a fost nevoită să o achiziționeze de la terțe societăți și prețul energiei electrice stabilit prin contract, la plata sumei de 38.200 lei reprezentând costuri suportate de pârâtă cu asistența juridică cu privire la aspectele contractuale și legale cu privire la amenințarea reclamantei de încetare a livrărilor de energie electrică în caz de refuz al acceptării propunerii de majorare a prețului stabilit prin contract, precum și asistența juridică ulterioară încetării livrării de energie electrică de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, arătând că acordul de voințe s-a realizat în momentul recepției contractului semnat de pârâtă, pe faxul reclamantei, la sediul social al acesteia din C- S-a arătat că, contrar susținerilor pârâtei, în contract, la art. 17 s-a stipulat că factura se consideră achitată de către cumpărător la data înregistrării plății în extrasul de cont al cumpărătorului, la data preluării cecului de către vânzător, la data intrării numerarului în casieria vânzătorului, la data procesului-verbal de compensare sau la data corespunzătoare oricărui alt mod prevăzut expres în reglementările legate de plată, acceptate de părți. Din conținutul acestui articol rezultă clar că plata era considerată făcută în momentul intrării efective a banilor în patrimoniul reclamantei, respectiv în C- Conform reglementărilor bancare, înregistrarea plății în extrasul de cont al titularului se realizează ulterior debitării contului cu suma datorată, adică ulterior creditării contului reclamantei.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a instanței de soluționare a cererii, urmare invocării acestei excepții de către pârâtă la primul termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile legale, Tribunalul Comercial Cluja admis-o, cu luarea în considerare a prev. art. 158.pr.civ. coroborat cu prev. art. 137 alin. 1.pr.civ. raportat la următoarele considerente:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 1/25 septembrie 2006, obiectul contractului constând în vânzarea de către vânzătorul și cumpărarea de către cumpărătorul PETRO Pau nor cantități de energie electrică orare prevăzute în anexa 2 la contract, la prețul prevăzut în anexa 3 din convenția părților.
Cantitățile de energie electrică și prețul au fost stabilite între cele două părți contractante în conformitate cu rezultatele unei licitații, desfășurate în baza Hotărârii Comisiei de Licitații nr. 12.776/25 septembrie 2006.
Din cuprinsul acestui contract rezultă faptul că încheierea convenției dintre cele două părți litigante s-a făcut urmare unei licitații publice, contractul dintre părți fiind încheiat prin corespondență (fax), astfel încât locul încheierii contractului se consideră locul unde se află ofertantul, în cazul în speță pârâta.
Organizarea licitației în vederea achiziționării de energie electrică s-a făcut de către pârâtă și, pe cale de consecință, aceasta avea calitatea de ofertant, reclamanta fiind cea care a răspuns ofertei de achiziționare de energie electrică, locul încheierii contractului, respectiv locul unde obligația a luat naștere, fiind la sediul pârâtei, întrucât la sediul acesteia oferta făcută de pârâtă a fost acceptată de reclamantă, situația fiind diferită față de oferta urmată de acceptare întâlnită în cazul tipic de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la Tribunalul Comercial Cluj, întrucât a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 10 alin. 4.pr.civ. și că, în afară de instanța în raza căreia se află domiciliul pârâtului, este competentă să judece cauza instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Întrucât în cuprinsul contractului încheiat între părți nu se menționează locul unde s-a încheiat contractul, respectiv nici locul unde obligația a luat naștere, instanța de fond a apreciat că în speță dispozițiile articolului sus menționat nu-și au aplicabilitatea și că, pe cale de consecință, competentă să judece litigiul este instanța de la domiciliul pârâtei, conform prev. art. 7.pr.civ. cererea făcându-se la instanța sediului principal al persoanei juridice de drept privat.
Pe de altă parte, instanța de fond a făcut și precizarea că nici în ceea ce privește locul plății, convenția părților nu stabilește în mod clar și fără echivoc modalitatea de plată a facturilor, menționându-se însă că facturile emise aferente cantităților de energie livrate se consideră achitate de către cumpărător la data înregistrării plății în extrasul de cont al cumpărătorului, la data preluării cec-ului de către vânzător, la data intrării numerarului în casieria vânzătorului sau data procesului-verbal de compensare.
Întrucât în contractul dintre părți nu se prevede locul plății, instanța de fond a apreciat că se aplică în cauză principiul conform căruia plata este cherabilă și nu portabilă, locul plății considerându-se locul unde se află debitorul, adică sediul pârâtei.
Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că reclamanta nu era îndreptățită să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente și că în speță nu sunt incidente disp. art. 10 alin. 4.pr.civ. cererea de chemare în judecată impunându-se a se face la sediul pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta -. C-N solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, si, în consecință, respingerea excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, respectiv declinarea competentei în favoarea Tribunalului Prahova.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041și art. 312.pr.civ. reclamanta a apreciat ca netemeinică și nelegală încheierea din data de 20.11.2008, prin care instanta de fond a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj si a dispus declinarea competentei în favoarea Tribunalului Prahova.
Astfel, reclamanta arată că pârâta în mod greșit a invocat în sustinerea exceptiei necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, faptul că sediul ei este în raza teritoriala a Tribunalului Prahova, precum si faptul că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. 4.pr.civ. deoarece în conformitate cu aceste prevederi legale, locul încheierii contractului se consideră locul unde se află ofertantul, care în speță, datorită modului de încheiere a contractului, este reclamanta și nu pârâta, întrucât față de oferta initială a pârâtei, reclamanta a înaintat o contraofertă, pretul oferit fiind diferit de pretul precizat initial de pârâtă.
Reclamanta a criticat și sustinerilor pârâtei potrivit cărora în contract nu se mentionează modalitatea de plata a facturilor, arătând că art. 17 din contractul încheiat de părți prevede extrem de clar că factura se consideră achitată de către cumpărător la data înregistrării plății în extrasul de cont al cumpărătorului, la data preluării cecului de către vânzător, la data intrării numerarului în casieria vânzătorului, la data procesului-verbal de compensare sau la data corespunzătoare oricărui alt mod prevăzut expres în reglementările legate de plată, acceptate de părti.
Față de aceste prevederi contractuale, reclamanta apreciază că plata era considerată ca fiind făcută în momentul intrării efective a banilor în patrimoniul vânzătorului, respectiv în C-
Ca atare, apreciază reclamanta, întrucât atât locul unde obligatia a luat naștere cât si locul plății sunt în C-N, instanta competentă este Tribunalul Comercial Cluj, fapt pentru care se impune respingerea necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Analizând recursul formulat în cauză de către reclamantă, Curtea constată următoarele:
În fapt, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 1/25 septembrie 2006, obiectul contractului constând în vânzarea de către vânzătorul și cumpărarea de către cumpărătorul PETRO Pau nor cantități de energie electrică orare prevăzute în anexa 2 la contract, la prețul prevăzut în anexa 3 din convenția părților.
În privința excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj, invocate de către pârâtă în condiții procedurale, s-a reținut că prețul și cantitățile de energie electrică au fost stabilite între cele două părți contractante în conformitate cu rezultatele unei licitații, desfășurate în baza Hotărârii Comisiei de Licitații nr. 12.776/25 septembrie 2006.
Din cuprinsul acestui contract rezultă faptul că încheierea convenției dintre cele două părți litigante s-a făcut urmare unei licitații publice, contractul dintre părți fiind încheiat prin corespondență (fax), astfel încât locul încheierii contractului se consideră locul unde se află ofertantul, în cazul în speță pârâta.
În ceea ce privește aceste aspecte, prin recursul declarat se arată că este reală împrejurarea că pârâta a organizat o licitație pentru cumpărarea de energie electrică pe piața centralizată a contractelor bilaterale, arătându-și intenția de a cumpăra o anumita cantitate de energie electrică, pe o anumită perioadă si la un anumit preț maxim precizat în ofertă, la care s-au înscris două societăți comerciale dispuse să vândă energie electrică către pârâtă, dintre care una era reclamanta, care a fost si aleasă câștigătoare datorită prețului oferit.
În această situație, față de oferta inițială a pârâtei, reclamanta a înaintat o contraofertă, prețul oferit fiind diferit de prețul precizat inițial de pârâtă. Ca atare, nefiind vorba de o acceptare necondiționată a ofertei inițiale, neexistând o identitate între acestea, reclamanta a apreciat că în cauză ne aflam în situația unei contraoferte acceptate de către pârâtă, iar acordul de voință s-a realizat în momentul recepției contractului semnat de către părțile contractante, pe faxul reclamantei, la sediul social al acesteia din C-
Curtea achiesează la aceste critici, reținând că oferta de a contracta a fost definită că fiind o propunere a unei persoane, adresate alteia, de a încheia un anumit contract.
La rândul său, acceptarea ofertei reprezintă manifestarea de voință a destinatarului ofertei de a încheia contractul, în condițiile prevăzute în oferta primită. Atunci când acceptarea nu este totală și necondiționată,ea se consideră un refuz al ofertei și se constituie într-o contraofertă, conform art. 39.com. ceea ce semnifică că prima instanță a aplicat în cauză în mod corect teoria recepțiunii sau a primirii acceptării, însă a ignorat probele administrate, conform cărora reclamanta a dobândit calitatea de contraofertant, astfel încât locul încheierii contractului este C-N, abia la momentul la care contraoferta reclamantei a fost acceptată și acest lucru a ajuns la cunoștința reclamantei, putându-se aprecia ca încheiat contractul.
Ca atare, aplicabile sunt prev. art. 10 pct. 4 teza I pr.civ. competența teritorială de soluționare a cauzei aparținând Tribunalului Comercial Cluj.
În subsidiar, este de remarcat că, raportat la conținutul contractului încheiat între cele două părți, aceeași instanță poate fi considerată competentă teritorial și din perspectiva tezei a II-a textului legal mai sus arătat.
Astfel, eclamanta a criticat și sustinerilor pârâtei potrivit cărora în contract nu se mentionează modalitatea de plata a facturilor, arătând că art. 17 din contractul încheiat de părți prevede extrem de clar că factura se consideră achitată de către cumpărător la data înregistrării plății în extrasul de cont al cumpărătorului, la data preluării cecului de către vânzător, la data intrării numerarului în casieria vânzătorului, la data procesului-verbal de compensare sau la data corespunzătoare oricărui alt mod prevăzut expres în reglementările legate de plată, acceptate de părti.
În acest context, este de reținut că, în conformitate cu reglementările bancare, înregistrarea plății în extrasul de cont al titularului se realizează ulterior debitării contului cu suma datorată, adică ulterior creditării contului reclamantei deci, înregistrarea în extrasul de cont nu se face până când suma datorată nu a intrat în contul creditorului.
De asemenea, atâta vreme cât cel puțin una dintre prevederile contractuale mai sus arătate indică fără dubiu locul plății ca fiind C-N, respectiv "la data intrării numerarului în casieria vânzătorului", Curtea apreciază că, chiar și pe acest unic considerent, competența era atrasă în favoarea instanței de fond, întrucât în caz de competență alternativă, alegerea aparține reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul va fi admis, cu consecința modificării hotărârii, a respingerii excepției necompetenței și a trimiterii cauzei spre continuarea judecății în primă instanță Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C-N împotriva sentinței comerciale nr. 4.060 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge excepția necompetenței teritorale a Tribunalului Comercial Cluj și în consecință dispune trimiterea dosarului pentru continuarea judecății în primă instanță Tribunalului Comercial Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./10.04.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
