Spete pretentii comerciale. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 103/A-COM
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul social în Pitești, str. - -, -.C,.4, județul A, si sediul pentru comunicarea actelor de procedura în Pitești,-, -2,.B,.17, județul A, împotrivasentinței comerciale nr. 621/C din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, domiciliați în Pitești, II, -6,.B,.2,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești la data de 6.09.2005 sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând: obligarea acestora la plata drepturilor bănești, actualizate în funcție de rata inflației, cuvenite pentru lucrările de construcție executate de reclamantă, materiale și manoperă, potrivit contractului de antrepriză și actelor adiționale intervenite între părți, în temeiul art.969 și 1486 Cod civil; obligarea la plata dobânzii pentru debitele scadente, în temeiul art.43 Cod comercial; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 20.09.2004, a încheiat cu pârâta un Contract de ce avea ca obiect edificarea "la roșu" a unei construcții în suprafață desfășurată de 214 mp pentru un preț de 18.000 Euro plus TVA.
La data de 28.03.2005, părțile au încheiat un Adițional prin care s-a modificat art.IV din contract, în sensul că la pct.3 s-a arătat că valoarea datorată este de 4.500 Euro, iar nu 3.500 Euro, cât se trecuse inițial dintr-o greșeală de redactare.
Ulterior, părțile au mai încheiat un Adițional la contract, în care s-au menționat o serie de lucrări ce urmau să fie executate în plus față de cele stabilite inițial, lucrări în valoare de 2.308 Euro plus TVA, pentru care pârâții au specificat că prețul ar urma eventual să fie scăzut cu 20%.
Reclamanta a arătat că a înțeles să cheme în judecată ambii soți întrucât este vorba despre un bun comun și, în plus, a semnat înscrisul prin care se obliga să plătească lucrările suplimentare enumerate și în care se menționa modalitatea de stabilire a prețului.
Totodată, a susținut că societatea și-a îndeplinit obligațiile de antreprenor, atât cele din contract, cât și cele cuprinse în cele două Acte Adiționale încheiate ulterior. Beneficiarii pârâți însa, deși au recepționat lucrarea, în mod nejustificat au refuzat să plătească până la data de 25.05.2005 diferența de preț de 1.500 Euro, precum și prețul lucrărilor suplimentare executate, suma de 2.308 Euro redusă cu 20%, respectiv 1.846 Euro.
Pârâții și au formulat cerere reconvențională solicitând rezilierea Contractului de nr. 104/20.09.2004 din vina exclusiva a reclamantei, obligarea acesteia la plata de daune interese, evaluate provizoriu la suma de 7.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție neexecutate și a reparațiilor, la plata penalităților de întârziere de 0,15% din întreaga valoare a construcției pentru fiecare zi de întârziere pentru lucrările asumate prin Actul Adițional din 28.03.2005, nă la data formulării cererii de reziliere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au arătat că, din vina sa, antreprenorul nu a reușit să se încadreze în termenul de 3 luni convenit inițial in contract pentru finalizarea lucrărilor. Părțile au renegociat termenul de finalizare pentru data de 28.03.2005, însă nici acest termen nu a fost respectat de către antreprenorul care, în final, a abandonat lucrarea.
La data de 02.06.2006 reclamanta i-a convocat pe pârâți la locul situării construcției și le-a comunicat că, din punctul ei de vedere, lucrările sunt finalizate. Ca atare, a încheiat un proces-verbal pe care, însă, beneficiarii au refuzat să-l semneze, întrucât stadiul lucrărilor nu era cel convenit, predarea nu se făcea prin proces-verbal de recepție finală, lipseau devizele de lucrări și graficele semnate la sfârșitul fiecărei zile de lucru de fiecare parte contractantă (potrivit contractului), situație în care nu se putea face verificarea tuturor detaliilor construcției.
Pârâții au mai arătat că au solicitat și sprijinul Inspectoratului în Construcții A și pe cel al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului, iar cele două instituții au identificat fiecare, potrivit competențelor proprii, atât nerespectarea prevederilor contractului de către antreprenor, cât și abateri și încălcări semnificative ale prevederilor autorizației de construire nr.1112/17.09.2004 și ale Legii nr.10/1995.
În termenul din data de 25.01.2006 pârâții au estimat penalitățile de întârziere la suma provizorie de 100 lei.
Prin sentința nr. 6255/14.11.2007, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 10.250,46 lei - restanță neachitată, cu dobânda legală aferentă - și la plata echivalentului în lei a sumei de 1.061 euro - valoare lucrări suplimentare executate.
A admis în parte cererea reconvențională și a dispus rezilierea contractului de antrepriză nr. 104/2004, obligând-o pe reclamanta-pârâtă să plătească echivalentul sumei de 5.328 euro - valoare lucrări efectuate de pârâți.
A compensat în parte obligațiile părților, urmând ca reclamanta să plătească pârâților diferența de 4.790 lei.
A compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr. 81/R-C/29.05.2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis recursul reclamantei - SRL și a casat sentința cu reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță la același Tribunal.
În motivare, s-a reținut că obiectul cererii reconvenționale - "rezilierea contractului" - este unul neevaluabil în bani și aflat în competența prima instanță a Tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) proc.civ. competență de ordine publică ce nu poate fi încălcată prin aplicarea art. 17.proc.civ. Obiectul cererii reconvenționale are "caracter principal" în comparație cu pretențiile din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la data de 04.06.2008, sub nr-.
Prin sentința nr. 98/C/21.01.2009, Tribunalul Comercial și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești.
În motivarea hotărârii s-a reținut că, după pronunțarea deciziei de recurs nr. 81/R-C/29.05.2008, a intervenit Decizia nr. 32/9.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție înrecurs în interesul legii. potrivit căreia sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale. În speță, sumele cu care a fost sesizată instanța, însumate, sunt sub cuantumul de 100.000 lei, astfel că litigiul este de competența judecătoriei.
Prin decizia nr.494/R-Com/30.04.2009, Curtea de APEL PITEȘTI a admis recursul formulat de reclamantă și a casat sentința, cu consecința trimiterii cauzei la același tribunal spre continuarea judecății, reținând, în principal, că decizia în interesul legii nu a modificat normele legale de competență materială în materie civilă și comercială, ci a dat dezlegarea corectă problemelor de drept generate de interpretarea neunitară a acestora, și a nu putea produce efecte în cauză întrucât fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 830/10.12.2008 după pronunțarea deciziei de recurs nr. 81.
În rejudecare, prin sentința nr.621/C/17.06.2009, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte cererea reclamantei - pârâte - și i-a obligat pe pârâții - reclamanți să-i plătească acesteia suma de 2.061 Euro, în echivalent la data plății, la care se adaugă dobânda legală.
A admis cererea reconvențională, așa cum a fost precizată, și a dispus rezilierea contractului de antrepriză, obligând-o pe reclamanta-pârâtă să le plătească pârâților -reclamanți suma de 10.743 Euro, în echivalent lei la data plății, plus dobânda legală ce va fi calculată la data plății.
A compensat în parte obligațiile părților, stabilind ca reclamanta să plătească pârâților diferența de 8.682 Euro, în echivalent lei la data plății, plus dobânda legală calculată la același moment.
A compensat cheltuielile de judecată ale părților.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Din conținutul întregului material probator rezultă fără dubiu faptul că reclamanta-pârâtă nu și-a executat obligațiile asumate prin contract privind finalizarea imobilului proprietatea soților în termenul stabilit inițial, nici în termenul stabilit ulterior, potrivit actului adițional, dar nici în condițiile de calitate impuse de lege și normativele în vigoare.
Raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Lotica într-un dosar de asigurare de dovezi, pornit de către soții conform dispozițiilor art.235 și urm. Cod proc.civilă, atestă in luna octombrie 2005 - cel mai apropiat moment în timp fată de cel al "finalizării" lucrărilor de construcție - stadiul în care reclamanta-pârâtă a abandonat lucrările. Astfel, antreprenorul nu a respectat proiectul de execuție autorizat, nici soluția proiectată pentru structura de rezistență, iar nerespectarea proiectului de arhitectură a condus la executarea necorespunzătoare a reazemelor plăcii peste etaj, aspecte ce constituie abateri de la Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Raportul consemnează deficiențe la toate nivelurile construcției, începând de la parter până la șarpantă, concluzionând în sensul că toate aceste deficiențe se impun a fi remediate pe baza soluțiilor stabilite de proiectant sau în baza unei expertize tehnice efectuată de un expert autorizat.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic în fața Judecătoriei Pitești în perioada 10 - 17 noiembrie 2006 face trimitere la raportul întocmit în cauza de asigurare de dovezi, arătând că între timp clădirea fusese finisată parțial în interior și în exterior, astfel că o parte din lucrările executate de reclamantă au devenit ascunse și nu mai pot fi observate deficiențele reținute. Se relevă neconformități ale clădirii în raport cu proiectul de execuție, modificări care afectează structura de rezistență a acesteia și greșeli de execuție ce au necesitat remedieri ulterioare, pe care însă reclamanta-pârâtă nu le-a mai efectuat.
Instanța a mai reținut că, deși in cauza a fost numit un expert (fila 245 dosar 8807/2005), părțile nu au achitat onorariul provizoriu dispus de instanță, astfel că au fost decăzute din probă.
Din înscrisul (depus la fila 61 dosar 8807/2005) întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcții A, rezultă că reclamanta-pârâtă nu a respectat prevederile contractului de antrepriză nr.104/20.09.2004, a ignorat prevederile Autorizației de Construire nr.1112/17.09.2004, ale Legii 10/1995 și documentațiilor tehnice, astfel că "va purta toată responsabilitatea legală pentru finalizarea clădirii în condiții de rezistență și siguranță în cel mai scurt timp posibil".
Din toate aceste probe rezulta culpa exclusiva a reclamantei pentru rezilierea contractului.
Instanța a apreciat că reclamantei i se cuvine suma de 1.061 Euro, reprezentând rest de plată din lucrările suplimentare executate și recunoscute de către pârâți, precum și suma de 1.000 Euro diferență de preț prevăzută în Actul adițional întocmit la data de 28.03.2005 (fila 20 dosar 8807/2005), sume la care se adaugă dobânda legală, conform art.43 Cod comercial.
Instanța a respins pretențiile reclamantei asupra sumei de 1.500 Euro, reprezentând ultima tranșă din contractul 104/2004 ce trebuia plătită "la semnarea procesului-verbal la terminarea lucrărilor", întrucât acest proces-verbal nu a fost niciodată semnat de către beneficiari.
În privința pretențiilor din cererea reconvențională, instanța a reținut că plata daunelor-interese pentru contravaloarea lucrărilor de construcție neexecutate și a reparațiilor pe care pârâții a trebuit să le aducă imobilului nu a fost prevăzută prin contractul de antrepriză încheiat, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală, ci doar cea delictuală prevăzută de art.998 Cod civil, în temeiul cărei reclamanta trebuie să plătească suma de 4.803 EURO, rezultată din Raportul de expertiză contabilă.
De asemenea, reclamanta trebuie să plătească penalități de întârziere de 0,15% din întreaga valoare a contractului pentru fiecare zi de întârziere, potrivit Actului adițional din 28.03.2005, respectiv suma de 5.940 Euro, în echivalent lei la data plății, sumă calculată de aceeași expertiza pe perioada 25.05.2005 (data când lucrarea ar fi trebuit să fie finalizată și predată beneficiarilor) - 30.12.2005 (data ultimului document de cheltuieli suplimentare efectuate de pârâții-reclamanți).
La suma totala de 10.743 EURO, în echivalent lei la data plății, va fi calculată dobânda legală la data plății efective.
În temeiul art.1143 Cod civil, instanța a dispus compensarea în parte a obligațiilor părților, urmând ca reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți suma de 8.682 Euro, în echivalent lei la data plății, plus dobânda legală ce va fi calculată la data plății efective.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 29.07.2009, Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea reclamantei - și alămurit dispozitivulsentinței nr.621/2009 în sensul că data de la care începe să curgă dobânda legală pentru sumele la care părțile au fost obligate este data pronunțării sentinței.
În motivarea încheierii, instanța a reținut că sumele pe care părțile și le-au pretins reciproc au fost determinate cu certitudine și, ca atare, au devenit exigibile din momentul pronunțării sentinței.
Împotriva sentinței 621/2009 a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
1. Prima instanță a acordat pârâților mai mult decât au cerut aceștia, în sensul că, deși aceștia și-au mărit câtimea pretențiilor reprezentând daune interese de la 7.000 lei la 20.246 lei( echivalentul a 5.328 euro), ei nu au făcut aceeași solicitare și în privința penalităților de întârziere care, astfel, au rămas la valoarea de 100 lei precizată inițial. Cu toate acestea, prima instanță le-a acordat pârâților suma de 5.940 euro în echivalent lei la data plății, pentru care nici nu a fost plătită taxa de timbru corespunzătoare.
2. În mod greșit s-a dispus rezilierea contractului din vina exclusivă a antreprenorului, fără a se reține că pârâții înșiși nu și-au îndeplinit obligația de plată a tranșei de 1.000 euro din preț, prevăzută în contract, potrivit actului adițional din 28.03.2005, obligație scadentă cu mult timp înainte de data finalizării lucrărilor. Așa cum însăși instanța de fond a reținut obligându-i pe pârâți la plata sumei de 1.000 euro, rezilierea contractului este imputabilă și acestora.
3. În mod greșit a fost obligată reclamanta la plata penalităților de întârziere, întrucât neexecutarea obligațiilor proprii și nefinalizarea în termen a lucrărilor contractate nu-i pot fi imputate câtă vreme reclamanta nu și-a primit prețul convenit pentru prestațiile sale.
În mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta nu și-a executat obligația de finalizare a lucrărilor, verificând acest aspect doar prin prisma procesului-verbal de finalizare a lucrării pe care pârâții au refuzat să-l semneze. Atitudinea pârâților nu poate fi apreciată ca dovadă a îndeplinirii obligațiilor reclamantei.
4. Prima instanță a acordat în mod nelegal dobânda legală pretențiilor pârâților, întrucât aceștia nu au solicitat astfel de despăgubiri. Ca atare, nu puteau fi acordate "din oficiu".
5. Deși a înlăturat solicitarea pârâților de plată a despăgubirilor pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de către reclamantă, prima instanță a acordat aceste despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale.
De asemenea, în mod greșit reclamanta a fost obligată să plătească despăgubirile în euro, deși pretinsele cheltuieli ale pârâților au fost efectuate în lei. Nu există nici un temei pentru transformarea creanței pârâților în euro, așa cum este în cazul reclamantei ale cărei pretenții în euro sunt întemeiate pe dispozițiile contractului.
Pentru a determina cuantumul corect al pretențiilor pârâților, indiferent că acestea au rezultat din lucrări de remediere sau de executare a lucrărilor ce trebuia realizate de reclamantă, era necesară efectuarea unei expertize în construcții, iar nu a uneia contabile. Expertiza realizată de către expertul tehnic, nu a relevat deficiențe în construcție și nu a stabilit un cuantum al daunelor interese.
La data de 20.06.2007, instanța a dispus numirea unui expert pentru a verifica susținerile pârâților, dar pentru că aceștia nu au plătit onorariul expertiza nu s-a realizat.
Expertul contabil a precizat instanței de judecată că doar un expert constructor poate să stabilească daunele interese pretinse de pârâți.
6. În privința modului de soluționare a cererii principale, reclamanta a arătat că dobânda legală întemeiată pe dispozițiile art.43 Cod comercial, trebuie să fie plătită de la data scadenței debitului principal, având în materie că în materie comercială dobânzile curg de drept.
Intimații-pârâți au depusîntâmpinaresolicitând în esență respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de dispozițiile art. 292 și 294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat sub următoarele aspecte:
1. Prima instanța nu a acordat pârâților mai mult decât au cerut în privința penalităților de întârziere. Astfel, prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata penalităților de întârziere asumate de aceasta prin Actul adițional din 28.03.2005, anume 15% din întreaga valoare a construcției, pe fiecare zi de întârziere (38 si 40 dosar Judecătorie 8807).
Prin urmare, cuantumul penalităților urma să fie determinat concret la momentul la care se stabilea valoarea construcției, lucru care s-a realizat prin expertiza contabila.
acestor penalitatea la suma de 100 lei (84 dosar Judecătorie 8807) a fost făcută în scopul satisfacerii timbrajului.
Ca atare, Curtea, constatând că în mod corect a decis prima instanță să acorde penalități de întârziere la valoarea rezultată din raportul de expertiză contabilă raportată la procentul de 15% sus arătat, urmează sa aplice dispoz. art. 20 alin. 5 din Lege nr. 146/1997 și să îi oblige pe pârâți să plătească suma de 756 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru suplimentară pentru pretențiile reprezentate de penalitățile de întârziere. Se constată că timbrul judiciar a fost aplicat corespunzător.
2. Rezilierea a fost apreciată corect ca fiind consecința exclusiv a atitudinii culpabile a reclamantei. Reclamanta nu a dovedit că neexecutarea propriilor sale obligații sau executarea lor cu întârziere ori în mod defectuos este consecința neprimirii de la pârâți a sumei de 1.000 de euro precizată în Actul adițional din 28.03.2005. Dimpotrivă, manierea defectuoasă în care reclamanta a interes să își execute obligațiile contractuale a fost singura cauză care a atras neprimirea integrală a plăților de la pârâți.
3. Plata penalităților de 15% a fost prevăzută în Actul adițional pentru nerespectarea de către antreprenor a termenului final de execuție și predare a construcției.
Această obligație nu a fost realizată de către reclamanta în condițiile stabilite prin Actul adițional, în sensul că, pe de o parte, procesul verbal de recepție calitativă și cel de încheiere a lucrărilor ( 81 si 82 dosar Judecătorie 8807) nu au fost semnate de către beneficiarul construcției, iar, pe de alta parte, termenul final de execuție presupunea inclusiv realizarea remedierilor lucrărilor viciat executate. Ori, nesemnarea proceselor verbale s-a datorat neremedierii lucrărilor executate necorespunzător. Ulterior, probele administrate în cauză au confirmat faptul că lucrările executate de către reclamantă au fost necorespunzătoare calitativ. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că reclamanta nu a predat construcția în condițiile convenite prin contract, trebuie să suporte penalitățile asumate.
4. Într-adevăr, pârâții-reclamanți nu au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata dobânzii legale pentru sumele de bani pretinse prin cererea reconvențională. Este adevărat că, potrivit art. 43 Cod Comercial, în raporturile comerciale dobânda curge de drept de la data scadenței, dar aceasta nu echivalează cu acordarea ei de drept, din oficiu.
Ca atare, instanța de apel va înlătura din sentință obligarea reclamantei la plata dobânzii legale.
5. În ce privește reținerea incidentei art. 998.civil, Curtea constată că este întemeiată critica reclamantei, însă acest aspect nu atrage nelegalitatea sentinței, întrucât considerentele acesteia pot fi suplinite de instanța de apel. Curtea nu verifică incidența sancțiunii rezilierii asupra unui contract ajuns deja la termen, nefiind învestită în acest sens, ci se va mărgini la criticile formulate de apelantă. Astfel, rezilierea contractului din vina reclamantei nu duce la concluzia că daunele interese solicitate de cocontractant pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor acesteia sunt de natură delictuală, ci tot contractuală. Rezilierea este sancțiunea care atrage desființareape viitora contractului cu executare succesivă. Prestațiile deja efectuate rămân supuse răspunderii contractuale și executarea lor necorespunzătoare poate atrage plata daunelor interese. Pentru acest motiv al executării necorespunzătoare, pârâții au dreptul la repararea pagubei lor, conform art. 969, art. 1073 si 1075.civil.
Prin urmare, faptul că în contract nu au fost prevăzute astfel de "daune interese", respectiv faptul că a intervenit rezilierea contractului, nu pot priva pe contractantul care nu este în culpă de a primi dezdăunări în temeiul contractului. Într-adevăr, neexecutarea obligațiilor contractuale ori executarea lor necorespunzătoare are caracter ilicit, dar nu atrage răspunderea civilădelictualăprev. de 998.civil, ci pe cea contractuală.
Chiar daca pârâții au făcut plăți în lei pentru remedierea deficientelor lucrărilor executate de către reclamantă, se cuvine ca acestea să le fie restituite sub forma de daune interese în moneda pe care părțile au prevăzut-o pentru plata contractului. Potrivit contratului, lucrările respective erau în sarcina reclamantei. Realizarea lor de către pârâți îndreptățește obligarea reclamantei la despăgubiri în aceeași monedă în care pârâții erau datori să plătească dacă reclamanta își executa corect obligațiile.
În ce privește determinarea cuantumului corect al pretențiilor pârâților printr-o expertiza, Curtea arată, ca și instanța de fond, că niciuna dintre părți nu a plătit onorariul dispus de instanță pentru o astfel de expertiză care a fost încuviințată la data de 9.05.2007.
Ambele părți au fost obligate să plătească onorariu (245 dosar Judecătorie 8807); neachitarea a dus la decăderea lor din probă, instanța luând în considerare celelalte probe administrate în cauză.
Prin urmare, reclamanta nu își poate invoca propria culpa procesuală în combaterea pretențiilor pârâților, în condițiile în care aceștia și-au dovedit pretențiile cu alte probe.
6.În ce privește momentul de la care prima instanță a dispus ca pârâții să plătească dobânda, Curtea constată ca apelul este fondat.
Reclamanta a cerut aplicarea dispoz. art. 43. comercial conform căruia dobânda curge de drept din momentul in care datoriile comerciale au devenit exigibile.
Suma de 1.000 euro, diferență preț stabilită prin Actul adițional, a devenit scadentă la data semnării Actului, adică la 28.03.2005, iar suma de 1.061 euro, rest preț lucrări suplimentare însușite de pârâți, a devenit scadentă la 4.06.2005, când a fost încheiat de către reclamantă procesul verbal de încheiere a lucrărilor ( 45 si 82 dosar Judecătorie 8807). Prin urmare, de la acest moment trebuie plătit de către pârați dobânda legală, sens în care va fi schimbata sentința tribunalului.
Pentru cele expuse, în baza art. 296.proc.civ. Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința în sensul că dobânda datorată de pârâții-reclamanți și calculată în echivalent lei curge de la data de 4.06.2005 pentru suma de 1.061 euro și de la data de 28.03.2005 pentru suma de 1.000 euro. Va înlătura obligarea reclamantei la plata dobânzii legale. Va menține în rest sentința. Îi va obliga pe intimați (pârâții-reclamanți) să plătească suma de 756 lei reprezentând taxă judiciara de timbru la fond, precum și suma de 8 lei - cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul social în Pitești, str. - -, -.C,.4, județul A, si sediul pentru comunicarea actelor de procedura în Pitești,-, -2,.B,.17, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 621/C din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, domiciliați în Pitești, II, -6,.B,.2,.5, județul
Schimbă în parte sentința în sensul că dobânda datorată de pârâții-reclamanți și calculată în echivalent lei curge de la data de 4.06.2005 pentru suma de 1.061 euro și de la data de 28.03.2005 pentru suma de 1.000 euro.
Înlătură obligarea reclamantei la plata dobânzii legale.
Menține în rest sentința.
pe intimați (pârâții-reclamanți) cu suma de 756 lei, reprezentând taxă judiciara de timbru la fond.
Obliga pe intimați sa plătească apelantei suma de 8 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
/7 ex./04.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
