Spete pretentii comerciale. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr intern 2106/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 103

Ședința publică de la 16 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu

JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase

Grefier ---

*************

Pe rol soluționarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta BANK ROMÂNIA SA B împotriva Sentinței comerciale nr.10126/24.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA

Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 02.09.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea consecutiv pentru data de 09.02.2010 și, ulterior, pentru data de astăzi, 16.02.2010, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei comerciale de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 19.03.2009, sub nr-, reclamanta BANK ROMANIA SA a chemat în judecată pe pârâta SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune-interese compensatorii în valoare de 1.227.115,79 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere a obligației contractuale asumate de aceasta potrivit contractului de prestări servicii.

Prin sentința comercială nr. 10126/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - BANK ROMANIA SA, în contradictoriu cu pârâta se SA, ca neîntemeiată. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 49.762,23 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta BANK ROMÂNIA SA criticând-o sub următoarele aspecte:

În mod eronat instanța de fond a reținut că nu ar fi întrunite elementele răspunderii civile contractuale întrucât prejudiciul nu era previzibil la momentul încheierii contractului în condițiile în care pârâtei intimate nu i-a fost comunicat contractul de asigurare nr. din 18.10.005 și de asemenea prejudiciul nu este cert în contextul în care apelanta reclamantă nu a epuizat modalitățile de recuperare a acestuia.

Se apreciază că așa-zisa imposibilitate de prevedere a prejudiciului trebuia să fie absolută ca să poată fi luată în considerare ar în domeniul dreptului comercial prejudiciul pentru întârzierea în transmiterea notificărilor către debitori chiar putea și trebuia să fie prevăzut.

În raporturile comerciale executarea exactă a obligației este o condiție esențială.

Răspunderea contractuală comercială impune un criteriu obiectiv în aprecierea modului de executare a obligațiilor și anume: "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unei bun proprietar".

Ca atare apelanta reclamanta consideră că nu avea obligația să prezinte contractul de asigurare încheiat cu BCR ASIGURĂRI SA pentru a motiva în plus intimata în vederea executării corespunzătoare a obligațiilor ce-i reveneau potrivit contractului de prestări servicii nr. 11.552 din 11.10.2007.

Prejudiciul este cert, rezultând din sumele nerambursate de către împrumutați iar izvorul de drept al sumelor împrumutate constituie contractele de credit care sunt titluri executorii.

În situația în care notificările ar fi fost transmise în termen nu s-au mai fi ocazionat respectivul prejudiciu în patrimoniul băncii, întrucât aceasta din urmă ar fi fost dezdăunată de către societatea de asigurare.

Instanța nu a contestat legătura de cauzalitate și nici culpa pârâtei în sensul că executarea cu întârziere a obligației asumate de către aceasta a provocat prejudiciul rezultat din refuzul asigurătorului de a despăgubi banca, consecință directă a transmiterii cu întârziere a notificărilor.

Culpa pârâtei în executarea obligației asumată în mod evident prin adresa emisă sub nr.2789 din 7 mai 2008 se află în raport de cauzalitate directă cu prejudiciul produs întrucât în măsura în care pârâta ar fi transmis în termen aceste notificări potrivit clauzelor contractuale, banca ar fi fost despăgubită de asigurător.

La 10.11 2009 apelanta a completat motivele de apel arătând că, potrivit dispozițiilor articolului 1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are drept la dezdăunare.

Trimiterea scrisorilor la timp este de esența obligațiilor asumate de către - SA și în acest caz se poate aprecia că intimata nu numai că a executat cu întârziere obligațiile sale ci mai mult suntem în ipoteza unei neexecutări totale a obligațiilor fiind aplicabil articolul 14.1.5 din contractul de prestări servicii care prevede că: "pretatorul răspunde de executarea obligațiilor contractuale asumate, în caz contrar fiind obligat la plata de daune interese. Valoarea daunelor interese este evaluată anticipat de părți ca fiind de 1.000 Euro pentru fiecare obligație încălcată."

În cauză - SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate.

Astfel, între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 11552/2007 având ca obiect realizarea serviciului de editare, printare, împlicuire și expediere a extraselor de cont, respectiv a extraselor de card și a altor documente, precum și alte servicii.

Comanda primită de la apelantă la 2 martie 2008 fost executată și depusă la Compania Națională Poșta Română de către reprezentanții - SA în data de 2.04.2008.

Așa fiind, întârzierea în executarea și livrarea plicurilor a fost de o zi față de termenele stabilite în contract.

Cu ocazia dezbaterilor apelanta a solicitat aplicarea dispozițiilor art 297 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 297 întrucât această dispoziție legală are în vedere cazul în care în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În speță, instanța s-a pronunțat pe fond urmare a analizării condițiilor privind atragerea răspunderii contractuale și după ce a apreciat că prejudiciul nu îndeplinește condițiile de a fi cert și previzibil.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că prejudiciul invocat de reclamantă nu are un caracter cert și direct.

În contractul încheiat între părți nu există o dispoziție expresă care să creeze o legătură între acest contract și contractul de asigurare încheiat între reclamantă și asigurătorul acesteia.

Conform dispozițiilor contractului la articolul 14.1.1 pentru executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, prestatorul datorează penalități de întârziere calculate la valoarea comenzii executate de 0,06 % pentru fiecare zi de întârziere (până la plata integrală a sumelor datorate). Iar cu privire la neexecutarea obligațiilor, conform articolului 14.1.5 prestatorul răspunde de executarea obligațiilor contractuale asumate, în caz contrar fiind obligat la plata de daune interese. Valoarea daunelor interese este evaluată anticipat de părți ca fiind 1.000 euro pentru fiecare obligație încălcată.

Această dispoziție contractuală nu este aplicabilă în speță întrucât nu există situația neexecutării unei obligații.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că prejudiciul nu era previzibil la momentul încheierii contractului și că acesta nu are un caracter cert.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă BANK ROMÂNIA SA cu sediul în B, sector 1, nr. 66-68, împotriva Sentinței comerciale nr.10126/24.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în B, sector 1,--363.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

---

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex./15.03.2010

Com.2 ex,/30.03.2010

Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Mirela Polițeanu
Judecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Bucuresti