Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 100
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta - SRL cu sediul ales la - cu sediul în B, sector 1, INTRAREA, nr. 2, Cod poștal - împotriva sentintei nr. 426 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL cu sediul în RM. S, ȘOS -, nr. 8, Cod poștal -, Județ
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru de 4 lei potrivit 278/2.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamanta - SRL reprezentat de avocat din Baroul București și intimata pârâtă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Buzău.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat depune la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte - SRL, învederând că apelul este insuficient timbrat.
Curtea, înmânează copie de pe întâmpinare apărătorului apelantei și apreciază corect aplicat timbrajul potrivit art. 11 din Legea 146/2007, cauza soluționându-se pe excepție.
Avocat solicită în temeiul art 96 pr.civ. amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare pentru ca apărătorul apelantei să ia cunoștință de întâmpinare, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamanta - SRL arată că soluția instanței de fond este greșită întrucât a interpretat greșit actele juridice deduse judecății.
Precizează că dreptul de a primi energie electrică de la pârâta, îl are atât proprietarul când folosește direct spațiul, cât și detentorul precar, respectiv apelanta reclamantă, în vitutea naturii propter rem a obligației de furnizare precum și în baza contractului de locațiune, spațiul fiind impropriu destinației convenite fără furnizarea energiei electrice.
Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual active a reclamantei și admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă - SRL arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, susținerile apelantei fiind nefondate, neavând logică din punct de vedere juridic, în cuprinsul motivelor de apel fiind comentate motivările instanței de fond în mod subiectiv și tendențios. Astfel, concluzia instanței de fond în sensul pierderii dreptului de furnizare a energiei electrice este perfect justificată avându-se în vedere transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor, întrucât acest drept a fost înserat numai în primul contract, în cele ulterioare nefiind amintit în nici un mod.
Se mai arată că, apelanta a invocat și disp. art. 1421 civ. articol ce nu a fost invocat la instanța de fond.
Solicită respingerea apelului ca nefondat potrivit susținerilor din întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 410.223,36 lei daune interese datorate pentru repararea prejudiciului generat de nerespectarea de către pârâtă a obligației de a-i furniza energie electrică, la plata dobânzii legale în materie comercială de la data scadenței și până la achitarea efectivă a sumelor datorate, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că în anul 2002 fost deschisă procedura falimentului privind pe debitoarea - SA, activele acesteia au fost scoase la vânzare, iar reclamanta a cumpărat de la debitoarea falită, prin lichidator, un imobil compus din 3 clădiri și pârâta un alt imobil.
A arătat că energia electrică era furnizată pentru toate imobilele debitoarei falite prin intermediul unui singur post de transformare pentru alimentarea cu energie electrică, iar la momentul vânzării activelor postul trafo a fost dobândit de către pârâtă, în sarcina căreia s-a stabilit obligația de a furniza energie electrică reclamantei.
S-a mai arătat că la data de 17.12.2002 reclamanta a vândut acest imobil către - SRL ( în prezent - RE SRL), însă a păstrat folosința imobilului în baza unui contract de închiriere, dar pârâta nu și-a respectat obligația asumată la data de 17.03.2004, a trimis reclamantei o notificare și în aceeași zi a sistat în mod nejustificat furnizarea de energie electrică, blocându-i activitatea.
S-a susținut că prin sentința nr. 384/2005 Tribunalul Buzăua dispus obligarea pârâtei la furnizarea energiei electrice, soluție menținută de instanța de control judiciar dar, ca urmare a sistării energiei electrice, a fost nevoită să își procure surse alternative de energie electrică. Astfel, la data de 30.03.2004 proprietarul imobilului în care își desfășoară activitatea a achiziționat un grup electrogen pe care i l-a închiriat, însă pentru funcționarea acestuia și continuarea producției a fost necesar să se achiziționeze cantități mari de motorină.
În concluzie, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului pe care i l-a cauzat, în valoare totală de 410.804,80 lei și anume: 9.000 lei chirie grup electrogen, 51.681,91 lei motorină, 370 lei taxă de mediu, 817,78 lei menținere în stare de funcțiune a grupului electrogen, 71.382 lei pierdere și diminuare profit, 237.444 lei achiziționare post de transformare și 39.527,67 lei comisioane bancare și dobândă.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar: procesul verbal de conciliere directă, contractele de vânzare cumpărare despre care s-a făcut vorbire în acțiune, contractul de închiriere, hotărâri judecătorești, acte financiar contabile, facturi fiscale.
În cauză pârâta - SRL a formulat întâmpinate prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că toate cheltuielile efectuate de către reclamantă pentru aprovizionarea cu energie electrică sunt în sarcina acesteia, neavând niciodată obligația de a furniza energie electrică reclamantei, sumele pretinse cu titlu de pierdere și diminuare profit nu pot fi dovedite, diminuarea profitului în anii 2004 și 2005 diminuându-se datorită altor cauze și nu datorită faptului că nu i s-a mai furnizat energie electrică.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în prezenta cauză, arătând că aceasta nu este proprietara imobilului în care își desfășoară activitatea, ea fiind numai locatară în spațiul deținut de - RE SRL.
Pe de altă parte, s-a susținut că nu poate fi invocată răspunderea civilă delictuală ca temei la promovarea unei astfel de acțiuni, nefiind întrunite cumulativ condițiile cu privire la existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
S-a arătat că nu există nici un fel de raporturi juridice încheiate cu reclamanta și nici vreo obligație legală sau contractuală, în sarcina pârâtei, cu privire la furnizarea energiei electrice și în consecință, nu poate fi obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, interogatorii și expertiză tehnică la solicitarea reclamantei.
Având în vedere că excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, instanța văzând și dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare asupra acesteia și prinsentința nr. 426 din 11.05.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a dobândit prin cumpărare de la - SA - societate în faliment, două imobile situate în orașul Rm. S,-, astfel cum sunt descrise în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.29 din 13.06.2002 la Notarul Public.
În cuprinsul contractului este înserată o clauză specială conform căreia cumpărătoarei i se rezervă pe toată durata existenței, dreptul de a i se furniza energie electrică contra cost, din postul trafo proprietatea - SRL, conform obligației asumată de - în procesul verbal de organizare a licitației din 8.09.2000 (pârâta dobândind la rândul său în cadrul aceleași proceduri de faliment un alt imobil ce a aparținut fostei - SA).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1065 din 17.12.2002 la BNP, reclamanta - SRL a vândut la rândul său imobilul către - SRL ( în prezent - RE SRL), în cuprinsul contractului nefiind cuprinse nici un fel de clauze speciale referitoare la modalitatea de furnizare a energiei electrice.
Ulterior, prin contractul de închiriere autentificat sub nr.292 din 20.01.2003 la BNP, societatea comercială SRL, în calitate de locator a închiriat reclamantei - SRL aceleași spații care au făcut obiectul vânzării cumpărării, fără a fi inserate în contract mențiuni cu privire la modalitatea de furnizare a energiei electrice.
Instanța a apreciat că astfel reclamanta și-a pierdut dreptul de a i se furniza energie electrică contra cost din postul trafo, proprietatea pârâtei, drept inserat numai în primul contract de vânzare cumpărare, cel autentificat sub nr.29 din 13.06.2002.
La momentul la care reclamanta a înstrăinat la rândul său imobilele dobândite în urma licitațiilor organizate în procedura de faliment nu putea transmite și obligația pârâtei de a asigura furnizarea cu energie electrică, astfel încât instanța a considerat că aceasta nu are posibilitatea de a solicita pârâtei despăgubiri constând în cheltuielile necesare cu alimentarea cu energie electrică și cu atât mai mult constând în pierderea și diminuarea profitului.
De altfel, prin sentința nr. 384 din 21.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 1011/2004 al Tribunalului Buzău, rămasă irevocabilă și invocată chiar de către reclamantă, pârâta Râmnicu Saf ost obligată să furnizeze energie electrică către - RE SRL (fostă SRL), proprietara de drept a imobilelor aflate în folosința reclamantei.
S-a mai reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998 Cod civil, invocând răspunderea civilă delictuală ca temei al pretențiilor sale, ceea ce în principiu este admisibil, nefiind obligatorie existența unui contract într-o atare situație, însă în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate, nefiind vorba despre o răspundere delictuală, fapta pârâtei de a nu mai furniza energie electric reclamantei neputând fi apreciată ca o fapt ilicită, de natură a atrage această răspundere.
În consecință, situația de fapt fiind la data soluționării cauzei cu totul alta decât la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.29 din 13.06.2002, instanța a considerat că reclamanta nu are calitatea procesual activă de a solicita obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, neavând în acest sens nici un temei legal ori contractual.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
- Tribunalul Buzăua interpretat greșit actele juridice deduse judecății, concluzionând că în momentul înstrăinării imobilelor dobândite de către reclamantă, nu putea în mod evident transmite și obligația pârâtei de a asigura furnizarea cu energie electrică, astfel încât instanța a considerat că reclamanta nu are posibilitatea de a solicita pârâtei despăgubiri, însă această concluzie nu este motivată și ignoră cele constatate printr-o hotărâre irevocabilă, reprezentată de sentința nr. 384/21.11.2005 a Tribunalului Buzău, prin care s-a stabilit dreptul - Re SRL de a primi energie electrică de la pârâtă, obligația de furnizare a energiei electrice asumată de reclamantă fiind o obligație propter rem, accesorie dreptului de proprietate asupra imobilului și care se transmite odată cu acesta, fără a se stinge odată cu schimbarea proprietarului imobilului, reclamanta fiind îndreptățită potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 29/13.06.2002, la transmiterea dreptului de a i se furniza energie electrică, odată cu transmiterea proprietății.
- Nu s-au interpretat corect clauzele contractului de locațiune încheiat între - Re SRL în calitate de locator, pe de o parte și reclamantă în calitate de locatar, pe de altă parte, nerespectându-se dispozițiile art. 977, 978, 981 și 982 Cod civil. Astfel, s-a susținut că respectivul contract s-a încheiat indicându-se destinația spațiului închiriat, respectiv în scopul desfășurării activității de producție și ținând cont de obligația locatorului de a lucrul în așa stare încât să poată fi întrebuințat potrivit destinației convenite - art. 1421 Cod civil, rezultă că intenția părților a fost aceea de a transfera locatarului și dreptul de a primi energie electrică de la pârâtă, chiar dacă acest lucru nu s-a menționat în contract, acest drept al reclamantei fiind recunoscut de pârâtă prin furnizarea energiei în mod direct reclamantei și emiterea facturilor pentru aceasta, acordul părților neputând fi interpretat decât ca un contract de furnizare a energiei electrice încheiat în formă simplificată, în baza procesului verbal de adjudecare din 08.09.2000, raportat la contractul nr. 29/13.06.2002.
Apelanta a concluzionat că dreptul de a primi energie electrică de la intimata pârâtă îl are atât proprietarul, când folosește în mod direct spațiul cât și detentorul precar, ca urmare a naturii propter rem al obligației de furnizare, precum și în baza contractului de locațiune, spațiul fiind impropriu destinației (producției ), în lipsa energiei electrice, astfel că reclamanta locatară era îndreptățită la o acțiune în despăgubiri, pentru tulburarea cauzată de fapta unui terț.
- A mai susținut apelanta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, arătându-se că la momentul înstrăinării imobilelor de către reclamantă, aceasta nu putea transmite și obligația pârâtei de a asigura furnizarea cu energie electrică, însă în paragraful următor s-a arătat că prin sentința nr. 384/2005 a Tribunalului Buzău, pârâta a fost obligată să furnizeze energie electrică - Re SRL, proprietara de drept a imobilelor aflate în folosința reclamantei, pe de o parte instanța susținând că nu s-a transmis dreptul de a se furniza energie electrică, de la reclamantă, la - Re SRL, iar pe de altă parte a invocat o hotărâre prin care s-a recunoscut dreptul acestei ultime societăți de a i se furniza energie electrică.
- S-a mai învederat că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, prima instanță hotărând în mod greșit că aceste prevederi nu sunt aplicabile, deși erau îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acțiunii, existând un prejudiciu dovedit cu documentele depuse la dosar, o faptă ilicită rezultată din sentința nr. 384/2005 a Tribunalului Buzău, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, deoarece ca urmare a sistării energiei electrice, reclamanta a fost nevoită să-și procure surse alternative de energie, investind sume importante de bani, vinovăția pârâtei rezultând din împrejurarea că deși a fost notificată prin executorul judecătoresc, a refuzat în continuare să furnizeze energie electrică reclamantei.
S-a solicitat în temeiul art. 282 pr.civ. admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată.
Intimata pârâtă - SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Prima critică formulată de apelanta, care vizează nemotivarea soluției și ignorarea, de către instanța de fond a celor constatate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezentată de sentința nr. 384/21.11.2005 a Tribunalului Buzău, precum și a caracterului obligației propter rem ce revenea pârâtei intimate, de a furniza energie electrică apelantei reclamante, este nefondată.
Astfel, Tribunalul Buzăua analizat judicios situația de fapt dedusă judecății, reținând că părțile din proces au dobândit prin acte autentice de vânzare cumpărare imobile de la aceeași debitoare falită - - SA, în contractul de vânzare cumpărare al apelantei, autentificat de notarul public sub nr.29 din 13.06.2002, fiind stipulată următoarea clauză, cumpărătoarei i se rezervă, pe toată durata existenței dreptul de a i se furniza energie electrică, contra cost, din postul trafo proprietatea -, conform obligației asumată de aceasta în procesul verbal de organizare a licitației din 08.05.2000, încheiat de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 1144/1998 și a încheierii Tribunalului Buzău din 22.05.2002 din același dosar ".
Apelanta - SRL a vândut imobilul proprietatea sa dobândit la licitație, către - SRL Râmnicu S, prin contractul autentificat sub nr. 1065/17.12.2002 (filele 14-16, volum I dosar tribunal) în care nu s-a prevăzut nicio clauză privind furnizarea energiei electrice, iar ulterior apelanta a închiriat spațiul înstrăinat de la noua proprietară - - SRL, devenită ulterior - RE SRL, prin contractul autentificat la nr. 292 din 20.02.2003 - filele 17-19 același dosar.
In aceste condiții, în mod corect prima instanță a considerat că reclamanta și-a pierdut dreptul de a i se furniza energie electrică din postul trafo proprietatea pârâtei, drept înscris numai în primul contractul de vânzare cumpărare a spațiului, autentificat sub nr. 29/13.06.2002.
Sentința nr. 384/21.11.2005 a Tribunalului Buzău prin care intimata pârâtă - SRL a fost obligată să furnizeze energie electrică din postul trafo proprietatea sa, către proprietara imobilului - - RE SRL (fostă - SRL) nu este natură să schimbe soluția primei instanțe, deoarece în considerentele hotărârii rămasă definitivă prin decizia nr. 178 din 21.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a menționat că, prin procesul verbal de licitație din data de 08.05.2002 s-a stabilit obligativitatea furnizării de energie electrică tuturor agenților economici care au dobândit un drept de proprietate asupra imobilelor ce au fost adjudecate prin licitație publică, în aceste concluzii fiind preluate și în decizia nr. 442/30.01.2007 a prin care soluția de devenit irevocabilă - filele 47-51 același dosar.
Or, la data pronunțării acestei hotărâri, apelanta reclamantă nu mai era proprietara imobilului, din decembrie 2002, ci locatară a acestui spațiu, din luna februarie 2003, nefiindu-i transmis pe nicio cale legală sau convențională dreptul de a i se furniza energie electrică de către intimata pârâtă.
Nefondată este și susținerea apelantei privind caracterul propter rem al obligației, deoarece acest tip de obligații sunt accesorii unui drept real, reprezentând o sarcină reală ce incumbă titularului unui drept real privitor la un bun oarecare,având ca izvor legea sau convenția părților, obligațiile propter rem putând fi, pe cale de consecință, legale sau convenționale.
Un exemplu de obligație legală propter rem este cea prevăzută de art. 74 din Legea nr. 18/1991 rep. care impune tuturor deținătorilor de terenuri agricole obligația de a asigura cultivarea acestora și protecția solului, nerespectarea acestor obligații atrăgând aplicarea sancțiunilor prev. de art. 75 - 76 din același act normativ.
O obligație proter rem convențională este reprezentată de obligația proprietarului unui fond aservit asumată în momentul constituirii unei servituți de trecere, de a efectua lucrările necesare exercițiului servituții.
Alte exemple de obligații propter rem sunt reprezentate de îndatorirea deținătorilor de bunuri imobile de a permite accesul specialiștilor pentru executarea lucrărilor de cadastru, de a admite, în condițiile legii, amplasarea pe sol sau pe construcții a semnalelor geodezice și de a asigura zonele de protecție a acestora, îndatorirea de a contribui la cheltuielile efectuate cu întreținerea sau reconstruirea zidului comun, caracteristic obligațiilor propter rem fiind faptul că acestea sunt sarcini reale ce grevează dreptul de proprietate asupra unui imobil și nu pot fi executate decât și numai de titularul dreptului real, astfel că ele se transmit odată cu dreptul de proprietate asupra bunului, fără vreo altă formalitate.
In speță, nu există o lege sau o convenție intervenită între părțile din proces, care să reglementeze obligația intimatei pârâte de a furniza energie electrică apelantei reclamante.
Mai mult decât atât, această obligație nu este legată de dreptul de proprietate asupra unui imobil, ci de proprietatea sursei de furnizare a energiei electrice, respectiv a postului trafo adjudecat de intimată la licitația din 08.05.2002, ori există și alte alternative, pentru proprietarii imobilelor învecinate de a-și asigura propriile surse de energie electrică, apelanta reclamantă menționând în acțiunea introductivă că noua proprietară a imobilului - RE SRL a achiziționat un grup electrogen pe care i l-a închiriat, iar ulterior apelanta și-a cumpărat propriul post de transformare a energiei electrice, a cărui contravaloare o poate solicita de la proprietarul imobilului îmbunătățit cu această investiție, astfel încât, aprovizionarea de la postul trafo proprietatea intimatei nu reprezenta singura modalitate de asigurare pentru spațiul închiriat a energiei electrice, obligația intimatei de a furniza energie neputând fi calificată ca obligație propter rem.
Orice obligație civilă, indiferent de natura acesteia, are ca izvor fie legea, fie un act juridic, fie un fapt juridic în înțeles larg, de fapt juridic licit ( plata lucrului nedatorat,în gestiunea intereselor altora sau îmbogățirea fără justă cauză ) sau faptul juridic ilicit, delictual ( Tratat de drept civil - Teoria generală a obligațiilor - C și C, Ed. Academiei-1981 - filele 26-28).
In situația de față, nu există un act normativ care să prevadă obligația intimatei pârâte de a furniza energie electrică apelantei pârâte și nicio convenție a părților din proces asupra furnizării energiei electrice de către intimată, apelantei.
In petitul acțiunii introductive, cât și în răspunsul la interogatoriu fila 10, volum II dosar tribunal, apelanta reclamantă a indicat drept temei legal al acțiunii sale dispozițiile art. 998 - 999 și urm. Cod civil, izvorul obligației intimatei pârâte reprezentându-l, în opinia apelantei, faptul juridic ilicit săvârșit de aceasta, constând în refuzul furnizării energiei electrice către apelanta reclamantă, care a generat pretinsul prejudiciu reprezentat de despăgubirile solicitate în prezentul proces.
Din această perspectivă, refuzul intimatei de a furniza apelantei energie electrică din postul trafo proprietatea intimatei, cumpărat la licitația publică din 08.05.2005, conform procesului verbal de adjudecare de la această dată, nu poate fi calificat drept fapt juridic ilicit, dreptul de proprietate obligând la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, conform art. 44 (7) din Constituția României.
După cum s-a arătat deja, nici legea și nici obiceiul locului nu prevăd obligația proprietarului unui post trafo de a furniza vecinilor energie electrică.
Conform art. 1 din Protocolul I adițional CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional ".
Pe de altă parte, exercitarea normală a unui drept subiectiv înlătură eventualul caracter ilicit al unei fapte ( - - Op.cit. - fila 185).
Astfel, în cadrul exercițiului normal al dreptului subiectiv, cel care folosește normal prerogativele acestuia, nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva, qui suo iure utitur neminem laedit ", așa încât, din aceste considerente, în mod corect prima instanță a apreciat că apelanta reclamantă nu avea calitatea procesuală activă de a solicita despăgubiri intimatei pârâte, care nu a făcut altceva, decât să-și exercite normal atributele dreptului de proprietate.
Argumentele pe care apelanta reclamantă și-a întemeiat acțiunea, dar și cea de a doua critică din apel, care vizează interpretarea pretins greșită de către instanță a clauzelor contractului de locațiune încheiat între proprietara actuală a imobilului - RE SRL, în calitate de locator și apelanta reclamantă în calitate de locatar, susținându-se că astfel s-a încălcat art. 977,978, 981 și 982 Cod civil, din clauzele contractului rezultând intenția părților de a transfera apelantei locatare și dreptul de a primi energie electrică de la intimata pârâtă, care nu a fost parte în contractul de locațiune, țin de răspunderea contractuală, care se poate angaja pentru nerespectarea unei obligații asumate printr-o convenție.
Această răspundere excede însă cadrului procesual stabilit de apelanta reclamantă prin raportarea la disp.art. 998-999 Cod civil, fără nicio trimitere la art. 969 Cod civil.
Ținând cont de caracterul devolutiv al apelantului, instanța va analiza și această critică a apelantei, prin care se reiau susținerile cărora li s-a răspuns prin hotărârea instanței de fond.
Se constată că nu există nici un fel de convenție încheiată între părțile din proces cu privire la furnizarea energiei electrice din postul trafo proprietatea intimatei pârâte.
In procesul verbal de adjudecare din 08.05.2002 în baza căruia părțile din proces au cumpărat imobile de la debitoarea falită - SA, intimata pârâtă achiziționând și postul trafo, generator de energie electrică, s-a menționat lapidar că, Firma SRL este de acord cu furnizarea de energie electrică ", nerezultând din probele dosarului că această obligație a fost menționată ca atare în contractul de vânzare cumpărare încheiat de intimată cu lichidatorul debitoarei falite.
Pe baza acestui acord, în contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 29/13.06.2002, încheiat între lichidatorul debitoarei - SA și apelanta reclamantă s-a menționat cu titlu de, clauză specială " dreptul apelantei cumpărătoare de a i se furniza energie electrică contra cost, din postul trafo proprietatea - SRL, deși această societate nu a participat la încheierea acestui contract.
Totuși, instanțele au apreciat că prin procesul verbal de adjudecare din 08.05.2002, intimata și-a luat obligația de a furniza energie electrică, proprietarilor imobilelor adjudecate la licitație publică ", așa cum s-a menționat în sentința nr. 384/21.11.2005 a Tribunalului Buzău - fila 4 alin. 2 ( fila 15 dosar apel ), în decizia nr. 178/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI - pagina 2 ultimul aliniat (vol.II, fila 26 dosar tribunal ) și în decizia nr. 442/30.01.2007 a ICCJ - fila 4 alin. 1 ( fila 50, același volum din dosarul tribunalului ).
Apelanta reclamantă a vândut însă cu contractul autentificat la nr. 1065 din 17.12.2002, imobilul dobândit la licitație către - SRL, devenită ulterior - RE SRL, beneficiara hotărârilor judecătorești menționate anterior, iar după aceea a închiriat același spațiu de la noua proprietară, conform contractului autentificat la nr. 292/2003, niciunul din aceste contracte necuprinzând vreo clauză cu privire la o eventuală obligație a proprietarei postului trafo - intimata pârâtă - SRL de a furniza energie electrică și chiriașilor spațiului.
Susținerea apelantei cum că, intenția părților a fost de a transfera locatarei dreptul de a primi energie electrică " nu are nici un corespondent în clauzele contractului, care nu fac nici un fel de trimitere la acest aspect și la încheierea căreia intimata proprietară nu a fost prezentă.
A considera că, fără consimțământul intimatei - proprietara postului trafo, s-a transmis de către proprietarul unui spațiu dobândit la licitație, către locatorii acestuia, dreptul de a li se furniza curent electric de către intimată, este contrar prevederilor art. 969 cod civil așa cum s-a arătat anterior, neputându-se stabili sarcini asupra proprietății decât prin lege sau convenția părților, în afara sarcinilor generale care privesc protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, furnizarea energiei electrice către vecini nefăcând parte din această ultimă categorie.
Cum apelanta reclamantă nu a dovedit că are raporturi contractuale cu intimata proprietară a postului trafo, care să o oblige pe aceasta din urmă să-i furnizeze energie electrică, în mod corect prima instanță a constatat că nici sub acest aspect nu are calitate procesuală activă de a solicita despăgubiri.
Nefondată este și critica privind nemotivarea sau motivarea contradictorie a sentinței atacată, rezultând cu claritate din considerentele acesteia, după o analiză judicioasă a situației de fapt și a încadrării juridice a pretențiilor apelantei reclamante, că aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita de la intimata pârâtă despăgubirile ce formează obiectul litigiului.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 pr.civ. Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat și o va obliga pe aceasta să plătească intimatei 10.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în drept făcându-se aplicarea disp.art. 274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat reclamanta - SRL cu sediul ales la - cu sediul în B, sector 1, Intrarea, nr. 2, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 426 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL cu sediul în Rm. S,-, Cod poștal -, Județ
Obligă apelanta reclamantă - SRL la 10.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă - SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
fiind în prezenta se
semnează de Prim grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./CMF
4.ex/07.07.2009
f- - Tribunal B
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
