Spete pretentii comerciale. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 10/A/2009
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SC 2000 SRL împotriva Sentinței nr.2263/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, precum și a cererii de intervenție formulată de intervenientul.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 30 ianuarie și respectiv 6 februarie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr.2263/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC 2000 SRL invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea comercială formulată de către reclamanții și împotriva pârâtei SC 2000 SRL.
A fost obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 18.000 Euro achitați cu titlu de avans, suma de 32.335 Euro despăgubiri pentru deprecierea valorii imobilului, suma de 2336 Euro reprezentând costul cheltuielilor necesare pentru îndepărtarea lucrărilor necorespunzătoare executate, suma de 10.347 Euro reprezentând costul pentru readucerea imobilului în starea inițială și suma de 2.000 Euro daune morale sau echivalentul în lei al tuturor acestor sume, la data plății efective.
În rest a fost respinsă acțiunea.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4000 lei cheltuieli de judecată și Consiliului local D suma de 4553,13 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de la care au fost scutiți reclamanții.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Nu este fondată invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Din cuprinsul adresei aflată la fila 8 reiese că lucrările au fost efectuate de societatea pârâtă și nu de persoana fizică.
Faptul că societatea pârâtă nu și-a înregistrat în contabilitate sumele încasate de reclamanți nu are nicio înrâurire pentru aos cuti de răspunderea contractuală.
Neînregistrarea în contabilitate a avut ca scop eludarea de la plata TVA- ului și a altor taxe datorate bugetului de stat.
Ca atare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit martorilor audiați în cauză, societatea pârâtă s-a obligat să efectueze lucrări de întreținere și reabilitate la imobilul reclamanților.
Aceste lucrări în loc să ducă la îmbunătățirea și creșterea valorii imobilului, au dus la degradarea acestuia. Anterior, reclamanții dăduseră reprezentantului societății pârâte suma de 24.000 Euro, din care 18.000 Euro urma să fie folosită pentru lucrările ce urma să le execute societatea pârâtă.
Din cuprinsul raportului de expertiză în construcții efectuat în dosarul nr- al Judecătoriei Petroșani, având ca obiect asigurare de dovezi, reiese că valoarea imobilului după efectuarea lucrărilor de către pârâtă a scăzut cu 20 %, respectiv cu 32.335 Euro, valoarea lucrărilor de îndepărtare a extinderilor efectuate este de 2336 Euro și valoarea readucerii clădirii la starea inițială de 10.347 Euro.
În cauză s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, astfel că, în baza art.998 - 999 Cod civil, a admis ca întemeiată în parte acțiunea comercială formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC 2000 SRL.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de transport de 2.000 Euro, întrucât, pe de o parte, nu au fost depuse chitanțe privind plata transportului, iar pe de altă parte, aceste deplasări nu au avut la bază doar lucrările efectuate de pârâtă.
Din cei 5000 Euro daune morale s-au acordat doar 2000 Euro sau echivalentul în lei, având în vedere traumele suferite de reclamanți urmare a stării de degradare a imobilului.
Având în vedere că reclamanții au fost scutiți de plata taxei judiciare de timbru, pârâta a fost obligată să plătească Consiliului local D suma de 4553,13 lei reprezentând taxă de timbru de care au fost scutiți reclamanții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC 2000 SRL care a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la udecătoria Petroșani sau, în subsidiar, desființarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților drept inadmisibilă și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului pârâta a arătat, în esență, că între ea și reclamanți nu a intervenit vreun contract de executare de lucrări. Între reclamanți și intervenientul s-a încheiat un contract de împrumut, intervenientul având calitatea de împrumutat. Societatea pârâta nu și-a manifestat expres consimțământul de a încheia contract de executare lucrări cu reclamanții. Cauza neavând natură comercială, competența de soluționare în primă instanță revenea Judecătoriei Petroșani. Întrucât societatea pârâtă nu a încheiat contractul cu reclamanții, ea nu poate avea calitate procesuală pasivă. Plățile făcute de reclamanți nu sunt evidențiate în actele contabile ale pârâtei, iar oferta făcută de pârâtă nu are valoarea juridică a unui contract. Toată răspunderea revine intervenientului. Prima instanță a admis acțiunea reclamanților fără a dispune efectuarea vreunei expertize în construcții, apreciind, doar pe baza declarațiilor martorilor, că pârâta datorează sumele pretinse de reclamanți. Prima instanță a avut în vedere expertiza efectuată cu ocazia unei cereri de asigurare de dovezi formulată de reclamanți în contradictoriu cu și nu cu societatea pârâtă. Dreptul pârâtei la apărare a fost, astfel, îngrădit. Pârâta nu datorează reclamanților suma pretinsă cu titlu de avans întrucât lucrările au fost executate. Pârâta nu datorează această sumă în temeiul contractului ci doar în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză. Suma de 32335 Euro are natura unor daune interese și nu are temei contractual. Se solicită și suma de 2336 Euro pentru aceleași deprecieri aduse imobilului. Pentru același prejudiciu se mai solicită și suma de 10347 Euro. Daunele morale acordate de prima instanță nu au fost dovedite și sunt nejustificate.
În drept s-au invocat prevederile art.969, 998 - 999, 1000, 1084, 1086, 1130 Cod civil, art.3 și 46 Cod comercial, art.1,2,5, 177 - 179, 180, 181, 287 și urm. Cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu 2776, 56 lei taxă judiciară de timbru și 12,15 lei timbru judiciar.
La 7.03.2008 intervenientul a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamanților pentru motivele invocate de pârâtă.
Intervenientul a arătat că a împrumutat în nume personal de la reclamanți suma de 18.000 Euro care nu reprezintă avans pentru lucrarea de construcție. Tot în nume personal s-a ocupat de lucrările de amenajare a cabanei reclamanților. Chiar dacă intervenientul are și calitatea de administrator al societății pârâte, aceasta și-a asumat obligații doar personal și nu în numele societății, în raporturile cu reclamanții.
Cererea de intervenție a fost legal timbrată cu 2776,56 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Reclamanții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea apelului și a cererii de intervenție.
În întâmpinare s-a arătat că între reclamanți și pârâtă s-a încheiat un contract de execuție lucrări și că, datorită executării necorespunzătoare, pârâta datorează sumele pretinse. Pârâta are calitate procesuală pasivă și litigiul este comercial. Expertiza efectuată cu ocazia soluționării cererii de asigurare dovezi este lămuritoare, iar pârâta nu a avut obiecțiuni la aceasta. Pârâta nu contestă pretențiile reclamanților ci doar temeiul de drept pe care acestea se întemeiază. Cererea de intervenție este lipsită de interes. Susținerile intervenientului nu sunt dovedite.
Verificând apelul pârâtei prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește solicitarea principală formulată în apel d e pârâtă, curtea de apel constată că aceasta este nefondată.
Într-adevăr între reclamanți și pârâta SC 2000 SRL nu s-a încheiat un contract în formă scrisă pentru executare lucrărilor de extindere și amenajare a cabanei situată în Masivul. Cu toate acestea pârâta confirmă că s- angajat să execute aceste lucrări. Confirmarea a fost făcută la 14.06.2006 și comunicată reclamanților prin fax ( fila 8 dosar fond). Din antet și ștampila aplicată pe adresa înaintată reclamanților rezultă că aceasta emană de la societatea pârâtă. De asemenea, din copiile depuse la filele 8 - 10 rezultă că transmisiunea fax s-a efectuat de la postul telefonic al societății pârâte cu nr.-, număr care apare și în datele de contract ale pârâtei la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara ( fila 65).
Pârâta recunoaște că a primit avansul și mai solicită la 14.06.2006 suma de 12.000 Euro pentru finalizarea lucrărilor.
Față de cele reținute, curtea de apel constată că între reclamanți și pârâta SC 2000 SRL s-a încheiat un contract de execuție lucrări astfel că pârâta SC 2000 SRL are calitate procesuală pasivă iar natura litigiului este comercială.
Excepțiile privind necompetența materială a Tribunalului Hunedoara și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC 2000 SRL sunt nefondate.
Față de aceste motive atât apelul cât și cererea de intervenție nu sunt admisibile.
În subsidiar, pârâta a invocat motive vizând fondul cauzei.
Într-adevăr prima instanță nu administrat proba cu expertiza tehnică în construcții, probă esențială în lămurirea cauzei. Prima instanță s-a limitat la se raporta la lucrarea de expertiză întocmit cu ocazia soluționării cererii de asigurare de dovezi.
Prima instanță a procedat greșit valorificând acest raport.
În primul rând pârâta nu a fost parte în cadrul procesual al soluționării cererii de asigurare de dovezi. Cererea s-a soluționat doar în contradictoriu cu. În al doilea rând expertul - a depășit limitele constatării stării fizice a imobilului făcând evaluări ale lucrărilor executate sau care ar fi necesare readucerii imobilului la starea inițială. S-au făcut evaluări chiar și cu privire la beneficiul nerealizat din activitatea de servicii turistice.
Această expertiză nu poate fi primită ca probă determinantă în soluționarea cererii reclamanților, nefiind administrată în prezenta cauză în conformitate cu prevederile art.201 - 214 Cod pr.civilă.
În apel a fost întocmit un raport de expertiză în construcții de experta.
Potrivit expertizei valoarea imobilului a fost sporită, datorită lucrărilor executate de pârâtă, cu 64.955 lei. Pârâta a executat lucrările descrise în anexa 1 la raportul de expertiză ( filele 155, 156).
S-au identificat și deficiențe pentru a căror remediere sunt necesare lucrări evaluate la 3389 lei ( fila 162).
Din raportul de expertiză rezultă că, prin executare de către pârâtă a lucrărilor de construcții, nu s-a degradat imobilul. Dimpotrivă, valoarea acestuia a fost sporită, astfel că cererea reclamanților privind restituirea avansului de 18.000 Euro, plata despăgubirilor pentru depreciere de 32.335 Euro și a daunelor de 2336 Euro pentru îndepărtarea lucrărilor executate de pârâtă, apare drept nefondată. Nu este necesară nici aducerea imobilului la starea anterioară executării lucrărilor, acestea fiind utile construcției.
Cererea reclamanților este fondată cu privire la contravaloarea lucrărilor de remediere, pârâta fiind răspunzătoare pentru calitatea lucrărilor.
Reclamanții nu justifică nici prejudiciul moral, câtă vreme, ca urmare a executării lucrărilor de către pârâtă, s-a sporit valoarea imobilului, împrejurare care profită reclamanților.
Față de cele reținute curtea de apel urmează ca, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, să admită apelul pârâtei și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul că pârâta va fi obligată doar la plata sumei de 3389 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere, urmând ca acțiunea reclamanților să fie respinsă pentru celelalte pretenții. Va fi respinsă cererea de intervenție a intervenientului, câtă vreme aceasta s-a întemeiat pe motivele ce vizau natura civilă a litigiului și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC 2000 SRL și apreciate ca nefondate.
Cu privire la cheltuielile de judecată curtea de apel reține că atât reclamanții cât și pârâta au făcut cu ocazia judecării fondului, respectiv apelului, cheltuieli de judecată. Curtea de apel va avea în vedere că acțiunea reclamanților a fost admisă, doar în parte, astfel că va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți și va mai obliga pe reclamanți, în temeiul art.274 Cod pr.civilă să plătească pârâtei SC 2000 SRL suma de 3139, 16 lei cu acest titlu.
Întrucât reclamanții au fost scutiți de plata parțială a taxei judiciare de timbru și au căzut în pretenții aceștia vor fi obligați să suporte integral plata acestor taxe, diferența rămasă neachitată fiind de 4553,13 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC 2000 SRL împotriva sentinței nr.2263/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, schimbă în parte sentința atacată și în consecință:
Admite în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei SC 2000 SRL și obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 3389 lei reprezentând contravaloarea remedierilor necesare.
Respinge în rest acțiunea reclamanților.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Compensează parțial cheltuielile de judecată făcute de părți în fond și apel și mai obligă pe reclamanți să plătească pârâtei SC 2000 SRL suma de 3139,16 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pe reclamanții și să achite Consiliului Local D suma de 4553,13 lei taxă judiciară de timbru de care au fost scutiți la judecarea în fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./12.03.2009
Ex.- 6
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
