Spete pretentii comerciale. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.101/A-
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- ---scu - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - CUI UNIVERSAL SA cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.522/C din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta - SRL cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei potrivit chitanței nr.15222/02.09.2009 (fila 8) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că la data de 12 iunie 2007, în dosarul de faliment nr-, reclamanta Cui Universal a chemat în judecată pe pârâta Project și a solicitat ca în temeiul art.494 alin.1 din Codul civil să fie obligată la plata sumei de 243.692 lei despăgubiri civile.
În motivare a susținut că în calitate de chiriaș al debitoarei din dosarul de faliment, în perioada 3 iunie 2002 - 1 august 2002, efectuat investiții la bunul moară de, vândut apoi de către aceasta din urmă pârâtei.
Pârâta la rându-i, a formulat o cerere de chemare în garanție a și a solicitat ca în situația în care va cădea în pretenții, suma la care va fi obligată să fie plătită de vânzătorul către ea.
Prin încheierea din data de 15 aprilie 2009, cererea de chemare în garanție a fost disjunsă, constituindu-se un dosar separat, iar ulterior cauza ce face obiectul acestuia a fost suspendată potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, republicată, motivat de faptul că chemata în garanție se află în procedura insolvenței.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr.522/C/22 mai 2009 respins acțiunea.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului de închiriere din data de 31 mai 2002, reclamanta a deținut în folosință, o perioadă de 2 luni imobilul moară de, proprietatea
Potrivit art.10 lit.b din contract, chiriașul avea posibilitatea să execute pe cheltuiala sa lucrări de întreținere și reparații la imobilul închiriat.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a evidențiat că reclamanta a efectuat lucrări de reparații, îmbunătățiri, igienizare și altele necesare unei exploatări în bune condiții a imobilului, care au contribuit la sporirea valorii acestuia.
După expirarea contractului de închiriere, reclamanta a predat imobilul, la data de 1 august 2002, proprietarului, fapt consemnat în înscrisul intitulat "Proces-verbal" în care s-a menționat printre altele că s-au efectuat o serie de lucrări de reparații pentru îmbunătățirea procesului tehnologic, fără avizul conducerii proprietarului.
Reclamanta a susținut atât prin declarația de creanță depusă în dosarul de insolvență al, cât și în cauza ce face obiectul analizei, că a efectuat lucrările de sporire a valorii imobilului, în considerarea promisiunii de vânzare pe care i-a făcut-o proprietarul.
În acest sens, rezultă din conținutul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor adoptată la data de 28 iunie 2002 prin care s-a aprobat vânzarea către aceasta a unor bunuri printre care și imobilul moară, în litigiu.
Instanța a reținut însă, că înainte de finalizarea contractului de vânzare-cumpărare, împotriva s-a declanșat procedura insolvenței, în cadrul căreia imobilul moară de a fost scos la licitație, iar prin procesul verbal din data de 18 decembrie 2006 fost adjudecat de către pârâta din cauza de față.
Reclamanta nu a participat la licitația organizată în procedura de insolvență a și nici nu a întreprins vreun demers pentru a obliga-o pe aceasta din urmă să-și țină promisiunea de vânzare, alegând să se înscrie la masa credală cu suma de 193.223 lei, contravaloarea investiției efectuate.
În această ordine de idei, instanța a constatat că această sumă a fost înscrisă în tabelul preliminar, însă nu a fost reținută de administratorul judiciar, iar în contestația formulată de reclamantă, Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.865/R-C/2006 a reținut că promisiunea de vânzare nu mai era valabilă pentru că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 26 iunie 2002 fost anulată prin altă hotărâre, la data de 29 august 2002.
Prin aceeași decizie, Curtea de APEL PITEȘTIa mai reținut că nu s-a realizat acordul de voință pentru vânzarea bunului, iar reclamanta chiriaș este de rea-credință, pentru că s-a comportat ca un adevărat proprietar efectuând cheltuieli voluptorii și nu cheltuieli necesare și utile conform posturii sale de chiriaș.
S-a motivat deosebit, că în această situație, singura cale ce-i rămâne deschisă reclamantei este să-și ridice investiția, însă din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauza respectivă rezultă că lucrările sunt încorporate și au rămas în incinta morii vândute pârâtei.
Așa fiind, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei-cumpărătoare, care beneficiază de lucrările făcute de ea, să-i plătească contravaloarea acestora, instanța analizând pretențiile formulate pe baza îmbogățirii fără justă cauză, prin prisma posesiei de bună-credință (art.1909 Cod civil).
S-a apreciat că deși subzistă condiția materială pentru intentarea unui actio de in rem verso, care constă în mărirea patrimoniului unei persoane pe seama micșorării patrimoniului altei persoane, nu este îndeplinită condiția juridică a unei atare acțiuni, constând în absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia.
Instanța a arătat că chiar dacă imobilul moară vândut la licitație, încorpora și lucrări efectuate de reclamantă, trebuie reținut că pârâta a plătit pentru activ în întregul său cel mai mare preț oferit în runda a II-a a licitației, iar suma a intrat în masa credală a debitoarei
Prin urmare nu este îndeplinită condiția că pârâta și-a mărit patrimoniul pe seama și în detrimentul patrimoniului reclamantei, ci aceasta a cumpărat un bun scos la licitație pentru care a plătit un preț.
Pe de altă parte, instanța a reținut că durata normală de funcționare a lucrărilor efectuate de reclamantă, pe fiecare element în parte este de la 1 la 3 ani și că în prezent și-au încheiat ciclul, iar lucrările de revizie și înlocuire a unor elemente ale utilajelor tehnologice efectuate în anul 2002, erau amortizate la data dobândirii de către pârâtă.
În consecință, reclamanta nu mai poate pretinde pârâtei să-i plătească din nou valoarea lucrărilor, chiar actualizată la zi, căci în această situație ea ar fi cea care s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Și în fine, instanța a reținut făcând trimitere la declarația martorului, director economic la. în perioada respectivă, că valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului închiriat nu a fost niciodată reflectată în contabilitatea societății, probabil și în considerarea efectuării fără acceptul proprietarului.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a probelor dosarului.
Din această perspectivă, reclamanta a susținut în esență, că deși a dovedit indubitabil dreptul său de proprietate asupra îmbunătățirilor aduse imobilului moară cumpărat la licitație de pârâtă, instanța a apreciat că nu este îndreptățită să primească contravaloarea acestora.
În acest mod a ignorat îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei care a dobândit un imobil, a cărei valoare reclamanta a sporit-o cu 50% prin investițiile ce i le-a adus, reflectată în prețul primit de fostul proprietar
A susținut de asemenea că greșit a fost disjunsă cererea de chemare în garanție a acesteia din urmă, care ar fi trebuit să-i returneze o parte din prețul vânzării obținut de la pârâtă.
Apelul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta solicită contravaloarea îmbunătățirilor aduse unui imobil intitulat moară de, în calitate de chiriaș în temeiul unui contract de închiriere intervenit între aceasta și proprietarul bunului.
Prin hotărâri judecătorești anterioare s-a stabilit cu putere de lucru judecat că chiriașul a fost un constructor de rea-credință, prin decizia nr.865/R-C/2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, recomandându-i-se să formuleze o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.494 Cod civil, în vederea ridicării investiției.
Prima instanță a reținut corect, cum de altfel susține și reclamanta că această soluție nu mai este posibilă, pentru că îmbunătățirile sunt încorporate în imobil care a fost vândut la licitație aparținând în prezent pârâtei.
În această situație, singura acțiune care rămâne reclamantei pentru a-și recupera contravaloarea investiției efectuate este de principiu, actio de in rem verso, prin care i se recunoaște posibilitatea să pretindă restituirea.
Această acțiune are la bază îmbogățirea fără justă cauză, constând în faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, iar din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede patrimoniul mărit, de a restitui în limita măririi, către cel care în mod corespunzător și-a micșorat patrimoniul.
Practica și doctrina au statuat că intentarea acestei acțiuni este supusă unor condiții materiale: mărirea unui patrimoniu, cu consecința micșorării altui patrimoniu, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul că ambele operațiuni sunt efectul unei cauze unice, dar și unor condiții juridice: absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia (să nu existe un temei legitim pentru aceasta) și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
În cauză, această acțiune nu este însă la îndemâna reclamantei, condițiile intentării acesteia, evocate, nefiind întrunite, pentru că pârâta nu și-a mărit patrimoniul pe seama diminuării patrimoniului reclamantei, ci așa cum corect a reținut prima instanță a dobândit proprietatea bunului prin cumpărare la licitație, plătind un preț.
Așa fiind, eventuala sporire a patrimoniului pârâtei prin adăugarea acestui bun s-a făcut în temeiul unei cauze legitime, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu, în beneficiul căreia au fost executate inițial îmbunătățirile ce au cauzat un dezechilibru patrimonial reclamantei.
În această situație, rezultă că reclamanta s-a îndreptat împotriva unei părți care nu are nici o obligație față de ea, devreme ce prețul obținut prin vânzarea bunului îmbunătățit, nu a intrat în mâinile, care a profitat de contravaloarea bunului, materializată în prețul vânzării, astfel că împotriva acesteia trebuia să-și formuleze pretențiile.
Împrejurarea că, cererea de chemare în garanție aaf ost disjunsă nu are nici o relevanță din punctul de vedere al reclamantei, pentru că potrivit art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă, admiterea acestei cereri era în favoarea pârâtei, în situația în care ar fi căzut în pretenții, fiind obligată față de reclamantă.
În raport de toate cele expuse, rezultă în concluzie, că prin sentința analizată, prima instanță a aplicat corect legea pe baza probelor administrate, cărora le-a dat o interpretare justă, urmând a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta CUI UNIVERSAL cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.522/C/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta cu sediul în comuna, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./2.11.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
/20 oct.2009
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Andreea Tabacu, Fabiola Ion
