Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 100/2009

Ședința publică de la 16 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2300/C/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA S, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal se prezintă în reprezentarea apelantei, administratorul societății și av. din Baroul București, în reprezentarea intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 13.952 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

S- prezentat referatul cauzei, după care grefierul de ședință învederează faptul că, acest termen a fost fixat în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, cerere formulată de apelanta - s SRL.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, întrucât intimata a înteles să își retragă plângerea formulată împotriva rezoluțiilor cu nr. 139/P/2008 și 985/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Reprezentantul intimatei, depune la dosar un înscris, din care rezultă că - Românească - Vienna Insurance SA, întelege să-și retragă plângerea formulată în fața instanței de judecată împotriva rezoluțiilor cu nr. 139/P/2008 și 985/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, (fila 183), solicitând repunerea cauzei pe rol.

Curtea, după deliberare, având în vedere susținerile verbale ale părților și înscrisul depus la dosar de reprezentantul intimatei, încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei.

Reprezentantul intimatei arată că, între cele două părți a intervenit o tranzacție, prezentând spre vedere instanței, contractul de tranzacție, având ca obiect stingerea pretențiilor dintre cele două părți și că reprezentanții intimatei au cunoștință despre conținutul acestuia - prin cei care au negociat încheierea contractului, dealtfel există și viza Directorului Direcției Juridice din cadrul - Românească SA, solicitând a li se permite semnarea acestuia în fața instanței de judecată.

Instanța, după deliberare, încuviințează cererea privind semnarea contractului de tranzacție în fața instanței de judecată, după ce în prealabil a verificat identitatea reprez. apelantei, născut în C N la data de 24.05.1982, posesor al seria -, nr. - eliberat de Serviciul Evidența Populației

S-a procedat la semnarea contractului de tranzacție, de către reprezentanții legali ai celor două părți, respectiv reprezentantul intimatei - av. și reprezentantul apelantei - adm..

Reprezentantul intimatei depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv contract de tranzacție încheiat între cele două părți din prezenta cauză, la data de 16 iunie 2009, semnat în fața instanței de judecată, copia deciziei nr. 58 din 27 mai 2009, prin care Directoratul - Românească - Vienna Insurance SA, a decis încheierea unei tranzacții judiciare pentru stingerea irevocabilă a litigiului aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, în prezentul dosar, retragerea tuturor plângerilor penale formulate în legătură cu evenimentul asigurat și s-a împuternicit societatea Civilă profesională de avocați -, și Asociații, prin dl. avocat ca, în numele societății, să redacteze și să semneze tranzacția convenită între cele două părți și să depună tranzacția în fața instanței de judecată, în vederea pronunțării unei hotărâri de expedient. De asemenea mai depune încă o copie a înscrisului din care rezultă că - Românească - Vienna Insurance SA, întelege să-și retragă plângerea formulată în fața instanței de judecată împotriva rezoluțiilor cu nr. 139/P/2008 și 985/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și copia Hotărârii nr. 1 din 15 iunie 2009, Adunării generale a - s SRL, prin care s-a decis: încheierea unei tranzacții judiciare cu care are ca scop plata de comun acord a sumei de 500.000 lei reprezentând despăgubiri, dobânzi, cheltuieli de judecată, urmând ca această tranzacție să fie încheiată la C-N, la data de 16 iunie 2009, fiind semnată în numele societății de către, în calitate de asociat unic și administrator, ( filele 184-190).

Reprezentantul apelantei depune la rândul său un set de acte, respectiv contractul de tranzacție încheiat la data de 16 iunie 2009 și semnat în fața instanței de judecată, copia deciziei nr. 58 din 27 mai 2009, copia adresei nr. 177 din 10 iunie 2009, precum și Hotărârea nr. 1 din 15 iunie 2009, înscrisuri depuse la filele 191-197 din dosar.

Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra apelului.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul de a se lua act de tranzacția intervenită între părți și încheiată la data de 16 iunie 2009.

Reprezentantul intimatei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate, in sensul de a se lua act de tranzacția intervenită între părți la data de 16 iunie 2009.

CURTEA

Prin sentința comercială nr. 2300/C/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii ca neîntemeiată.

S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta -, împotriva pârâtei - ROMÂNEASCĂ SA - SUCURSALA S, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 7.359 lei, cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că, prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2007 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta - SRL S, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNEASCĂ SA, SUCURSALA S, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumelor de 2.459.986,90 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate conform polițelor de asigurare nr. -/26.09.2006, 40478/30.08.2006, -/03.10.2006 încheiate cu pârâta în urma riscului asigurat la data de 15.10.2006 și 11.313,33 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 17.04.2007 și până la 08.05.2007, cu obligarea la plata în continuare a dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta polițele de asigurare nr. -/26.09.2006, 40478/30.08.2006, -/03.10.2006 pentru punctul de lucru din S, Calea,.2, fiind asigurat un stoc de marfă pentru o sumă asigurată de 3.000.000 lei, suma asigurată reprezentând valoarea contabilă. s-a făcut pentru o acoperire cuprinzătoare la care s-a adăugat suplimentul tip ET privind asigurarea pentru cazurile de furt prin efracție. La data de 15.10.2006 în jurul orelor 1,40 avut loc un furt prin efracție la punctul de lucru din S, în urma căruia s-au sustras mărfuri în valoare totală de 2.459.986,90 lei. Deși a notificat societății de asigurare, prin convocare pentru conciliere directă din data de 16.04.2007, despre faptul că este obligată la plata de penalități în cuantum de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, penalități la plata cărora va fi obligată în situația în care continuă să refuze plata despăgubirilor, pârâta a ignorat demersurile pentru o soluționare pe cale amiabilă a lifigiului, nefiind interesată de faptul că reclamanta suferă grave prejudicii. S-a mai arătat că fiind somată în repetate rânduri, pârâta a refuzat să efectueze plata despăgubirilor, punând reclamanta în imposibilitatea de a onora debitele față de furnizori, întemeindu-și refuzul de plată pe art. 53 și 60 din contractul de asigurare, formulând nejustificat plângere penală împotriva reclamantei. La data de 17.04.2007 pârâta a luat cunoștință de soluția adoptată în dosarul penal, respectiv neînceperea urmăririi penale, motivele invocate nemaisubzistând de la acea dată, dată de la care debitul a devenit exigibil. Pârâta s-a prezentat la concilierea din data de 02.05.2007, ocazie cu care a comunicat că pentru plata despăgubirilor mai sunt necesare trei documente, comunicând totodată că refuză plata despăgubirilor invocând art. 53 din contractul de asigurare.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 4 iunie 2007 (filele 35-47 dosar nr- al Tribunalului Sibiua solicitat respingerea acțiunii.

La termenul din data de 13 octombrie 2008, pârâta a invocat și excepția prematurității introducerii acțiunii, având în vedere cercetările penale aflate în curs, legate de faptele întâmplate, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.

La data de 3 august 2006, între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de asigurare, nr. 40478 în vederea asigurării unui stoc de marfă reprezentând componente IT în valoare de 800.000 lei. La data de 26 septembrie 2006 fost încheiat un alt contract de asigurare, având nr. 6781, pentru suma de 1.200.000 lei, pentru ca la data de 3 octombrie 2006 să mai fie încheiat încă unul, în valoare de 1.000.000 lei. Pentru aceste contracacte, reclamanta a plătit prime de asigurare în valoare de 6.541,54 lei. Mărfurile asigurate trebuia să se afle în incinta magazinului reclamantei situat în S, Strada -,. 2,la parter. În data de 16 octombrie 2006 reclamanta a notificat-o pe pârâtă că persoane necunoscute au spart magazinul firmei de unde au furat componente IT (bunuri asigurate anterior), având o valoare de inventar de 2.791.348,56 lei. Reclamanta a solicitat să fie despăgubită conform valorii mărfurilor sustrase, în funcție de suma asigurată. Pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor, considerând că există inadvertențe și suspiciuni legate de contractele încheiate și evenimentul produs.

Această stare de fapt este recunoscută de către ambele părți, cu privire la ea neexistând păreri contradictorii.

Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii, pe motiv că ar fi în curs de desfășurarea o anchetă penală cu privire la fapta săvârșită, excepție ridicată la termenul din data de 6 octombrie 2008 de către pârâtă, instanța a respins-o ca neîntemeiată, fiind evident că datorită neidentificării autorilor sustragerii de către organele de urmărire penală, ancheta va cel mult până la prescrierea faptei. Acest lucru înseamnă o durată foarte îndelungată de timp. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei, atunci în situația unor furturi cu autori necunoscuți, despăgubirile ce trebuie plătite asiguraților nu s-ar face putea face decât după trecerea câtorva ani, ceea ce evident nu poate fi acceptat de către instanță. În fine, asiguratorul ar putea formula plângeri penale succesive, împotriva mai multor persoane, ceea ce ar tărăgăna din nou posibilitatea acordării despăgubirilor.

Chestiunea care se ridică și care trebuie lămurită de către instanță este în ce măsură pârâta a fost îndreptățită să refuze plata despăgubirilor pe motivul existenței unei tentative de fraudare a ei de către reprezentantul societății reclamante și dacă acele despăgubiri trebuia să fi fost acordate, la ce valoare ar fi trebuit să fi fost făcută plata de către asigurator (valoarea reală a bunurilor pretins sustrase sau valoarea de inventar a lor).

În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă de către expert tehnic judiciar (filele 262-296, vol. I, 46, 47, 77, 78 vol. II), asistat de către experții tehnici asistenți, din partea pârâtei (filele 297, 298, vol. I) și, din partea reclamantei (filele 8-33, vol. II). Întrucât expertul asistent al pârâtei este un angajat al ei, fiind chiar directorul Sucursalei C, expertiza și concluziile trase de către acesta urmează a fi înlăturate în totalitate ca fiind evident subiective. Tot ceea ce a relatat acest expert nu face decât să confirme și să susțină afirmațiile pârâtei, neputând fi considerat decât cel mult precizări aduse întâmpinării.

Instanța a considerat că tentativa de fraudare a intereselor pârâtei a existat și există și în continuare, bazându-se pe prezumții judiciare ce rezultă din modul cum s-au desfășurat evenimentele până în prezent.

Astfel, este indiscutabil că cele trei contracte de asigurare succesive într-o perioadă scurtă de timp, pentru marfă în valoare de trei milioane lei, nu era necesar să fi fost încheiate pentru o sumă asigurată atât de mare. Niciodată reclamanta nu a avut în depozitele sale mărfuri având o valoare totală de trei milioane lei sau apropiată de aceasta, bineînțeles cu excepția situației de față. O asemenea valoare este imensă, instanța apreciind că nici măcar cel mai mare vânzător de produse IT din România (fie el en detail sau en gross) nu își permite să imobilizeze o sumă de bani atât de mare în stocuri de marfă ce evident că nu poate fi vândută într-un timp relativ scurt.

Marfa ce se pretinde că a fost sustrasă (procesoare, hard diskuri și memorii) a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei, potrivit aceluiași raport de expertiză, cu adaosuri comerciale uriașe percepute de către vânzătorul - Distribution SRL S, de 716 %, în condițiile în care până acum produsele cumpărate erau purtătoare de adaosuri comerciale, pe lunile octombrie-decembrie 2006, între 25 % și 34,81 %. Doar adaosul comercial net perceput de către vânzătorul - Distribution SRL S se ridică la suma de 2.219.055,14 lei, în condițiile în care despăgubirile finale pretinse se ridică la suma de 2,459,986,90 lei, cu penalitățile de întârziere aferente. Este de menționat și faptul că aceleași produse vândute reclamantei, - Distribution SRL S le-a cumpărat în aceeași perioadă de timp de la - Distribution Grup SRL B la un preț mai mic de câteva zeci de ori decât cel refacturat.

În mod asemănător, în relațiile comerciale cu distribuitorul reclamantei - SA B s-a dorit efectuarea aceleiași operațiuni, în sensul consemnării în factura de livrare a componentelor IT a unei sume mult mai mari decât cea reală, de 437.493,09 lei. Această operațiune fiind însă descoperită de către conducerea vânzătorului (declarațiile martorilor aflate la filele 55, 57, 83, 84, vol. II), în cele din urmă valoarea produselor vândute a fost menționată ca fiind aceea de 43.172,72 lei, ce a și fost achitată la data de 3 noiembrie 2006, printr-o filă cec. Reprezentantul reclamantei nu a recunoscut că ar fi avut cunoștință despre facturile de stornare ulterioare celei în sumă de 437.493,09 lei, facturi ce nici nu au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei. Instanța consideră că reprezentantul reclamantei cunoștea foarte bine ce s-a întâmplat, din moment ce a achitat suma reală a produselor cumpărate de la - SA. Susținerile reprezentantului reclamantei au fost contrazise de către martorul R (filele 55, 57 vol. II) care a fost tocmai directorul zonal de vânzări al - SA B în S, cel care a completat facturile cu probleme, ce a arătat că a procedat în acest mod cel puțin neortodox, la solicitarea reprezentantului reclamantei.

Pentru a justifica într-un fel valorile exagerate ale produselor vândute reclamantei, în facturile emise de către - Distribution SRL au fost trecute caracteristici superioare ale produselor vândute, operațiune ceea ce ulterior s-a susținut că ar fi fost determinată de niște erori. că reclamanta nu a plătit către - Distribution SRL contravaloarea uriașă a bunurilor livrate.

Referitor la așa-zisa sustragere a bunurilor din magazinul-depozit al reclamantei, nici până acum făptașii nu au fost identificați. Se pune întrebarea cum poate cineva care era străin de societatea reclamantă să sustragă într-un timp relativ scurt, dintr-o încăpere aflată la imobilul unui bloc, în centru orașului S (filele 82, 83), componente IT de o valoare însemnată, fără ca nimeni să nu se sesizeze. Peste drum de depozitul reclamantei se află sediul DGFP S, prevăzut cu camere de luat vederi. De asemenea, magazinul reclamantei era asigurat cu un sistem de alarmă la - SRL S, care la ora 1.35,07 a fost declanșat. La firma de pază a fost înregistrată deschiderea ușii pentru trei secunde, astfel că a fost trimis la fața locului un agent ce a ajuns la ora 1.37. Acesta a anunțat poliția și pe reprezentantul reclamantei, având în vedere că a văzut ușa deschisă. Într-un timp atât de scurt nu se puteau sustrage bunurile din depozit. Referitor la senzorul ce detecta mișcarea la ușa de acces în magazinul reclamantei, acesta a fost setat în așa fel încât să reacționeze doar după aproximativ 32 de secunde. Această operațiune a fost făcută de către administratorul reclamantei în vara anului 2006, cum chiar el a recunoscut. În ceea ce privește senzorul de mișcare ce monitoriza ușa din spate, acesta avea o reacție instantanee. În fine, o cameră de filmat aflată pe clădirea DGFP Saî nregistrat în noaptea incidentului silueta unei persoane intrând în magazinul reclamantei, magazin părăsit în fugă 39 de secunde mai târziu. Agentul firmei de pază a fost filmat în zonă la exact 5,44 min. de la momentul înregistrării acelei siluete. Deci, nu a fost filmată nici o persoană care ar fi transportat cutii în care ar fi trebuit să se afle bunurile reclamantei. Toate aceste chestiuni reies din rezoluția cu propunere de începere a urmăririi penale întocmită de către IPJ S (filele 139-151 din dosarul Tribunalului Sibiu ). În acest act este descris pe larg tot ceea ce s-a întâmplat în acea seară, în urma unor cercetări amănunțite și reconstituiri făcute de către organele de poliție. Deși instanța a făcut eforturi în a reconstitui evenimentele petrecute atunci, datorită imposibilității găsirii unor experți în sisteme de efracție și trecerii unei perioade îndelungate de timp, o expertiză referitoare la sistemul de închidere al magazinului și cu privire la modul cum funcționa sistemul de alarmare nu s-a mai putut realiza (filele 43, 53, 219, 234, 259, vol. I, 1, 34, 35, vol. II). Instanța a considerat că bunurile ce se susține că au fost sustrase, consemnate în procesul-verbal încheiat de către reprezentanții asiguratului și asiguratorului la data de 16 octombrie 2006 (fila 35, vol. I), nu se aflau în magazin în acea noapte.

Un alt argument în susținerea teoriei intenției de fraudare a pârâtei este și acela al relațiilor apropiate de prietenie dintre reprezentanții reclamantei și ai - Distribution SRL S, fapt recunoscut și prin interogatoriu. Practic, reprezentantul reclamantei conducea și activitatea - Distribution SRL S, el fiind și un fost asociat al acesteia (filele 57-69 vol. I), fapt rezultat și din declarațiile date în fața organelor de cercetare penală (fila 209, 221-235 din dosarul Tribunalului Sibiu ).

În fața organelor de cercetare penală, reprezentantul reclamantei a justificat înregistrarea în contabilitatea acesteia a mărfurilor cumpărate cu acele adaosuri comerciale uriașe, prin intenția sa de a lua un credit pe care să îl garanteze cu stocul de marfă. Deși creditul solicitat - Post SA S nu a fost acordat, este foarte posibil ca nevoia obținerii unei sume mari de bani să fi existat și ulterior, ceea ce l-a determinat să acționeze în așa fel încât să obțină banii de la societatea de asigurare. Instanța a considerat ca fiind dovedită tentativa de fraudă și din acest motiv acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, contractul de asigurare nemaiputând să-și producă efectele dacă evenimentul asigurat s-a produs chiar din vina asiguratului, respectiv a reprezentanților săi, conform art. 20 din Legea nr. 136/1995.

Considerând că societatea reclamantă nu este îndreptățită să primească despăgubiri de la pârâtă, instanța nu a mai analizat și chestiunea cuantumului despăgubirilor pretinse și discuțiile purtate cu privire la ceea ce au avut în vedere părțile când au încheiat contractul de asigurare, referitor la modul de determinare a prejudiciului.

Împotriva sentinței a declarat apel - SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței tribunalului și rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii formulată de reclamantă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2,459.986,90 lei reprezentând despăgubiri, dobânzi legale calculate de la data de 17.04.2007 și până la data efectuării plății; menținerea dispoziției din sentință privind respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, reclamanta arată că arfa achiziționată de la furnizorul Sc Distribution SRL a fost înregistrată în contabilitate, strict în baza facturilor de achiziție de la acesta. Este firesc ca marfa să fie înregistrată în contabilitate, la valoarea de achiziție, înscrisă în factură. Neînregistrarea acesteia în contabilitate în baza facturii fiscale reprezintă infracțiunea de evaziune fiscală, care se pedepsește cu închisoarea. Reclamanta a procedat conform legilor în vigoare. Nu o privește adaosul comercial practicat de furnizorii acesteia, care nu sunt parte în proces. Furnizorii puteau practica orice adaos comercial, reclamanta nu a avut altă obligație decât aceea de a înregistra facturile de achiziție în contabilitate. Instanța arată că alte produse cumpărate de furnizorul reclamantei au fost vândute unor terți cu adaos de 25-35%. Din nou, adaosul comercial nefiind limitat în vreun fel, poate să difere de la client la client și de la factură la factură.

Cu privire la relația comercială cu s SRL, reclamanta arată că, reprezentantul a întocmit greșit factura de livrare. Întrucât valorile nu erau corecte, i-a solicitat să emită o factură de discount pentru diferență, lucru pe care acesta l-a și făcut. Aceasta a fost solicitarea reprezentantului reclamantei, în încercarea de a ajunge la valoarea corectă. Aceste două facturi au fost reclamantei împreună cu marfa. Ulterior, a stornat cele două facturi (pe care nu le-a predat reclamantei) și a emis una singură, care coincide valoric cu diferența dintre cele două facturi, și reprezintă exact suma solicitată ca despăgubire, aferentă mărfurilor achiziționate de la. Reclamanta a procedat corect, achitând diferența dintre factura de marfa și cea de discount, și comunicând societății de asigurare doar această diferență ca reprezentând prejudiciul. Este tendențioasă afirmația instanței: "instanța consideră că reprezentantul reclamantei cunoștea foarte bine ce s-a întâmplat din moment ce a achitat suma reală a produselor cumpărate de la s SA. Susținerile reclamantei au fost contrazise de martorul R, care a arătat că a procedat în acest mod cel puțin neortodox la solicitarea reprezentantului reclamantei". Suma achitată de reclamantă, ca reprezentând diferența dintre cele două facturi, coincide cu suma din factura finală, deci era firesc să achite această sumă. Susținerile reclamantei nu sunt contrazise de R, acesta a arătat că a procedat în acest fel (emiterea facturii de discount) la solicitarea reclamantei. Reprezentantul reclamantei i-a solicitat să emită o factură de discount, tocmai pentru a se corecta valoarea și pentru a se ajunge la valoarea corectă. Atâta timp cât s-a solicitat ca despăgubire aferentă mărfurilor de la doar diferența dintre cele două facturi, adică exact valoarea livrată, nu au nici o relevanță în cauză aceste aspecte, și nu influențează în nici un fel prejudiciul sau suma solicitată ca despăgubire, așa cum a reținut și expertul în cadrul expertizei judiciare, care analizând tranzacțiile și operațiunile comerciale derulate între reclamantă și, a concluzionat la Obiectivul cu nr. 14 că "nu este influențată

suma de despăgubire". În fine, dacă instanța de fond ar fi considerat că pentru aceste facturi nu trebuie acordate despăgubiri, trebuia să îi admită în parte acțiunea. Insă acest lucru nu era corect, atâta timp cât martorul arată că a livrat marfă de aprox 37.000 lei fără TVA (43.172,72 lei cu TV A), expertul reține același lucru, suma solicitată de reclamantă pentru marfa de la este exact aceasta și chiar instanța reține că s-a livrat marfă de această valoare.

În cauză, evenimentul asigurat este furtul prin efracție. Cum poate considera instanța că furtul prin efracție s-a produs din vina asiguratului, respectiv a reprezentanților săi. Aceasta este încă o afirmație lipsită de orice suport a instanței.

Judecătorul fondului a acționat într-o manieră strict subiectivă, părtinitoare în

soluționarea pricinii. Acesta a judecat exclusiv pe baza propriilor "prezumții" pe care încearcă să le disimuleze prin sintagma "prezumții judiciare", pentru a crea impresia de legalitate.

Raporturile comerciale ale reclamantei cu furnizorii, sunt stabilite în scris, fiind determinate de contracte si facturi fiscale. Faptul că reclamanta a cumpărat marfa de la furnizor, iar furnizorul de la un alt furnizor, fiecare practicând adaos la rândul lui este un lucru normal într-o economie liberă de piață și nicidecum nu poate constitui motiv pentru susținerea "teoriei de fraudare". Instanța de fond în mod corect a folosit termenul de "teorie" întrucât doar atât este, o simplă teorie. Cum raporturile comerciale cu furnizorii sunt stabilite în scris, pe bază de documente și evidențe contabile, natura și întinderea acestor raporturi comerciale nu poate fi înlocuită cu "prezumții" personale ale judecătorului.

Instanța de fond, neținând seama de faptul că acele contracte de asigurare sunt valabile, nefiind rezoluționate, anulate sau declarate nule, a reținut "ex propriis sensibus" o presupusă tentativă de fraudare, fără însă a preciza proba din care rezultă, și nici măcar în ce constă. Instanța trebui a să dea eficiență prevederilor acestor contracte și implicit voinței părților contractante, stabilită prin condițiile de asigurare.

Judecătorul, practic, i-a "anulat" reclamantei cele trei contracte de asigurare, fără a fi întrunite cerințele minime legale pentru o asemenea "anulare". Dacă supozițiile personale ale judecătorului sunt mai presus decât probele existente, șirul așa-zis logic al motivării sentinței a fost înlocuit cu un veritabil sofism judiciar care a determinat concluzii esențialmente false, întrucât ab initio s-a pornit de la premise false.

Instanța a interpretat în mod total eronat prevederile legale (Legea 136/1995) cât și cele contractuale. Instanța trebuia să analizeze cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă. Dacă reclamanta ar fi solicitat, pe baza înscrisurilor de la dosar despăgubiri în cuantum de 10 ori mai mare decât a solicitat, nu era vorba de "tentativă de fraudare", instanța urmând ulterior să stabilească suma ce trebuie acordată, ca reprezentând prejudiciul suferit. Invocarea art. 20 din Legea 136/1995 în baza căreia instanța a considerat că acele contracte de asigurare nu își mai pot produce efectele este în mod vădit fără nici un suport, riscul asigurat neproducânduse din vina asiguratului și nici a reprezentanților săi, ci din cauza autorilor furtului. Instanța de fond nu a arătat în absolut nici un fel care ar fi vina reprezentanților asiguratului în producerea riscului asigurat.

O altă neconcordanță a "motivării" este aceea că instanța, pe de-o parte, respinge excepția prematurității, adică reclamanta era îndeptățită să pornească procesul în recuperarea prejudiciului, furtul fiind cu autori necunoscuți, iar pe de altă parte instanța susține că nu a fost furt. Tot instanța reține (pag. 13 alin. 2) că nici până acum "făptașii nu au fost identificați".

Principiul este că se acordă despăgubiri, iar dacă, prin absurd, instanța penală va stabili vreo vinovăție în sarcina reprezentantului reclamantei, se va putea cere revizuirea hotărârii dată în comercial. Nu se poate prezuma că există tentativă de fraudare că evenimentul asigurat nu s-a produs, pentru a i se respinge acțiunea ca neîntemeiată, pentru ca recurenta, după pronunțarea unei hotărâri definitive de nevinovăție să ceară revizuirea acestei hotărâri.

Examinând apelul, instanța constată următoarele:

La data de 16.06.2009 părțile au prezentat instanței un contract de tranzacție, solicitând instanței să ia act de această tranzacție.

Tranzacția a fost semnată de reprezentanții părților, fiind depuse în acest sens decizia nr. 58 din 27.05.2009 intimatei prin care se decide încheierea unei tranzacții judiciare pentru stingerea irevocabilă a litigiului aflat pe rolul Curții de Apel Cluj sub dosar nr-, fiind împuternicită societatea civilă profesională de avocați, și Asociații să semneze tranzacția pentru intimată, și Hotărârea nr. 1/15.06.2008 a apelantei - s SRL prin care se decide deasemenea încheierea unei tranzacții, tranzacție ce va fi semnată de asociatul unic și de administratorul.

Potrivit art. 271(1) Cod proc.civ. " părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor".

Potrivit art. 272(1) Cod proc.civ. "învoiala lor va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii".

Raportat la cererile părților, instanța în baza art. 296 Cod proc.civ. va admite apelul, va schimba sentința, iar în baza art. 271(1) Cod proc.civ. va lua act de tranzacția intervenită între părți și încheiată la data de 16.06.2009, tranzacție ce face parte din prezenta hotărâre și care are următorul cuprins:

"Contract de tranzacție încheiat astăzi 16 iunie 2009.

Articolul 1 - Părțile

Subscrisa - - - VIENNA INSURANCE SA, cu sediul in B,--33, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, Cod fiscal -, reprezentată prin avocat, în conformitate cu hotărârea directoratului anexată prezentului document (denumită în continuare)și - SRL, cu sediul in municipiul S, - nr.1, numar de inregistrare in registrul comertului J-, CUI RO-, prin reprezentantul acesteia - asociat unic si administrator (în conformitate cu hotărârea adunării generale anexată prezentului document), convenim să încheiem prezentul contract.

Articolul 2 -

Întrucât:

2.1.Subscrisa - SRL am formulat o acțiune în pretentii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, Secția comercială, cu numărul -, prin care am solicitat:

(i) Obligarea paratei - SA Sucursala S la plata sumei de 2.459.986,90 lei reprezentând despăgubiri conform polițelor de asigurare nr. -/26.09.2006; 40478/30.08.2006 si -/03.10.2006 si 11313,33 lei reprezentând dobânda legala calculata pana la data de 08.05.2007, precum si dobânda până la data plătii efective a despăgubii si cheltuielile de judecată;

2.2. Prin încheierea Înaltei Curți de Casație si Justiție pricina a fost strămutata la Tribunalul Comercial Cluj, cu același număr de dosar;

2.3. Prin sentința comercială nr. 2300/C/2008 Tribunalul Comercial Cluj:

(i) respinge ca neîntemeiată acțiunea principală, prin care s-a solicitat plata despăgubirilor conform contractelor de asigurare intervenite între părți;

2.4. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Cluj Sectia Comerciala, cu același nr. de dosar, soluționarea pricinii fiind suspendată prin încheierea din 5.05.2009 in temeiul disp. art 244 alin.1 pct 2 Cod proc civilă;

In dosarul nr.- al Curții de Apel Cluj, părțile convin să irevocabil litigiul dintre ele încheind prezentul contract de tranzacție.

Art. 3 - Obiectul Contractului

Scopul prezentului contract este stingerea tuturor pretențiilor părților în legătură cu polițele de asigurare nr. -/26.09.2006; 40478/30.08.2006 si -/03.10.2006 încheiate între părți izvorâte ca urmare a producerii evenimentului asigurat din 15.10.2006, in sensul sustragerii bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de asigurare de către autori necunoscuți, pretenții ce fac obiectul dosarului nr- al Curtii de Apel Cluj, așa după cum este descris în articolul 2 de mai sus, precum și a oricăror alte pretenții derivate din acest raport juridic, pe care părțile le-ar putea formula una împotriva celeilalte. De asemenea, tranzacția are scopul de a preîntâmpina nașterea oricărui alt litigiu între părți, referitor la raporturile juridice cu privire la care se încheie prezenta tranzacție.

.3.1 Prin prezentul contract părțile declară și admit că toate pretențiile civile, comerciale și de altă natură având legătură cu dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, așa după cum este descris în articolul 2 de mai sus, sunt stinse definitiv și irevocabil, în condițiile prevăzute în cele ce urmează.

3.2. Subscrisa - COMPUTES SRL renunțăm în mod definitiv și irevocabil la dreptul dedus judecății în cadrul prezentei acțiuni, precum și la orice pretenție prezentă sau viitoare care s-ar putea formula in legătură cu cele trei contracte de asigurare încheiate între părți, inclusiv la pretențiile reprezentând daune, dobânzi, penalități, reactualizari, TVA sau cheltuieli de judecata etc, întrucât suma de 500.000 lei ce se va plăti in temeiul tranzacției reprezintă echivalentul tuturor pretențiilor prezente si I viitoare ale - SRL împotriva.

Totodată, subscrisele și - SRL declarăm expres că nu avem nicio altă pretenție sau drept, una față de cealaltă, născute din raporturile juridice ce formează obiectul celor trei contracte de asigurare.

3.3. Subscrisa ne obligăm să achităm lui - SRL, în termen de trei(3) zile libere de la data pronunțării hotărârii de expedient care consfințește întocmai voința părților exprimata prin prezenta, prin virament bancar, in contul - SRL deschis la Bank sucursala S nr. -A-L-, suma de 500.000 lei reprezentând despăgubiri in temeiul polițelor de asigurare nr. -/26.09.2006; 40478/30.08.2006 si -/03.10.2006, penalitati, dobanzi, reactualizari si cheltuieli de judecata. Suma nu este purtătoare de TVA conform art.141 alin 2lit.b si art.128 alin.8 Cod fiscal.

Plata in alt cont decât cel indicat mai sus nu liberează pe debitor de obligația de plată.

3.4. Ambele părți se obligă să depună prezenta tranzacție in fata instanței de judecata, in dosarul nr.-. Părțile declară prin prezenta că renunță la orice cale ordinară sau extraordinară de atac sau orice altă forma de acțiune împotriva deciziei instanței judecătorești, emisă în baza prezentei tranzacții. De asemenea, părțile își asumă obligația expresă de a nu întreprinde niciun demers, judiciar sau extrajudiciar, de natură a contraveni efectelor prezentei tranzacții sau care are un scop contrar prezentei convenții.

3.5. Subscrisa, sau sucursala S, ne obligam ca la termenul din 9.07.2009 al ICCJ Sectia Penală, dosar -, sa depunem in scris retragerea plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, si s-o susținem prin reprezentant.

De asemenea ne obligăm ca in situația pronunțării unei alte soluții de netrimitere în

Judecată/neîncepere a urmăririi penale/scoatere de sub urmărire penală față de sau, în dosarul penal in care s-au pronunțat rezoluțiile 139/P/2008 si 985/II/-, să nu formulăm plângere împotriva vreunei asemenea soluții".

Art. 4 - Obligațiile Părților

4.1. Părțile declară că se angajează să își îndeplinească cu bună credință obligațiile pe care și le-au asumat prin intermediul prezentei tranzacții.

4.2 (i) În ipoteza în care oricare dintre părți încalcă orice obligație asumată prin prezenta tranzacție, urmează a achita, cu titlu de clauză penală, necondiționat de dovedirea oricărui prejudiciu, suma de 100.000 Euro.

(ii) Daca oricare dintre părți va formula cereri noi, plângeri sau căi de atac în legatură cu faptele din 14/15.10.2006 si pretențiile legate de acest eveniment si drepturile născute din polițele de asigurare nr. -/26.09.2006; 40478/30.08.2006 si -/03.10.2006, sau drepturile conexe si accesorii (penalitati, reactualizări, daune morale, etc) care au făcut obiectul dosarului comercial nr.2060/- si al dosarului penal în care s-au pronunțat rezoluțiile 139/P/30.09.2008 si 985/II/2/31.10.2008, cu încălcarea prezentei tranzacții, fiecare plângere, cerere, cale de atac etc, va fi considerată o încălcare distinctă a obligațiilor asumate, in sensul art.4.2 alin. (i), urmând ca pentru fiecare încălcare a obligațiilor asumate să se achite suma prevăzută la art.4.2 (i).

Art. 5 - Prevederi finale

5.1. Legea aplicabilă prezentului contract este legea română.

5.2. Părțile declară, pe propria răspundere, că persoanele care vor semna, în nume propriu sau în numele Clientului, prezenta tranzacție sunt reprezentanții legali ai părților implicate în prezenta tranzacție, așa după cum este probat de documentele anexate prezentului contract. În plus, părțile menționate declară pe proprie răspundere că prezenta tranzacție și orice alte documente redactate sau acțiuni întreprinse de către părți în scopul menționat în cele de mai sus au fost aprobate de către propria societate, în conformitate cu Actul constitutiv al acestora și cu legea.

5.3. Prezentul contract este încheiat în 5 exemplare originale în limba română, câte

două exemplare urmând a fi înmânate fiecărei părți și un exemplar urmând a fi depus la dosarul litigiului menționat în art. 2 și art. 3.

5.4. Prezentul contract are 6 pagini - respectiv 4 pagini tranzacția propriu zisă, la care se adaugă hotărârile directoratuIui/adunării generale a asociaților, adoptate de fiecare dintre părți, anexate prezentei.

5.5. Prezentul contract a fost încheiat astăzi 16.06.2009, la sediul Curtii de Apel Cluj.

Pentru - ROMÂNEASCĂ - - VIENNA INSURANCE SA Av. ss indescifrabil. În conformitate cu hotărârea directoratului anexă prezentului document.

Pentru ss indescifrabil. În conformitate cu hotărârea directoratului anexă prezentului document.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta - SRL S împotriva sentinței comerciale nr. 2300 din 13.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în sensul că ia act de tranzacția intervenită între părți și încheiată la data de 16 iunie 2009, tranzacție ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și are următorul cuprins:

"Contract de tranzacție încheiat astăzi 16 iunie 2009.

Articolul 1 - Părțile

Subscrisa - - - VIENNA INSURANCE SA, cu sediul in B,--33, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, cod fiscal -, reprezentată prin avocat, în conformitate cu hotărârea directoratului anexată prezentului document (denumită în continuare)și - SRL, cu sediul in municipiul S, - nr.1, numar de inregistrare in registrul comertului J-, CUI RO-, prin reprezentantul acesteia - asociat unic si administrator (în conformitate cu hotărârea adunării generale anexată prezentului document), convenim să încheiem prezentul contract.

Articolul 2 -

Întrucât:

2.1.Subscrisa - SRL am formulat o acțiune în pretentii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, Secția comercială, cu numărul -, prin care am solicitat:

2.2. Prin încheierea Înaltei Curți de Casație si Justiție pricina a fost strămutata la Tribunalul Comercial Cluj, cu același număr de dosar;

2.3. Prin sentința comercială nr. 2300/C/2008 Tribunalul Comercial Cluj:

(i) respinge ca neîntemeiată acțiunea principală, prin care s-a solicitat plata despăgubirilor conform contractelor de asigurare intervenite între părți;

In dosarul nr.- al Curții de Apel Cluj, părțile convin să irevocabil litigiul dintre ele încheind prezentul contract de tranzacție.

Art. 3 - Obiectul Contractului

3.1 Prin prezentul contract părțile declară și admit că toate pretențiile civile, comerciale și de altă natură având legătură cu dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, așa după cum este descris în articolul 2 de mai sus, sunt stinse definitiv și irevocabil, în condițiile prevăzute în cele ce urmează.

3.2. Subscrisa - COMPUTES SRL renunțăm în mod definitiv și irevocabil la dreptul dedus judecății în cadrul prezentei acțiuni, precum și la orice pretenție prezentă sau viitoare care s-ar putea formula in legătură cu cele trei contracte de asigurare încheiate între părți, inclusiv la pretențiile reprezentând daune, dobânzi, penalități, reactualizari, TV A sau cheltuieli de judecata etc, întrucât suma de 500.000 lei ce se va plăti in temeiul tranzacției reprezintă echivalentul tuturor pretențiilor prezente si I viitoare ale - SRL împotriva.

Plata in alt cont decât cel indicat mai sus nu liberează pe debitor de obligația de plată.

De asemenea ne obligăm ca in situația pronunțării unei alte soluții de netrimitere în

Art. 4 - Obligațiile Părților

4.1. Părțile declară că se angajează să își îndeplinească cu bună credință obligațiile pe care și le-au asumat prin intermediul prezentei tranzacții.

Art. 5 - Prevederi finale

5.1. Legea aplicabilă prezentului contract este legea română.

5.3. Prezentul contract este încheiat în 5 exemplare originale în limba română, câte

două exemplare urmând a fi înmânate fiecărei părți și un exemplar urmând a fi depus la dosarul litigiului menționat în art. 2 și art. 3.

5.5. Prezentul contract a fost încheiat astăzi 16.06.2009, la sediul Curtii de Apel Cluj.

Pentru - ROMÂNEASCĂ - - VIENNA INSURANCE SA Av. ss indescifrabil. În conformitate cu hotărârea directoratului anexă prezentului document.

Pentru SRL ss indescifrabil. În conformitate cu hotărârea directoratului anexă prezentului document.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red. dact. GC

4 ex/10.07.2009

Jud.primă instanță:

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu, Claudia Idriceanu

#Judecator Danusia Puscasu

Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Cluj