Spete pretentii comerciale. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 106/
Ședința publică din 15 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de pârâții " " cu sediul social în localitatea, nr.4. comuna, jud.S, număr de ordine în Registrul Comerțului J/- și, domiciliat în O,-,.9, județul B, împotriva sentinței nr.291/COM/2006, pronunțată în dosarul Tribunalului Bihor nr.19147/COM/2005.
La apelul nominal răspunde pentru reclamanta apelantă " "SRL S, consilier juridic cu delegație la dosar (16), pentru răspunde avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că apelurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind timbrate cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.133,47 lei și un timbru judiciar de 5,00 lei, respectiv cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2.134 lei și un timbru judiciar de 5,00 lei.
Se constată că prin Decizia nr.2594 din 2 iulie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială - în dosarul nr- s-au admis recursurile formulate de reclamantul și de pârâta " "SRL localitatea împotriva Deciziei nr.150 A/C din 12 2006 Curții de Apel Oradea, recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii din Camera de Consiliu, casând decizia recurată și încheierea trimițând cauza spre rejudecare.
De asemenea, se constată că prin Încheierea ședinței publice din o8 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, ca urmare a admiterii de către ÎCCJ a cererii de strămutare, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului înregistrat sub nr.- la Curtea de Apel Târgu -
Reprezentantul pârâtului-apelant depune în instanță concluzii scrise, precum și chitanța CEC Bank prin care face dovada plății sumei de 1103,30 lei RON, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Târgu -
Reprezentantul reclamantei " "SRL depune copia ordinului de plată în sumă de 1100,20 lei virată în contul Biroului Local de expertize judiciare.
Nemaifiind cereri, instanța acordă cuvântul în fond părților prezente.
Reprezentantul reclamantei apelante " "SRL S solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, rejudecând cauza în fond, a respinge cererea de chemare în judecată formulată de intimatul -, în principal, ca prescrisă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă și neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar, motive pe care le dezvoltă și în instanță. Învederează că reclamantul a chemat în judecată " "SRL O reprezentată prin administrator unic și pe personal solicitând a fi obligați în solidar la plata sumei de 39.140 USD scadentă la 27 martie 1995 cu dobânda legală de la data scadenței până la efectiva plată sumă dată pentru a fi depusă ca și participație la constituirea de capital social dar folosită în alte scopuri neautorizate.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond a respinge cerea de chemare în judecată formulată de intimatul - ca prescrisă, lipsită de interes și neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele expuse în cuprinsul cererii și a concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA,
Prin sentința nr.291/COM/2006, pronunțată în dosarul Tribunalului Bihor nr.19147/COM/2005 asupra căreia s-a dat încheiere de îndreptare a erorilor materiale în 11.09.2006, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâți, s-a admis în parte acțiunea comercială introdusă de reclamantul împotriva pârâților SRL S și și în consecință: a fost obligată pârâta SRL să-i plătească reclamantului suma de 39.140 USD ori contravaloarea acesteia în lei cu dobânda legală de la data scadenței - 27.03.1995 până la data plății efective și suma de 14.249,13 RON reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1998, neachitate, care se vor actualiza conform ratei inflației la data plății efective; a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 39.140 USD ori contravaloarea în lei, cu titlu de daune, cu dobânda legală de la data scadenței - 27.03.2005, până la data plății efective, în solidar cu pârâta de rândul I SC SRL; a fost respins capătul de cerere privind obligarea și a pârâtului la plata sumei de 14.249,13 RON reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1998; au fost obligați pârâții în solidar să-i plătească reclamantului suma de 29.282,78 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 02.11.1994 reclamantul i-a dat împuternicire -mandat - pârâtului să îl "reprezinte în fața organelor competente i să semneze documentele necesare pentru constituirea societății SRL." Urmare a acestui mandat, pârâtul de rândul II a semnat în numele reclamantului Statutul societății cu răspundere limitată SRL autentificat sub nr. 35490/08.11.1994 (filele 7-10 dosar). Conform art. 6 - Capitalul social - părțile sociale ale societății și alte aporturi, capitalul social subscris de către asociatul a fost la acea dată de 10.000 dolari USA (17.500.000 lei vechi), procent de participare - 23,975%, un nr. de 3.500 părți sociale și 5% procent de participare la profit și pierderi.
Din corespondența purtată cu părțile (înscrisurile depuse la dosar la filele 22-31) rezultă că acestea s-au înțeles ca reclamantul să participe la constituirea capitalului social cu un aport total de 50.000 dolari USD - din care a făcut vărsământul inițial de 10.000 dolari.
La data de 09.05.2005 pârâtul a semnat în numele și pe seama reclamantului actul adițional de modificare a statutului societății pârâte, autentificat sub nr. 556/1995. Capitalul social subscris de reclamant la acea dată era de 10.860 dolari USD (10.000 de dolari subscriși inițial + 860 de dolari), iar procentul de participare al acestuia s-a redus de la 23,975% cât a fost inițial la 20,003 %.
Cu faxul nr. 004/003 din 17.03.1995 societatea pârâtă comunică reclamantului "certificatul de investitor" care atestă calitatea acestuia de investitor străin în România și îi transmite totodată decontarea sumelor deja vărsate și instrucțiunile de transfer bancar pentru vărsarea diferenței de capital social până la suma totală de 50.000 USD. Din această adresă rezultă că vărsământul inițial a fost de 10.000 de dolari USA la data de 11.11.1994, plăți cash - 6.270 USD la 07.12.1994 (din care doar 860 dolari au fost depuși ca și capital social la data de 09.05.2005 - așa cum apare în înscrisul depus la fila 16 dosar), 7.730 USD la data de 01.02.1995 rămânând un rest de plată care a fost vărsat așa cum rezultă din adresa de la fila 23 dosar.
La data de 30.09.1998 reclamantul i-a dat împuternicire (mandat) pârâtului să îl reprezinte cu puteri depline în adunările generale și "extraordinare ale societății" fiind în drept ca în numele și pentru reclamant să exercite toate drepturile ce decurg din această calitate cu privire la dreptul de vot pentru realizarea obiectului de activitate al societății".
Cu adresa nr. 28/04.12.2000 pârâta SC SRL comunică reclamantului că din suma totală de 50.000 USD doar suma de 10.860 USD a fost depusă cu titlu de aport social al societății, ceea ce reprezintă 5% din capitalul social, iar suma de 39.140 USD reprezintă aportul reclamantului pentru realizarea de investiții de către societate, nu este purtătoare de dobânzi, este inclusă în capitalul social, societatea recunoaște dreptul de proprietate exclusiv al reclamantului asupra acesteia.
Urmare acestei adrese, reclamantul cu fax nr. - din 13.10.2003 expediat de către pârâta de rândul I și respectiv pârâtul de rândul II (fila 24 dosar) solicită restituirea sumei de 39.140 USD plus dobânda, plata dividendelor plus dobânda, informează pe toți asociații privind dorința sa de a vinde părțile sociale și revocă procura dată în 2000 lui.
În motivarea cererilor sale reclamantul învederează celor doi pârâți faptul că a contribuit cu suma de 50.000 USD la capitalul social și fără să fie înștiințat ori să i se ceară acordul, în mod abuziv și ilegal, numai suma de 10.860 USD a fost trecută ca și contribuția la capitalul social. în noiembrie 2000 capitalul social s-a majorat de la 95.010.000 lei la 380.100.000 lei însă fără a se include suma în discuție. Suma de 39.140 USD a fost inclusă ca și credit la firmă fără ca reclamantul să fie înștiințat ori să i se ceară acordul. Reclamantul arată că documentele au fost redactate împotriva sa și d-1, folosindu-se de procurile din litigiu, a semnat documentele fără să i le trimită spre aprobare, știind că nu va fi de acord cu ele, fiind evident, arată reclamantul, că a urmărit propriile interese și a folosit dreptul de a-1 reprezenta cu rea credință, în mod abuziv și ilegal.
Reclamantul arată de asemenea că d-1 i-a comunicat că dividendele sale pe 1998 au fost trecute ca și credit la firmă, aceasta facându-se fără acordul său.
Răspunzând acestor solicitări ale reclamantului, prin adresa aflată la fila 25, cei doi pârâți arată că întrucât legea română impunea pentru investitorii străini ca suma minimă de participare la capitalul social să fie de 10.000 dolari, a procedat ca atare, urmând ca diferența de 40.000 dolari să fie inclusă în capital până la sfârșitul perioadei de finalizare a investiției. Prin această adresă, pârâtul de rândul II arată că procura ce i-a dat-o reclamantul în anul 2000 fost folosi iâ în scopul pentru care i-a fost dată - fila 26 dosar.
Cu adresa emisă la data de 20.11.2003 pârâta de rândul I confirmă că h: această dată reclamantul figurează în evidențele societății ca și creditor al sumei de 39.140 USD.
Prin adresa din 24.11.2003 (fila 27 dosar) reclamantul comunică din nou celor doi pârâți faptul că referitor la capitalul social și părțile sociale, pârâtul a semnat actul adițional din 09.01.1995 și actul constitutiv din 15.11.2000 în numele său fără a i le trimite spre aprobare, modul în care a exercitat dreptul de reprezentare fiind abuziv, cu rea credință și ilegal. Cu o nouă adresă emisă la 14.09.2004 pârâta comunică reclamantului că figurează în evidențele sale ca deținător al unor părți sociale corespunzător sumei de 10.860 USD precum ca și creditor al sumei de 39.140 USD puse la dispoziție firmei la datele de mai jos: 5.210 la 07.12.1994, 200 la 08.12.1994, 26.000 la 24.03.1995, 7.730 la 27.03.1995. De asemenea figurează ca și creditor al sumei de 142.491.380 lei, reprezentând dividende pe anul 1998 neridicate.
Referitor la mandatul comercial, acesta poate fi general, adică pentru toate afacerile mandantului, sau special, pentru o anumită afacere a acestuia, dar limitele puterilor mandatarului nu sunt atât de stricte ca și în mandatul civil. Mandatul comercial conferă o mai mare libertate și independența mandatarului, reclamate de exigențele activității comerciale; astfel potrivit 375 alin. 3 Cod Comercial, mandatul special, dat pentru o anumită afacere, cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării ei, chiar când nu ar fi precizate în mod expres.
Mandatul poate fi expres sau tacit. Primirea mandatului poate fi tacită, rezultând din executarea lui din partea mandatarului (art. 1533 Cod Civil).
Mandatarul are obligația să execute mandatul. Această obligație constă în încheierea actelor juridice cu care a fost împuternicit de către mandant (art. 1539 cod civil ). Actele juridice trebuie încheiate în limitele împuternicirii de către mandant.
Având în vedere că în activitatea comercială este necesară o mai mare libertate de acțiune din partea mandatarului, depășirea împuternicirii este considerată permisă, dacă este în interesul mandantului.
Mandatarul este ținut să-și îndeplinească obligațiile cu bună credință și cu diligenta unui bun proprietar, el trebuie să respecte clauzele contractului, instrucțiunile primite, și să-1 informeze pe mandant asupra executării contractului.
Mandatarul care nu se conformează instrucțiunilor primite de mandant, va răspunde pentru prejudiciile cauzate (art. 381 Cod Comercial).
În speță, pârâtul a primit mandat din partea reclamantului, în primul rând la data de 02.11.1994 pentru a-1 reprezenta în fața organelor competente și să semneze documentele necesare pentru constituirea societății SRL.
Folosindu-se însă de această împuternicire pârâtul de rândul II fără a-1 informa pe reclamant și fără a-i prezenta documentele spre aprobare, a semnat în numele său actul adițional de modificare a statutului societății din 09.01.1995 prin care s-a micșorat procentul acestuia de participare la capitalul social de la 23,975% la 20,003 % și s-a înscris ca și aport al reclamantului la capitalul social doar suma de 10.860 dolari USA deși la-această dată acesta vărsase deja suma de 10.000 USD la data de 11.11.1994 și 6.270 USD la 07.12.1994, conform adresei de la fila 22 dosar, diferența de bani fiind folosită în alte scopuri fără acordul reclamantului.
De asemenea pârâtul de rândul II folosind împuternicirea dată de reclamant la 30.09.1998 pentru majorarea-reducerea capitalului social a semnat în numele reclamantului, fără știrea acestuia și rară însă a-i prezenta documentele spre aprobare, actul constitutiv prin care s-a majorat capitalul social de la 95.010.000 lei la 380.100.000 lei, păstrându-se aportul social al reclamantului de numai 10.860 USD în loc de 50.000 USD cât a vărsat efectiv în acest scop, micșorând procentul de participare a acestuia de la 20,003% la 5%.
Ca urmare a semnării acestor acte de către pârâtul de rândul II reclamantul a fost prejudiciat pentru faptul că nu a fost înscris cu aport la capitalul social al societății cu întreaga sumă vărdsată de 50.000 USD, ci doar cu suma de 10.860 USD, restul sumei de 39.140 fiind folosită în alte scopuri, fără știrea sau acordul reclamantului.
Societatea pârâtă SRL este de asemenea în culpă pentru faptul că din suma de 50.000 USD integral vărsată de reclamant ca și capital social al societății, doar suma de 10.860 USD a primit această destinație, diferența de 39.140 fiind folosită în alte scopuri, neautorizate de reclamant.
Pârâții nu au produs nici o probă din care să rezulte că schimbarea destinației s-a făcut cu știrea sau acordul reclamantului, mai mult, deși ultima tranșă de 26.000 dolari a fost vărsată că și capital social al societății la data de 24.03.1995 abia la data de 04.12.2000 societatea pârâtă 1-a informat pe reclamant că din suma de 50.000 USD doar 10.860 USD au fost depuși cu titlu de aport la capitalul social al societății, ceea ce reprezintă 5% din capitalul social, iar diferența reprezentând 39.140 USD reprezintă aportul reclamantului pentru realizarea de investiții de către societate, nu este purtătoare de dobânzi și nu este inclusă în capitalul social.
Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune privind suma de 39.140 USD ridicată de pârâți, prima instanță a reținut următoarele:
Ordonanța invocată de pârâtă prin care s-a respins ca prescrisă cererea creditorului nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat. deoarece potrivit art. din OG 5/2001 ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. Admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune duce la împiedicarea judecății fondului.
Din cuprinsul articolului susmenționat rezultă rară îndoială faptul că în cadrul procedurii somației de plată instanța nu are căderea să se pronunțe asupra unor excepții care odată admise ar duce la împiedicarea judecății asupra fondului.
Pentru aceste considerente prima instanță a reținut că ordonanța de somație de plată nu are autoritate de lucru judecat.
Fapta societății de a nu înregistra în evidențele societății ca și aport la capitalul social întreaga sumă vărsată de reclamant cu această destinație, și anume 50.000 USD, ci numai suma de 10.860 USD, fără știrea și consimțământul acestuia, suma fiind folosită în alte scopuri, atrage răspunderea delictuală a societății potrivit art. 35 alin. 3 din Decretul 31/1995 -"faptele licite și ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost săvârșite cu prilejul îndeplinirii funcției lor". Această răspundere rezultă și din întreaga economie a Legii 31/1990.
Fapta lui de a semna în numele și pe seama reclamantului cele două acte ce au modificat actul constitutiv al societății, în care reclamantul nu a fost înscris cu întreaga sumă de 50.000 USD vărsată ca aport social, fără știrea sau acordul reclamantului, atrage răspunderea delictuală a pârâtului potrivit art. 381 Cod Comercial - "mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese".
Potrivit art. 1003 Cod Civil, când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire.
În temeiul acestui text de lege cei doi pârâți răspund solidar față de reclamant pentru prejudiciul cauzat acestuia, reprezentând suma de 39.140 USD, vărsată de reclamant ca și aport la capitalul social și folosită de aceasta în alte scopuri.
Potrivit art. 8 din Decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în cazul răspunderii delictuale începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză reclamantul a cunoscut paguba de 39.140 USD - faptul că suma a fost folosită în alte scopuri - la data de 04.12.2000 potrivit înscrisului aflat la fila 23 dosar, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut la art. 3 din Decretul 167/1958.
La data de 20.11.2003 conform adresei aflată la fila 28 dosar, pârâta de rândul I recunoaște că datorează reclamantului suma de 39140 USD și potrivit art. 16 lit a și 17 din Decretul 167/1958 această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției extinctive, astfel că la data introducerii acțiunii - 12.04.2005 - aceasta nu era împlinită.
La ultimul punct din interogatoriul ce i s-a luat pârâtul recunoaște dreptul reclamantului asupra sumei de 40.000 USD, această recunoaștere rezultând și din corespondența purtată cu reclamantul, făcută și în nume personal de către pârâtul, așa cum rezultă din înscrisul depus la filele 25-26 dosar, în care acesta se referă la problemele ridicate de reclamant prin faxul din 13.10.2003, inclus la procura dată de acesta.
Privind excepția prescripției dreptului de a solicita dividendele în valoare de 142.491.380 lei, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a aflat că este îndreptățit să primească această sumă în iulie 2003, fapt necontestat de către pârâtă. Pârâta nu a făcut dovada convocării reclamantului la adunarea generală în care s-a încuviințat plata dividendelor cuvenite pentru anul 1998, că i s-ar fi comunicat procesul verbal al acestei adunări, și că ar fi fost convocat la vreo adunare generală până în anul 2004.
Dreptul reclamantului la plata acestor dividende este recunoscut de pârâtă prin adresa din 23.10.2003 (filele 25-26 dosar) în care aceasta arată că suma nu s-a achitat din lipsă de lichidități, ceea ce înseamnă că la data aprobării acestor dividende și până la data declanșării prezentului litigiu, pârâta a recunoscut permanent dreptul reclamantului, dovadă fiind faptul că acestea sunt cuprinse în bilanțurile contabile anuale pe anii 1998-2004 fapt ce rezultă din balanțele contabile depuse la dosar și din recunoașterea pârâtei la interogatoriu. De altfel și la adunarea generală a asociaților din 14.09.2004 la cererea reclamantului de a se stabili un termen pentru plata dividendelor neridicate, s-a hotărât ca plata acestora să se facă în momentul când societatea va avea lichidități.
Art. 67 din Legea 31/1990 astfel cum era redactat când a avut loc AGA din 1998, când s-au aprobat dividendele din litigiu, nu prevedea termenul în care se plătesc acestea. Pârâta, în răspunsul la interogatoriu -punctul 11 fila 107-arată că reclamantul a fost reprezentat la AGA din 1998 de d-1, conform împuternicirii nr. 1921/30.09.1998 însă în cauză nu s-a făcut dovada că acesta 1-a înștiințat pe reclamant despre hotărârea AGA privind dreptul la dividende, deși avea această obligație, potrivit 382 Cod Comercial.
Art. 67 din Legea 31/1990 a fost modificat prin Legea 161/19.04.2003 în sensul că dividendele se plătesc la termenul stabilit de către Adunarea Generală dar nu mai târziu de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 16 lit. a și 17 din Decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune al reclamantului pentru plata dividendelor a început să curgă în iunie 2003 și a fost întreruptă în 14.09.2004.
Văzând dispozițiile art. 67 din Legea 31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea 161/2003, termenul de prescripție de trei ani pentru introducerea acțiunii pentru plata dividendelor a început să curgă la împlinirea termenului de 8 luni prevăzut de acest text de lege, iar față de data introducerii acțiunii -12.04.2005 - acesta nu este prescris, motiv pentru care excepția ridicată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, prima instanță în temeiul art. 35 alin. 3 din Decretul 31/1954, prevederilor Legii 31/1990, art. 374, 381, 382 Cod Comercial, 1539 Cod Civil art. 43 Cod Comercial, art. 1003 Cod Civil, a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 39.140 USD ori contravaloarea acesteia în lei cu dobânda legală de la data scadenței - 27.03.1995 - până la data plății efective și suma de 14.249,13 RON reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1998 neachitate, care se vor actualiza conform ratei inflației la data plății efective și a obligat pe pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 39.140 USD ori contravaloarea în lei, cu titlu de daune, cu dobânda legală de la data scadenței -27.03.2005, până la data plății efective, în solidar cu pârâta de rândul I SC SRL.
Având în vedere că potrivit art. 67 din Legea 31/1990 plata dividendelor cuvenite reclamantului sunt în sarcina pârâtei de rândul I, prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a celor doi pârâți la plata sumei de 142.491.380 lei reprezentând dividende cuvenite pentru anul 1998.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții " "SRL S și și prin decizia nr.150/12.12.2006 Curtea de Apel Oradeaa admis apelurile și a obligat pârâta SC SRL S să-i plătească reclamantului suma de 39.140 USD sau contravaloarea acestora în lei cu dobânda legală de la data de 4.12.2000 și până la data plății efective; s-a respins primul și ultimul capăt din acțiunea în pretenții formulată de reclamantul împotriva pârâtului privind obligarea acestuia la plata sumei de 39.140 USD și a cheltuielilor de judecată în solidar cu pârâta de rândul I SC SRL S; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate cu privire la obligarea pârâtei SC SRL S la plata sumei de 14.249,13 Ron cu titlu de dividende pe anul 1998 și respingerea acestui capăt de cerere față de pârâtul și a fost obligat intimatul la plata sumei de 7.668 Ron cheltuieli de judecată în apel și prima instanță în favoarea pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâta " "SRL S, recursurile fiind admise prin decizia nr.2594/2.07.2007 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, decizia fiind casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Oradea.
Cu ocazia rejudecării s-a formulat o cerere de strămutare de către " "SRL S, cererea fiind admisă prin încheierea nr.1196/21.03.2008 pronunțată de ÎCCJ, dosarul fiind strămutat la Curtea de Apel Tg.-
Procedând la rejudecarea cererilor de apel formulate de pârâții " "SRL S și, instanța a examinat în principal excepțiile invocate prin cererile de apel, respectiv cea de necompetență materială a instanțelor judecătorești invocată de " "SRL S care susține prin cererea de apel că această cauză trebuie judecată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform clauzelor înscrise în contractul de societate, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată atât în fața primei instanțe cât și prin cererea de apel.
Cu privire la excepția de necompetență materială se constată că această excepție nu a fost invocată în fața primei instanțe, apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar(60) privesc fondul cauzei, excepția fiind invocată pentru prima dată în cererea de recurs.
Potrivit disp.art.3434alin.2 pr.civ. instanța va reține spre soluționare procesul pe fond chiar dacă există o convenția arbitrală încheiată dacă pârâtul și-a format apărările în fond fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
Față de aceste dispoziții legale și ținând seama de faptul că excepția necompetenței materiale a instanței de judecată a fost invocată pentru prima dată în recurs, pârâta " "SRL S neînțelegând să uzeze de convenția arbitrală în fața instanței de fond, Curtea va respinge această excepție de necompetență materială invocată de către pârâtă și va stabili că în mod temeinic și legal tribunalul a reținut cauza pentru judecarea pe fond.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții " "SRL S și, instanța de control reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul solicită restituirea sumei de 39.140 USD scadentă la 27.03.1995, sumă virată societății pentru a fi depusă la constituirea capitalului social, el urmând să aibă o contribuție de 20 % și folosită în alte scopuri, neautorizate de el, plus plata sumei de 142.491.380 Rol reprezentând dividendele cuvenite pentru anul 1998 și aprobate prin AGA din 2.04.1999, aceste sume urmând să fie reactualizate la data efectivă a plății.
În susținerea acestor pretenții invocă fapta ilicită a administratorului de a schimba destinația fondurilor societății precum și o îmbogățire fără just temei cu suma pe care el a înțeles să o vireze societății. El a dorit să contribuie la formarea capitalului social al societății și să i se recunoască o contribuție de 20 %, nicidecum nu a înțeles să crediteze societatea, destinație dată de către pârâți sumelor virate în contul societății pârâte " "SRL
În raport de data scadentă a sumelor solicitate, pârâții au invocat în fața primei instanțe prescripția dreptului la acțiune a reclamantului iar prima instanță prin hotărârea pronunțată a reținut că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune întrucât reclamantul a cunoscut împrejurarea că suma de 39.140 USD a fost folosită în alte scopuri și nu ca aport la capitalul social al societății, abia la data de 4.12.2000 potrivit adresei de la fila 23 din dosar, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut la art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, termen care a fost întrerupt prin recunoașterea făcută de societatea pârâtă conform conținutului adresei din 20.11.2003(28) potrivit art.16 lit. și 17 din Decretul-Lege nr.167/1958.
După această dată a început să curgă o nouă prescripție iar la data de 12.04.2005, când a fost introdusă de către reclamant acțiunea, termenul de prescripție nu era îndeplinit.
Se arată că această recunoaștere a fost făcută și de pârâtul care a fost împuternicit de reclamant să-i reprezinte interesele în cadrul societății și care l-a informat în mod periodic despre situația sumelor virate în contul societății.
Instanța de control în raport de actele și lucrările dosarului și ținând seama de dispozițiile cuprinse în art.7 alin.1 și art.8 din Decretul Lege nr.167/1958 apreciază că în mod greșit prima instanță a stabilit că prescripția a început să curgă la data de 4.12.2000 când reclamantul a fost încunoștințat prin adresa trimisă de societatea pârâtă despre destinația sumelor remise societății.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul Lege nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune iar potrivit art.8 din același decret prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și cel care răspunde de ea. Dispozițiile acestui aliniat se aplică și în cazul îmbogățirii fără just temei.
Așa cum s-a arătat mai sus prima instanță a stabilit ca dată de începere a cursului prescripției, data când reclamantul a fost încunoștințat de către societate prin adresa de la fila 23 despre destinația banilor virați în contul societății, fără însă să țină seama de dispozițiile legale care reglementează activitatea societăților comerciale(Legea nr.31/1990 și 26/1990) în ceea ce privește publicitatea actelor privind înființarea societății comerciale, modificările intervenite în actul constitutiv al societății, evidența contabilă a fiecărei societăți înregistrată de asemenea în registrul comerțului, dar și drepturile și obligațiile fiecărui asociat.
Din bilanțurile contabile depuse la dosar(72-82) pentru anii 1995 - 2005 și înregistrate la registrul comerțului rezultă înregistrarea în contabilitate a sumelor virate de către reclamant, destinația acestor sume, astfel că reclamantul, printr-o minimă diligență și anume adresarea unei simple cereri Oficiului Registrului Comerțului prin care să solicite situația societății comerciale în legătură cu constituirea societății, valoarea capitalului social, contribuția fiecărui asociat la constituirea acestuia, era în măsură să cunoască schimbarea destinației sumelor virate societății pârâte, pentru că aceasta este fapta ilicită imputată pârâților.
Reclamantul nu numai că avea dreptul să solicite aceste informații, registrul comerțului fiind obligat să-i comunice aceste date întrucât datele înregistrate în registrul comerțului sunt publice, dar avea și obligația în calitate de asociat să se intereseze despre situația societății comerciale.
Prin urmare, Curtea de Apel Tg.-M apreciază că dreptul la acțiune s-a născut încă din anul 1995, odată cu virarea ultimei sume respectiv 27.03.1995, dată scadentă, de altfel recunoscută și precizată și de către reclamant prin acțiunea dedusă judecății.
la care face referire atât reclamantul cât și instanța de fond, care ar fi avut ca efect întreruperea termenului de prescripție, dată după care ar fi început să curgă un nou termen, prima recunoaștere fiind făcută la 4.12.2000 a intervenit după împlinirea termenului de prescripție, iar pentru ca recunoașterea datoriei de către debitor să aibă efectul întreruperii termenului de prescripție ar trebui să intervină înainte de împlinirea acestui termen.
Mai trebuie reținut faptul că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că pârâtul a recunoscut că-i datorează reclamantului această sumă de bani iar mandatele la care face referire reclamantul prin acțiunea dedusă judecății nu se referă la gestionarea sumelor de bani virate societății prin aceste mandate pârâtul a fost împuternicit să semneze documentele necesare pentru constituirea societății și să-l reprezinte pe reclamant în AGA, dându-i dreptul de vot pentru realizarea obiectului de activitate al societății.
În raport de starea de fapt mai sus descrisă, instanța apreciază că dreptul reclamantului la acțiune pentru recuperarea sumei de 39.140 USD este prescris.
În ceea ce privește cererea de acordare a sumei de 14.249,1 Ron reprezentând dividendele cuvenite pe anul 1998, instanța de control reține că dreptul asociaților la dividende reprezintă dreptul de a obține o cotă parte din beneficiul realizat de societate prin efectuarea actelor comerciale, întrucât la înființarea ei fiecare asociat a dat aportul său în scopul de a obține un anumit avantaj. Distribuirea acestor dividende este decisă de AGA și din acel moment dividendele devin drepturi de creanță exigibile ale asociaților împotriva societății, drepturi care se prescriu în termen de 3 ani, termen prevăzut de art.67 alin.5 din Legea nr.31/1990.
Dreptul la dividende pentru asociații societății pârâte SC SRL S s-a hotărât la data de 2.04.1999 în cadrul AGA când s-a aprobat raportul de activitate pe anul 1998, bilanțul contabil încheiat la 31.12.1998, dar și propunerea privind repartizarea profitului înregistrat la data de 31.12.1998 pentru dividende.
Aceasta este data de la care s-a născut dreptul la acțiune pentru atribuirea sumelor cu titlu de dividende și având în vedere termenul de prescripție prevăzut de art.67 alin.5 din Legea nr.31/1990, text legal în vigoare la data la care s-a născut dreptul la dividende, instanța de control apreciază că și pentru această sumă solicitată prin acțiune dreptul este prescris.
Față de cele prezentate mai sus, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții SC SRL S și, admițând apelurile celor doi și schimbând hotărârea primei instanțe în baza disp.art.296 pr.civ. în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Admițând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de control apreciază că nu se impune analizarea celorlalte critici din cererile de apel, critici care privesc fondul cauzei.
În baza disp.art.274 pr.civ. reclamantul va fi obligat să-i plătească pârâtei SC SRL suma de 6.330 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru, timbru judiciar, contravaloarea expertizei contabile efectuate în cauză, cheltuieli dovedite cu actele de la filele 3, 5, 21, 44, 46, 83, 100, 108, 179, iar pârâtului suma de 12.200 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, contravaloarea expertizei, cheltuieli dovedite cu actele de la 13, 14, 69, 64, 35, 17, 81.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții " " cu sediul social în localitatea, nr.4. comuna, jud.S, număr de ordine în Registrul Comerțului J/- și, domiciliat în O,-,.9, județul B, împotriva sentinței nr.291/COM/2006, pronunțată în dosarul Tribunalului Bihor nr.19147/COM/2005.
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și pe cale de consecință respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O, Parcul nr.7,.1,.11-C, jud.B, în contradictoriu cu pârâții SRL S și.
Obligă reclamantul să-i plătească pârâtei SRL S suma de 6.330 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Obligă același reclamant să-i plătească pârâtului suma de 12.200 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
28.01.2009
5 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
