Spete pretentii comerciale. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1035
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent - SRL PRIN LICHIDATOR și pe intimat - " ROMANIA " SRL, având ca obiect pretenții, recurs declarat împotriva sentinței nr. 752 com / 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentă și av. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este netimbrat, formulat în termen iar intimata a depus întâmpinare.
Av. pentru recurentă depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei (chitanța nr. nr. - din 22.05.2009), timbru judiciar de 0,3 lei, practică judiciară și extrase de cont.
Av. pentru intimată învederează instanței că intimata a fost citată la o adresă greșită pe tot parcursul judecății în fața instanței de fond.
Având în vedere înscrisurile de la filele 10 și 11 din dosarul de fond, instanța constată fundamentată precizarea intimatei prin apărător.
Instanța comunică apărătorului ales al recurentei duplicatul întâmpinării.
Av. pentru recurentă învederează instanței că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
de instanță, ambii apărători prezenți precizează că nu au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. pentru recurentă solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea de recurs, să se constate că în mod greșit a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași deoarece nu solicită pretenții conform contractului nr. 102 ci conform altui contract. În ceea ce privește competența teritorială a Tribunalului Iași, apreciază că operează competența alternativă. Fără cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimată consideră că trebuie aplicată clauza compromisorie și trimisă cauza spre soluționare Curții de Arbitraj. Solicită admiterea excepției necompetenței Tribunalului Iași și precizează că acțiunea are la bază contractul nr. 102/2005. Consideră că din corespondență reiese că este vorba de o subcontractare fortuită, respectiva porțiune de drum nefiind încă expropriată. Precizează că temeiul juridic al acțiunii este răspunderea contractuală. În subsidiar, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași pe care învederează instanței că a invocat-o oral în prima zi de înfățișare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 752 COM din 17 martie 2009 Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței generale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta - " " SRL prin Lichidator 2003, cu sediul în I, șos. - nr. 39- 6,. B,.5,.14, cu sediul procedural ales la Cabinet av., I, strada - nr. 36, -. B, mezanin, în contradictoriu cu pârâta - " ROMANIA" SRL, cu sediul în B,-,.7, sector 1, în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, cu sediul în
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 11 din Contractul nr. 102 încheiat la data de 26.01.2005 părțile din cauză au stabilit că " orice litigii între părți rezultat din/sau în legătură cu prezentul contract și pe care părțile nu reușesc să-l soluționeze amiabil va fi supus arbitrajului, în B,în limba engleză și în conformitate cu Regulile de Arbitraj ale Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României".
Încheierea convenției arbitrale exclude, potrivit art. 343 indice 3 Cod procedură civilă, pentru litigiile care formează obiectul convenției, competența instanțelor judecătorești.
Din redactarea clauzei compromisorii rezultă că părțile au înțeles să supună instanței de arbitraj toate diferendele care ar rezulta din executarea contractului. Instanța a lăsat nesoluționată cea de a doua excepție, față de ordinea de prioritate și pentru considerentele deja expuse.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, arătând că în acțiune nu se solicită obligarea pârâtei la plata unor obligații comerciale rezultând din semnarea contractului nr. 102. Recurenta învederează că acel contract 102, semnat de către părți, nu s-a pus niciodată în executare, iar părțile nu au semnat acte adiționale la acest contract, pentru a se vorbi de o necompetență materială a instanțelor judecătorești.
Obiectul contractului 102 este definit în art. 1: " va executa, conform Contractului CNADNR, toate lucrările necesare, exclusiv pereți de sprijin și lucrările asfaltice, pentru reabilitarea secțiunii KM 98+000-".
Acest contract nu a fost niciodată executat de ea, susține recurenta.
În acest sens, recurenta-reclamantă atașează răspunsul la petiția pe care a adresat-o Ministerului Transporturilor, prin care CNADNR precizează că s-a adresat firmei de consultanță, supervizorul lucrărilor de reabilitare a 17 - B/S Km 91+000-km116+000- Contractor.
În răspunsul furnizat de firma de consultanță se face precizarea că reclamanta a efectuat lucrări pentru un alt sector de drum decât cel cuprins în contractul de subantrepriză, respectiv a primit sectorul km 96+000-km97+700, deoarece pe primul sector - care face obiectul contractului - nu erau finalizate lucrări de expropriere și de defrișare.
Cererea de chemare în judecată nu se fundamentează pe clauzele contractuale prevăzute de contractul 102, motiv pentru care recurenta solicită a se reține că litigiul este de competența instanțelor judecătorești și nu a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În acest sens, recurenta învederează că pentru segmentul de drum pentru care solicită plata obligațiilor comerciale nu sunt incidente prevederile art. 11 din contractul 102. Acest contract, respectiv jurisdicția prevăzută în art. 11, trebuie strict aplicată la sectorul de drum km98+000+km106+000 și nu pentru sectorul de drum 96+000-97+ 700 km. Este mai mult decât evident că sectorul de drum pe care a efectuat lucrări nu este cuprins în sectorul de drum din contract, deoarece sectorul - ca numerotare matematică - nu se regăsește în sectorul care a format obiectul contractului. Recurenta pretinde că nu încearcă o ocolire a contractului, așa cum susține pârâta, deoarece clauzele contractuale referitoare la plata penalităților sunt cel puțin pentru ea mai favorabile, iar probatoriul este mult mai ușor de făcut în instanță, decât în situația neexistenței unui contract.
întâmpinare, intimata " România" solicită respingerea recursului. Intimata învederează că izvorul drepturilor și obligațiilor dintre părți, precum și temeiul juridic al acțiunii promovate de reclamanta - SRL, se regăsesc în contractul de subantrepriză nr. 102/25.091.2005, pe care reclamanta l-a și atașat la acțiune.
În articolul 11 din contract este prevăzută o clauză compromisorie, cu privire la competența de soluționare a oricăror litigii - izvorâte atât din contract cât și în legătură cu acesta - la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Chiar dacă reclamanta încearcă să eludeze această prevedere contractuală, cu argumentarea facilă că obiectul acțiunii privește contravaloarea unor lucrări pentru o altă porțiune de drum decât cea aflată în contractul de subantrepriză, susține intimata că această încercare nu poate înlătura clauza de arbitrare din trei motive evidente:
- Izvorul obligațiilor este contractul sus arătat. Condițiile de subantrepriză, respectiv prețul lucrării, termenele, penalitățile și garanția de bună execuție sunt prevăzute în contractul 102 și tot acestea stau la baza și pretențiilor reclamantei, vizând porțiunea de drum lucrată în subantrepriză;
- Temeiul juridic al acțiunii promovate nu poate fi altceva decât răspunderea contractuală;
- Clauza compromisorie privind arbitrajul se referă la litigiile născute atât din contract cât și în legătură cu contractul.
Cu alte cuvinte nu se poate face abstracție de existența acestui contract, oricât ar încerca reclamanta și nici de cauza compromisorie prevăzută de art. 11 al acestui contract. Susținerea că această clauză compromisorie nu este completă și că nu poate să aibă eficiență este greșită, pretinde intimata. Procedura numirii arbitrilor în această situație nu poate fi alta decât cea prevăzută în Regulamentul de funcționare a Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a României
Față de dispozițiile imperative ale art. 343 indice 3 Cod procedură civilă: "Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești", singura soluție care se impunea a fi pronunțată de Tribunalul Iași era aceea de trimitere a cauzei la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie.
Cu caracter subsidiar, intimata susține că instanța judecătorească competentă este Tribunalul București, competența teritorială fiind aceea arătată de art. 7 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Codul d e procedură civilă instituie arbitrajul ca pe o excepție de la regula generală a competenței instanțelor judecătorești în litigiile patrimoniale (art. 340). Având caracter de excepție, normele privind arbitrajul se interpretează strict, cazurile în care acesta intervine - înlăturând competența instanțelor - fiind limitativ reglementate. Nu poate exista arbitraj în afara convenției părților în litigiu, codul reglementând și condițiile de validitate pentru compromis sau clauza compromisorie.
În cauza de față, Curtea constată că nu există - între reclamantă și pârâtă - o convenție arbitrală, conform art. 343 alineat (1) Cod procedură civilă. Izvorul obligațiilor pârâtei, astfel cum pretinde reclamanta în acțiunea adresată Tribunalului Iași, nu este contractul nr. 102/2005, fiind greșită extinderea aplicabilității clauzei compromisorii - din această convenție - pretențiilor deduse judecății.
În atare situație, Curtea reține că instanțele judecătorești sunt competente a soluționa pricina, competența materială aparținând tribunalelor, conform articolului 2 punctul 1 litera a) Cod procedură civilă, iar cea teritorială instanței din B, potrivit articolelor 5 și 7 Cod procedură civilă, în cauză neoperând vreuna dintre situațiile de competență teritorială alternativă.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312 alineat (6) Cod procedură civilă, va admite recursul, casând sentința Tribunalului Iași și trimițând cauza Tribunalului București, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta "" SRL I împotriva sentinței civile nr. 752/COM din 17 martrie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o casează.
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
