Spete pretentii comerciale. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.103/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Veronica Pacurariu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâta SRL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 718/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata reclamantă SRL O, cu sediul în O,-/B, jud. B, cauza având ca obiect pretenții
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2009, consemnate fiind în încheierea din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galați, secția comercială maritimă și fluvială și de contencios administrativ sub nr- din 16 martie 2009, reclamanta SRL O, prin administrator Gac hemat în judecată civilă pe pârâta SRL G pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 848.477,32 lei, din care suma de 263.012,61 lei reprezintă preț neachitat și suma de 585.464,71 lei reprezintă penalități de întârziere.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea aceleiași pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.676 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței - în esență - următoarea situație de fapt:
În baza contractului de construcție nr. 29 din 10 decembrie 2007, reclamanta în calitate de constructor - a efectuat lucrări de terasamente și balastare în frontul de lucru situat în O, Calea nr. 3 în beneficiul pârâtei.
Potrivit art. 2 din convenție, părțile au convenit un preț estimativ de 248.572 lei fără TVA, urmând să se procedeze la reactualizarea în conformitate cu cantitățile de lucrări prevăzute în documentația de execuție și cu cantitățile real executate.
Prețul estimativ urma să fie achitat de către pârâtă în două tranșe și anume:
- plata I în valoare de 148.572 lei fără TVA, sumă achitată de pârâtă;
- plata a II-a în valoare de 100.000 lei fără TVA, pentru care reclamanta a emis factura fiscală nr. 51 din 1 aprilie 2008 în valoare totală de 119.000 lei și pe care pârâta a refuzat să o achite.
Conform situației de lucrări executate, reclamanta a emis și factura fiscală nr.52 din 4 aprilie 2008 reprezentând valoarea lucrărilor executate în valoare totală de 144.021,61 lei pe care pârâta a refuzat să o achite.
Reclamanta a notificat pârâta, convocând- pentru efectuarea concilierii directe și a calculat penalități de întârziere în valoare totală de 585.464,71 lei.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei actele despre care a făcut vorbire în cuprinsul acțiunii și a solicitat interogatoriul pârâtei și efectuarea unei expertize tehnice, probe în administrarea cărora nu a mai insistat.
Legal citată și reprezentată în instanță, la termenul din 29 mai 2009, pârâta SC SRL Gaf ormulat întâmpinare și în apărarea sa a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri și a solicitat interogatoriul reclamantei, proba testimonială și expertiza tehnică, probe în administrarea cărora nu a insistat la termenul de judecată din 29 mai 2009.
Prin întâmpinare și concluziile orale din 29 mai 2009, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, apreciind - în esență - că nu datorează sumele pretinse de aceasta cu titlu de preț neachitat și penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 718/05.06.2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Galațis -a admis acțiunea, dispunându-se pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 848.477,32 lei din care suma de 263.012,61 lei reprezintă preț și suma de 585.464,71 lei reprezintă penalități de întârziere.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.676 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
În baza contractului de construcție nr. 29 din 10 decembrie 2007, reclamanta - în calitate de constructor - a efectuat lucrări de terasamente și balastare în frontul de lucru situat în O, Calea nr. 3 în beneficiul pârâtei.
Potrivit art. 2 din convenție, părțile au convenit un preț estimativ de 248.572 lei fără TVA, urmând să se procedeze la reactualizarea în conformitate cu cantitățile de lucrări prevăzute în documentația de execuție și cu cantitățile real executate.
Prețul estimativ urma să fie achitat de către pârâtă în două tranșe și anume:
- plata I în valoare de 148.572 lei fără TVA, sumă achitată de pârâtă;
- plata a II-a în valoare de 100.000 lei fără TVA, pentru care reclamanta a emis factura fiscală nr. 51 din 1 aprilie 2008 în valoare totală de 119.000 lei și pe care pârâta a refuzat să o achite.
Conform situației de lucrări executate, reclamanta a emis și factura fiscală nr.52 din 4 aprilie 2008 reprezentând valoarea lucrărilor executate în valoare totală de 144.021,61 lei pe care pârâta a refuzat să o achite.
Reclamanta a notificat pârâta, convocând- pentru efectuarea concilierii directe și a calculat penalități de întârziere în valoare totală de 585.464,71 lei.
În speța de față, contrar susținerilor din întâmpinare, concluziile scrise și concluziile orale din 29 mai 2009, pârâta datorează reclamantei suma de 263.012,61 lei reprezentând preț calculat conform facturilor fiscale nr. 51 din 1 aprilie 2008 în valoare de 119.000 lei și nr. 52 din 4 aprilie 2008 în valoare de 144.012,61 lei.
În sensul precizat, prin încheierea nr. 170/2008 pronunțată în dosarul civil nr-, Judecătoria Oradeaa admis cererea de asigurare dovezi formulată de reclamantă privind constatarea stării obiectivului de lucrări în litigiu.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 29.2 din Contractul de construcție nr. 29 din 10 decembrie 2007 și a art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere în plata prețului în valoare totală de 585.464,71 lei.
În afara clauzelor contractuale și în raport de dispozițiile Legii 469/2002, instanța de fond și-a întemeiat soluția și pe dispozițiile art. 969 alin. 1, art. 1073, art. 1066 și art. 1069 alin. 1 din Codul civil.
Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SRL G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile contractului comercial încheiat între părți, referitoare la prețul contractului și la plata acestuia.
Astfel, pentru plata finală reclamanta a emis două facturi în baza unei situații de lucrări, în valoare totală de 369.591 lei, situație care trebuia, conform contractului, prezentată beneficiarului lucrării spre verificare și acceptare.
În realitate, nu există o situație finală de lucrări, întocmită corespunzător lucrărilor efectiv realizate de acesta, astfel că reclamanta cere pârâtei plata unui preț nejustificat și cuantificat unilateral de acesta.
În concret, obiecțiile SRL vizează următoarele:
Transportul de materiale prevăzut ca reper la punctul 15 din situația finală de lucrări, prestație în valoare totală de 139.650 lei fără TVA nu s-a realizat.
Valoarea de "25" a coeficientului utilizat de reclamantă la calculul reperului prevăzut la "punctul 18" din aceeași situație de lucrări trebuia să fie de "0,6%", în condiția în care lungimea proprietății pârâtei pe care se făcea acest tip de transport nu era de 1 Km ci de 250
situația finală de lucrări conform celor două obiecțiuni, se ajunge la o valoare de 35.719,45 lei fără TVA, pentru lucrările prestate, lucrări a căror valoare reală nu se putea deconta decât în prezența unei facturi emise în conformitate cu situația de lucrări verificată și acceptată la finalizarea lucrărilor.
La pronunțarea hotărârii în discuție, instanța de judecată nu a ținut cont nici de prevederile legale aplicabile și nici de prevederile contratului comercial încheiat între părți, referitoare la calculul și valoarea penalităților.
S-au nesocotit astfel dispozițiile art. 6 coroborate cu cele ale art. 29.2 din contract.
De asemenea, s-au ignorat în cuantificarea penalităților și dispozițiile art. 4 din Legea 469/2009, conform cărora "totalul penalităților pentru întârziere în decontare .nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate".
La fundamentarea sentinței apelate, instanța de judecată a avut în vedere probatorii extrajudiciare, neconcludente în cauză.
Cererea dedusă judecății, are ca obiect are ca obiect plata unui debit pe care reclamanta îl considera datorat și neachitat de către pârâtă și plata unor penalități.
Aceste două aspecte nu au însă nici o legătură contractuală sau legală, cu cererea de asigurare dovezi invocată pe parcursul procesului și menționată în considerentele hotărârii.
În nici un moment SRL nu a contestat în nici un fel terminarea lucrărilor asumate de SRL și deci atingerea obiectivului propus prin contract, singura observație făcută, cu privire la execuția în timp a acestora, fiind legată doar de termenul de finalizare ce nu a fost respectat.
Pentru motivele expuse mai sus, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă ca nefondată și plata cheltuielilor de judecată efectuate de SRL în apel.
În dovedirea motivelor de apel, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză judiciară de specialitate.
Ca si obiective pentru expertiza solicitată, apelanta a formulat, în esență, următoarele solicitări:
. Precizarea semnificației reperului de la pct. 15 cu cod de indicator 01A25, în sensul de a se lămuri dacă e vorba de transport de balast ori de pământ negru vegetal;
. Dacă reperul este transport de balast ori să se stabilească prețul acestui transport conform contractului;
. Dacă e vorba însă de transport pământ vegetal să se stabilească dacă o astfel de prestație este prevăzută în documentația tehnică de execuție a lucrării.
. Verificarea modului de calcul a prestației de transport pământ vegetal față de distanța pe care s-a efectuat transportul.
Apelanta a formulat în cauză și cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 718/2009 a Tribunalului Galați, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din data de 7.10.2009.
Curtea a respins proba cu expertiza solicitată de apelantă, în baza art. 292 alin. 1 proc.civ. apreciind că aliniatul 2 al aceluiași articol nu este aplicabil în cauză.
Față de respingerea probei cu expertiza apelanta a solicitat instanței de control judiciar să aibă în vedere concluziile unei expertize extrajudiciare pe care a depus-o la dosar.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin notele de concluzii scrise depuse la dosar și prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor de reprezentantul său convențional a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, precizând, în esență, următoarele:
Câtă vreme reclamanta a dovedit că a executat lucrările facturate și că valoarea acestora depășește valoarea estimată prin contract este evidentă reaua credință a pârâtei care a refuzat să facă recepția lucrării, împrejurare care a reclamat recurgerea la procedura asigurării de dovezi deoarece lucrarea în litigiu nu mai putea fi ulterior verificată, deoarece pe amplasamentul executat de SRL pârâta a executat un depozit.
În ceea ce privește cuantumul penalităților acesta s-a efectuat, contrar susținerilor apelantei, conform clauzei de la art. 29 din contract, clauză care exclude incidența dispozițiilor art. 4 pct. 3 din Legea 469/2002 cu atât mai mult cu cât pârâta-apelantă și-a însușit clauza penală prin semnarea contractului.
Criticile privind neconcludența dovezilor " asigurate" conform procedurii reglementate de art. 235 și urm. proc.civ. sunt nefondate de vreme ce asigurarea dovezilor a fost reclamată de primejdia imposibilității efectuării de astfel de dovezi în viitor.
Apelul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Procedând la analizarea hotărârii criticate în raport de probele administrate la instanța de fond, Curtea constată că admiterea acțiunii promovate de reclamanta intimată este o soluție legală și temeinică, dictată nu doar de dispozițiile înserate în legea părților (contractul de construcție nr. 29/10.12.2007), ci și de dispozițiile legale în vigoare.
Executarea lucrărilor facturate de reclamantă conform contractului și refuzate la plată este atestată de înscrisurile existente la dosar (corespondența bogată dintre părți, prin care pârâta era invitată să efectueze recepția), de procesul verbal asigurare dovezi încheiat de executorul judecătoresc, dar și de recunoașterea apelantei efectuate chiar în cuprinsul motivelor de apel.
SRL precizează în dezvoltarea motivului al 3-lea de apel că nu a contestat în vreun fel finalizarea lucrărilor de terasare și balastare, ci doar valoarea prestației pretins executate.
Cum, reclamanta, a dovedit cu prisosință executarea obligațiilor asumate prin contract, pârâta este ținută, conform art. 969 civ. la îndeplinirea întocmai a obligației sale corelative, așa-numitele obiecții obsesive făcute de acestea sub formă de corespondență scrisă, ori în instanță fiind calificate de C drept subterfugii de natură a temporiza respectarea contractului.
Simplul fapt că aceasta a reiterat solicitarea efectuării unei expertize după ce, la fond, a renunțat este inconstanța în poziția sa procesuală.
În condițiile în care SRL a procedat deja la edificarea unui depozit pe platforma pregătită de reclamantă, acest aspect echivalează cu achiesarea la parametrii calitativi ai lucrării în discuție, parametri care, de altfel, la acest moment nici nu ar mai putea fi verificați efectiv (astfel cum a solicitat pârâta).
În privința penalităților de întârziere, este de observat că acestea au fost calculate conform clauzei penale înserate în contract, dispozițiile art. 29.2 excluzând incidența art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 de care se prevalează apelanta.
Nici susținerea apelantei vis--vis de greșita sa obligare la plata onorariului de avocat nedovedit, nu poate fi primită, deoarece nu există motiv de apel în acest sens care să fi fost supus atenției instanței de control judiciar în termenul defipt de legea procedurală în vigoare.
Pentru toate considerațiunile mai sus expuse, Curtea apreciază ca legală și temeinică hotărârea apelată urmând aom enține ca atare, cu consecința imediată a respingerii apelului de față, conform art. 296 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de către pârâta SRL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 718/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă pe apelantă la plata către intimată a sumei de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat) efectuate în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 2 ex./15.12.2009
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Veronica Pacurariu
