Spete pretentii comerciale. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.101
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanta - reclamantă - - COM SRL și de apelanta - pârâtă - SA, împotriva sentinței comerciale nr.8142/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta - pârâtă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Se comunică întâmpinarea formulată de către apelanta - pârâtă către apelanta - reclamantă, apărătorul acesteia solicitând acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Apărătorul apelantei - reclamante solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în susținerea apelului propriu, reprezentând protocolul încheiat între părți la data de 26.11.2009, prin care s-a stabilit o eșalonare a întregii datorii a apelantei - pârâte către apelanta - reclamantă, ordinele de plată prin care s-a plătit parțial datoria.
Apreciind utilă administrarea probei cu înscrisurile enumerate, instanța încuviințează apelantei - reclamante proba cu înscrisuri, care se administrează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de apel.
Apărătorul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului propriu astfel cum a fost formulat și pe fond modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate conform contractului încheiat între părți, cu cheltuieli de judecată. Cantitatea de marfă a fost livrată conform contractului însă prețul acesteia nu a fost achitat nici până în prezent de către intimată. Pentru prețul mărfii neachitat s-au calculat penalități aferente facturii din februarie, singura factură neachitată, conform contractului.
Pe apelul declarat de apelanta - pârâtă solicită anularea acestuia, ca netimbrat.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 8142/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - Com SRL în contradictoriu cu pârâta - - SA și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 237.268,8 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și suma de 4403 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor nr. - din 30.11.2005, nr. -/02.12.2005 și nr. -/06.12.2005. Restul pretențiilor privind penalitățile de întârziere au fost respinse, ca neîntemeiate. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 6.608,23 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței au fost reținute următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 237.268,80 lei, reprezentând debit scadent și neachitat și a sumei de 60.524,47 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului.
Reclamanta a arătat că la data de 21.11.2005 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare nr. 127, având ca obiect vânzarea cumpărarea de materii prime secundare feroase în cantitate de 1200 tone în schimbul prețului de 233 lei/tonă și că la data de 19.01.2006 s-a încheiat Anexa nr. 1 la contract prin care s-a suplimentat cantitatea contractată cu 1.000 tone de materii prime secundare feroase la prețul de 240 lei/ tonă. Au fost emise 4 facturi fiscale, dintre care primele trei au fost achitate cu întârziere, iar ultima factură în valoare de 237.268,80 lei nu a fost plătită. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, afirmând că în perioada 20.01 - 28.01.2006, furnizorul - SRL a livrat marfă, pe avizele de însoțire a mărfii fiind consemnat "marfă în contul - - Com SRL" și întrucât reclamanta nu a achitat marfa, reprezentanții - SRL i-au comunicat pârâtei să nu mai facă plata către reclamantă, ci prin subrogație direct către furnizor, în contul reclamantei, astfel că prin ordine de plată s-a achitat către - SRL suma de 334.296,37 lei în perioada 04.12.2006 - 01.02.2007.
Tribunalul a reținut din probele administrate că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 127/21.11.2005 privind vânzarea de materii prime secundare feroase în cantitate de 1.200 tone la un preț de 233 lei/ tonă și că potrivit art. 6 din contract, plata se face cu bilet la ordin scadent la 14 zile de la data emiterii facturii fiscale de către vânzător, iar potrivit art. 10 alin. 4 și 5, pentru întârzierea îndeplinirii oricărei obligații asumate prin contract, partea aflată în întârziere va plăti celeilalte penalități de 0,005% pe zi de întârziere din valoarea obligației restante.
În baza contractului au fost livrate pârâtei marfă conform celor 3 facturi (fila 6-8 dosar Tribunalul București ) în valoare de 267 989,61 lei.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză instanța a reținut că pârâta a achitat primele trei facturi cu întârziere și ținând cont de scadența de 14 zile de la data emiterii facturii, astfel că valoarea penalităților de întârziere este de 4.403 lei. Apărarea pârâtei în sensul că a primit cele trei facturi abia în luna ianuarie 2006 fost înlăturată ca nedovedită, dat fiind că înscrisurile și concluziile expertizei arată că acestea au fost primite la data de 12.12.2005.
În ceea ce privește factura nr. -/ 28 02 2006 în valoare de 237.268,8 lei, instanța a reținut că în perioada 20.01 - 28.01.2006 pârâtei i-au fost livrate 988,62 tone de materii prime secundare feroase, prin 35 de transporturi, marfa fiind expediată de - Gorup SRL, în contul reclamantei, conform mențiunilor de pe avizele de însoțire a mărfii. Pârâta nu a contestat primirea mărfii indicate în această factură, dar s-a apărat invocând stingerea obligației de plată a prețului printr-o pretinsă compensație legală, precedată de o subrogație convențională a pârâtei în drepturile creditoarei - SRL, prin plata creanței acesteia față de reclamantă, consimțită de creditoare. Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că în perioada din care datează ordinele de plată invocate de pârâtă, reclamanta a avut un sold creditor al contului 401 - furnizori în relația cu - Gorup SRL de 69.567,11 lei, ultima operațiune în fișa contului având loc la 24.03.2006, când s-a plătit suma de 177.000 lei către acest furnizor, în contul facturii din 28.02.2006. În contractul de vânzare-cumpăre nr. 126/21.11.2005 încheiat între reclamantă și - SRL se prevede că plata se efectuează în 2 tranșe, prima de 75% din valoarea facturii la 4 zile de la data emiterii facturii și restul de 25% în termen de 3 zile de la data încasării contravalorii mărfii de la clienții reclamantei, astfel că a rămas neachitată în evidența contabilă a reclamantei suma de 40 496,4 lei către - SRL.
Instanța a reținut că plățile făcute de pârâtă către - SRL nu puteau duce la stingerea creanței pe care furnizorul inițial o avea față de reclamantă și la subrogarea pârâtei în drepturile creditoarei, pentru faptul că încă din data de 24.03.2006, partea exigibilă din creanță era deja stinsă prin plata făcută de reclamantă.
Totodată, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1107.civil, conform căruia, subrogația consimțită de creditor trebuie să fie expresă și făcută în același timp cu plata, iar înscrisul eliberat de creditor să aibă dată certă. În cauză, adresa depusă de pârâtă nu este datată, ceea ce arată că pârâta nu poate dovedi existența unei subrogații în drepturile creditoarei - și nici compensația legală. Ca urmare, instanța a constatat ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 237.268,8 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate pentru această factură, prin aplicarea clauzei penale de la art. 10 din contractul nr. 127/ 21.11.2005, instanța a considerat aceste pretenții nefondate.
Reclamanta a susținut că părțile au încheiat Anexa nr. 1 din 19.01.2006 la contract, însă pârâta a contestat că ar fi semnat acest înscris, astfel că nu pot fi calculate penalități conform clauzelor contractului.
Instanța a constatat că afirmațiile reclamantei privind semnarea Anexei nr. 1 sunt oscilante și inconsecvente, respectiv că mai întâi se arată că Anexa a fost semnată de reprezentantul pârâtei, pentru ca apoi, să se susțină că a fost semnată prin corespondență. Coroborând acestea cu faptul evident că Anexa nu este semnată de reprezentantul legal al pârâtei, instanța a apreciat că există serioase dubii cu privire la valabilitatea încheierii acestui act adițional la contract, căruia nu i se poate da eficiența juridică solicitată de reclamantă.
Atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică.
Apelanta - - SA a solicitat admiterea apelului și în urma rejudecării, respingerea în tot a acțiunii, ca nefondată.
În motivarea apelului se susține că în baza subrogației a achitat prețul mărfii recepționate în contul - - Com SRL, direct către -, respectiv suma de 334.296,37 lei, cu 97.027,57 lei mai mult decât debitul aferent facturii din 28.02.2006.
Se mai susține că cele trei facturi achitate cu întârziere, i-au fost comunicate cu mare întârziere, astfel că abia în luna ianuarie 2006 intrat în posesia lor.
Apelanta - - Com SRL a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei-pârâte și la plata penalităților de întârziere aferente facturii nr.-/28.02.2006, în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere de la scadență și până la data plății efective a debitului.
În motivarea apelului se arată că marfa în cantitate de 988 tone a fost livrată în baza Anexei nr. 1 la contract prin care părțile au convenit suplimentarea cantității de materii prime feroase contractate. Marfa a fost livrată în cantitatea prevăzută în Anexa nr. 1 la contract, iar prețul este cel prevăzut în acel înscris. Toate avizele de însoțire a mărfii au fost semnate și ștampilate de către pârâtă, fiind evidentă intenția părților de a continua relația contractuală și după momentul livrării mărfii prevăzute în contractul nr. 127/ 21.11.2005. Anexa nr. 1 fost semnată de reprezentanții celor două părți, fiind greșită aplicarea art. 948 pct. 2 civil fără coroborarea cu art. 953 și urm. din codul civil.
Se mai afirmă de către apelantă că, prin "Protocolul" încheiat la data de 26.11.2009 pârâta a recunoscut suma reprezentând penalități de întârziere pentru debitul în cuantum de 237.269,8 lei, conform contractului și s-a obligat să îl achite integral.
Apelantei - - SA i s-a pus în vedere să timbreze cererea de apel cu suma de 3.232 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar de 5,15 lei, însă acesta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației, astfel că la primul termen de judecată - 14.01.2010 - s-a admis excepția netimbrării apelului.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, Curtea urmează să anuleze ca netimbrat apelul declarat de către apelanta - SA.
În continuare, Curtea va analiza sentința atacată prin prisma criticilor invocate de apelanta - - Com SRL.
Apelanta a afirmat că în mod greșit instanța a considerat că marfa în cantitate de 988,62 tone nu a fost livrată în temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr. 127/21.11.2005, existând îndoieli cu privire la semnarea Anexei nr. 1/19.01.2006.
Din probele administrate în fața instanței de fond (înscrisuri și expertiză contabilă) Curtea reține că, în perioada 20.01 - 28.01.2006 au fost livrata pârâtei - - SA 988,62 tone de materii prime feroase cu avize de însoțire a mărfii semnate și ștampilate de primire de către reprezentantul pârâtei și că, ulterior, a fost emisă factura fiscală cu nr. B -/28.02.2006 în valoare de 237.268,8 lei, corespunzător prețului de 240 lei/tonă.
Pârâta nu a contestat primirea mărfii, ci doar semnarea înscrisului, intitulat "Anexa nr. 1" la contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia reclamanta susține că a livrat marfa. Reclamanta consideră că acest înscris reprezintă un act adițional la contract prin care s-a suplimentat cantitatea de marfă tranzacționată, celelalte clauze, inclusiv clauza penală rămânând valabile conform contractului.
Într-adevăr, semnătura de pe acest act adițional nu aparține reprezentantului legal al pârâtei care a semnat contractul de vânzare-cumpărare ( fila 3-5 dosar Tribunalul București ).
Apelanta -reclamantă a afirmat că Anexa nr. 1 fost semnată prin corespondență, însă confirmarea de primire prezentată de reclamantă ca dovadă a transmiterii actului a fost primită la data de 27.03.2006, în vreme ce actul este încheiat la data de 19.01.2006, fiind exclusă acceptarea și semnarea anexei la 2 luni după livrarea mărfii ( fila 107- 108 dosar Tribunalul București ).
Totodată, pârâta a prezentat în fața instanței de fond (fila 257 - 260) o copie de pe registrul de intrare - ieșire pentru perioada 17.01 - 20.01.2006 din care nu rezultă că s-ar fi primit de la reclamantă vreun înscris.
În apel nu au fost aduse probe noi care să demonstreze în mod cert că anexa nr. 1 este un act adițional pe care cele două părți au convenit să-l încheie în vederea continuării contractului de vânzare-cumpărare în aceleași condiții, respectiv cu aceleași drepturi și obligații stipulate în contract.
Având în vedere prevederile art. 1169.civil, Curtea va reține că instanța de fond a constata în mod corect că livrarea mărfii în cantitate de 988,62 tone la prețul de 240 lei/ tonă reprezintă o nouă convenție a părților, încheiată și executată în conformitate cu art. 36 comercial și că prin urmare, aplicarea clauzei penale pentru întârziere pârâtei la plata facturii nr. -/28.02.2006 nu are temei contractual.
Apelanta a mai susținut că pârâta a recunoscut că datorează penalități de întârziere la plata facturii în sumă de 237.268,8 lei și că s-a obligat să plătească întregul debit.
Protocolul încheiat la data de 26.11.2009, ulterior pronunțării sentinței apelate prevede că - - SA se obligă să plătească reclamantei - as Com SRL debitul scadent și neachitat, precum și penalitățile de întârziere conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 127/2005, inclusiv cheltuielile de judecată, astfel cum au fost stabilite prin sentința comercială nr. 8142 din 26.05.2009. Așadar, intimata - pârâtă, în cadrul executării silite începute de apelanta -reclamantă a convenit să plătească eșalonat sumele de bani la care a fost obligată prin sentința apelată, ceea ce nu are semnificația acordată de apelantă.
În concluzie, Curtea constată că motivele de apel sunt neîntemeiate și în temeiul prevederilor art. 296 proc.civ. va respinge apelul formulat de apelanta - - Com SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă - - COM SRL, cu sediul în B,-, -. 35, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr. 8142/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SA, cu sediul în D,-, județul
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta - pârâtă - SA împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Nr.ex.: 4
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
