Spete pretentii comerciale. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 106
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel comercial formulată de SRL împotriva sentinței civile nr. 1163/E/ 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, la data de 18.11.2009 s-a depus prin serviciul de registratură, din partea apelantei note de concluzii scrise în susținerea cererii de apel.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 16 2009, susținerile părților prezente, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1163/E din 20. iunie 2007 Tribunalul Iași, secția comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -. în contradictoriu cu pârâta și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 374.991,33 RON cu titlu de penalități pentru perioada 2004 - martie 2007, precum și suma de 7000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul de antrepriza nr. 421/ 21.05.03 prin care reclamanta se obliga sa execute lucrări de reparații linii CF in incinta societății parate conform ofertei acceptate de aceasta, la un preț de 8.395.541.480 lei fără TVA, plata urmând a fi făcută pe baza situațiilor de lucrări lunare, întocmite de reclamanta si acceptate de parata cu ordin de plata.
Pentru lucrările executate in valoare de 6.180.950.628 lei parata a achitat 1.845.750.678 lei, rămânând o diferență de 4.335.160.004 lei.
A fost întocmită factura numărul - / 17.11.04 ( fila 6 dosar ) expediata paratei prin corespondenta.
Din extrasul de cont comunicat de parata reclamantei rezulta ca la data de 31.12.04 reclamanta figurează in evidentele paratei cu un sold creditor in suma de 4.336.072.458 lei, din care 4.335.160.004 conform facturii nr. -/ 17.11.04, extrasul fiind confirmat de reclamanta ( fila 4 dosar ).
Potrivit punctului 6 art. 22 din contract pentru neexecutarea obligațiilor asumate sau executarea cu întârziere, partea in culpă datorează penalități de întârziere de 0,10 % pe zi calculate la valoarea sumei datorate.
In baza acestui articol reclamanta a calculat penalități in cuantum de 374.991, 33 RON pentru perioada 2004 - martie 2007.
Rezulta ca in cauza cuantumul debitului principal a fost recunoscut si necontestat de către parata care pentru neîndeplinirea obligației de plata a sumei de 4.335.160.000 lei vechi datorează penalități in cuantumul menționat anterior conform înscrisurilor aflate la filele 7 si 92 dosar.
In cauza, refuzul paratei de a plăți penalitățile se întemeiază pe împrejurarea ca reclamanta nu si-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale la termenele si in condițiile convenite.
A depus parata înscrisuri pentru a arata faptul ca a fost nevoita sa contracteze cu o alta societate pentru efectuarea lucrărilor in locul reclamantei.
S-a atașat chiar o nota constatatoare emisa de CF I prin care parata era atenționată să nu folosească calea ferata larga ecartament - 1520 mm/ lucrare efectuata de reclamantă, deoarece nu a fost finalizata - nu este asigurata prinderea pe traverse a șinei cu tirfoane, nu este asigurat ecartamentul corespunzător.
Pentru a înlătură aceste apărări, reclamanta a depus situațiile de lucrări însușite de pârâtă ( filele 120- 161 dosar) si raportul de cercetare întocmit de -CFR Marfa SA nr. 6.49/615/04 ( fila 172 dosar).
Instanța mai retine ca pentru suma de 4.335.160.004 lei vechi s-a emis ordonanța nr. 990/14.12.04 a Tribunalului Iași, devenita titlu executoriu în contul căreia parata a depus recipisa de consemnare a sumei datorate la Biroul Executiv Judecătoresc I la începutul anului 2007.
Aspectele invocate in prezenta cauza de parata sunt apărări ce vizează in principal suma pretinsă de reclamantă pentru lucrările efectuate. Insă, având în vedere ca din actele dosarului rezulta ca aceasta suma a fost recunoscuta de parata, iar obiectul cauzei îl constituie doar obligarea paratei la plata penalităților si a ratei inflației, instanța constata ca, in condițiile expuse, analiza modului in care reclamanta si-a îndeplinit obligațiile contractuale excede cadrului procesual cu care a fost investita, obligația de plata a prețului pentru lucrările efectuate de reclamanta nefiind in litigiu.
După cum deja s-a arătat, din probele administrate rezultă că reclamanta este îndreptățită la plata penalităților in cuantum de 374.991,33 RON, penalități al căror mod de calcul nu a fost contestat de parata.
Instanța de fond a mai reținut că în cauza sancțiunea pentru neplata prețului a fost stabilita de părți sub forma clauzei penale in articolul 22 punctul VI din contract, iar reclamanta nu poate pretinde si rata inflației deoarece s-ar ajunge la o dubla sancțiune pentru același fapt.
Pe de altă parte situația prevăzută la articolul 5 din contract nu a fost dovedita prin raportare la dispozițiile ordinului 553 5367/ NN / 31.05.99.
În consecință instanța de fond a constatat întemeiată acțiunea reclamantei doar in ce privește penalitățile.
Văzând si dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a acordat in parte si cheltuielile de judecata solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel RL. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului arată următoarele:
Greșit instanța de fond a admis acțiunea, motivat în principal de faptul că apelanta pârâtă ar fi recunoscut obligația principală de plată a prețului și cuantumul acesteia, astfel că neplata debitului la termenul stabilit impune și plata de penalități.
Face precizarea că niciodată subscrisa nu a recunoscut obligația apelantei de plată a prețului, invocând excepția de neexecutare a contractului, excepție asupra căreia instanța de fond nici măcar nu s-a pronunțat.
Subscrisa a refuzat plata întrucât lucrările pe care reclamanta le-a solicitat la plată nu erau finalizate și erau de proastă calitate. A solicitat în repetate rânduri acesteia continuarea și finalizarea lucrărilor tocmai pentru a putea fi efectuată plata pentru cantitatea și calitatea exactă a lucrărilor efectuate. Reclamanta a refuzat acest lucru, părăsind șantierul. După cca. șase lui de zile întocmește o factură pe care o expediază subscrisei prin poștă. Această factură a refuzat să o achite invocând excepția de executare întrucât lucrările a căror plată se solicită nu erau executate în totalitate, fiind necesare numeroase completări pe care reclamata a refuzat să le execute.
Greșit instanța de fond a reținut din diferite aspecte că subscrisa ar fi recunoscut debitul principal.
Astfel în primul rând greșit instanța de fond a reținut că din extrasul de cont comunicat reclamantei ar reieși că recunoscut obligația ei de plată. Conform legii contabilității, orice factură emisă asupra unei persoane juridice trebuie înregistrată în contabilitate iar la sfârșitul fiecărui an este obligatoriu ca aceste extrase de cont să fie comunicate partenerilor cu confirmare de primire.
Neefectuarea acestor operațiuni constituie, după caz, infracțiune și, respectiv, contravenție, astfel că subscrisa era obligată prin lege să efectueze aceste acte, indiferent dacă a recunoscut sau nu debitul. Pentru aceste motive efectuarea acestora nu poate fi considerată de către intimată drept o recunoaștere a debitului.
Într-al doilea rând instanța de fond greșit a reținut că la dosar există situațiile de lucrări însușite de pârâtă. La dosarul cauzei există niște înscrisuri emise de reclamantă intitulate "lista consumurilor". "lista cu cantitățile" și prezentate subscrisei pârâte în vederea studierii, acceptării și întocmirii situațiilor de lucrări. Astfel că aceste simple "liste" nu sunt, nu pot înlocui și nu pot fi considerate situațiile de lucrări cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
De altfel în urma studierii acestor liste subscrisa constatând mari diferențe între acestea și realitatea din teren a refuzat întocmirea situațiilor de lucrări până la completarea de către reclamantă a lucrărilor efectuate.
Într-al treilea rând instanța de fond greșit a reținut că subscrisa a depus recipisa de consemnare a sumei datorate la Biroul Executor, din aceasta reieșind că ar fi recunoscut debitul. De fapt au fost executați silit în baza unei ordonanțe pronunțate într-o somație de plată, pe baze unei facturi trimise prin poștă. Mai mult decât atât subscrisa a formulat și contestație la executare deci nu a recunoscut niciodată acest debit.
Mai mult subscrisa a formulat o acțiune în daune pentru neexecutarea parțială și necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce și le-a asumat, conform art. 22 din contractul încheiat între părți. Va face dovada cu înscrisuri în acest sens.
De asemenea consideră că nici reclamanta nu a făcut dovada existenței obligației de plată a prețului. Conform art. 3 din contract "plata lucrărilor se va face pe baza situațiilor de lucrări lunare, întocmite de antreprenor și acceptate de investitor". La dosarul cauzei nu există situațiile de lucrări acceptate de pârâtă. Iar înscrisurile de la dosar intitulate "centralizator" și "liste" în primul rând nu sunt și într-al doilea rând nu pot înlocui situațiile de lucrări acceptate de subscrisa pârâtă.
Situațiile de lucrări nu există la dosar întrucât nu au fost niciodată întocmite, întrucât subscrisa a solicitat completarea lucrărilor conform numeroaselor adrese care se află la dosar și care nu au fost luate în considerare de instanța de fond.
Din toate aceste aspecte de mai sus reiese că subscrisa nu a recunoscut niciodată existența obligației de plată a prețului și că nici reclamanta nu a făcut dovada existenței acesteia, iar existența sa reală nici nu a fost stabilită de instanța de fond, astfel încât să se poată acorda penalități de întârziere asupra acestui debit. A se avea în vedere că ordonanța din somația de plată nu are putere de lucru judecat în ceea ce privește fondul cauzei, deci existența obligației principal respectiv obligația de plată a prețului.
Pentru stabilirea cu exactitate a obligației de plată a prețului a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească cu exactitate dacă lucrările respective de construcții erau efectuate la data la care s-a solicitat plata lor.
Instanța de fond greșit a respins proba cu expertiza și nemotivat consideră apelanta.
Solicită a se observa că fondul cauzei nu a fost niciodată pus în discuție, mergând-se pe ideea că odată ce debitul a fost recunoscut se pot acorda și penalități asupra debitului ori debitul nu a fost niciodată recunoscut așa după cum a mai precizat.
Consideră greșit raționamentul instanței de fond conform căruia "analiza modului în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale excede cadrului procesual cu care a fost investită instanța, obligația de plată a prețului pentru lucrările efectuate nefiind în litigiu".
Este adevărat că obiectul dosarului privește obligarea la plata penalităților de întârziere însă pentru a se putea acorda penalități de întârziere este necesar să se stabilească cu exactitate existența sau inexistența obligației principale de plată prețului, întrucât subscrisa nu a recunoscut existența acesteia.
Pentru a se putea stabili dacă obligația de plată a prețului a existat este necesare a se stabili dacă reclamanta antreprenor și-a îndeplinit obligația la data la care a solicitat efectuarea plății. Consideră expertiza tehnică de specialitate singura în măsură să stabilească acest aspect.
În consecință apelanta solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata Iad epus întâmpinare solicitând respingerea apelului pentru următoarele motive:
Prin sentința apelată, se reține faptul că instanța a fost investită cu soluționarea cererii privind penalitățile datorate conform contractului 421/21.05.2003 care prevăd la art. 6 și 22 că pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere, partea în culpă datorează penalități de întârziere de 0,10 % pe zi calculate la valoarea sumelor datorate.
Conform contactului de antrepriză intimata a calculat penalități în cuantum de 374.991,33 lei.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că intimata a executat lucrări în valoare totală de 6.180.950.628 lei ROL din care a achitat suma de 1.845.750.678 lei ROL și a refuzat plata sumei de 4.-,004 lei ROL.
Pentru suma de 4.-.994 lei ROL intimata a emis factura -/17.11.2004.
Factura a fost emisă pe baza situațiilor de lucrări însușite de părți precum și centralizatorului realizărilor aprilie 2004 de asemenea însușit de părți.
Deoarece apelanta nu a achitat suma datorată și recunoscută prin situațiile de lucrări și centralizatorul lucrărilor executate până în aprioie 2004, intimata a solicitat obligarea acesteia la plata datorată pe calea somației de plată.
Conform ordonanței nr. 990/14 decembrie 2004 investită cu formulă definitivă și executorie a solicita executarea silită.
Apelanta a recunoscut suma datorată, pe care a depus-o în contul executorului judecătoresc, așa cum rezultă din încheierea din 13.04.2007 pronunțată în dosarul nr-, suma care a fost virată în contul intimatei.
Apelanta a refuzat plata penalităților susținând că lucrările executate nu au fost de claritate corespunzătoare.
Această susținere nu corespunde realității deoarece apelanta avea calea notificării executantului, fie pentru a continua lucrările până la valoarea contractului de 8.395.541.480 lei fără TVA, fie notificarea pentru refacerea lucrărilor necorespunzătoare calitativ, în termenul de garanție de un an prevăzut la art. 19 din contractul 421/2003.
Prin adresa nr. 520/07.09.2004 apelanta invită intimata pentru data de 14.09.2004 pentru discutarea problemelor de interes comun, convocarea comisiei de recepție precum și pentru rezolvarea problemelor financiare existente între cele două părți".
Prin adresa nr. 757/9.12.2004, adresată I apelanta precizează că "după ce ați fost îndepărtați de la continuarea lucrărilor de reparație CF am contractat continuarea lucrărilor cu o altă unitate".
În fapt, îndepărtarea executantului s-a făcut motivat de faptul că acesta solicită plata lucrărilor executate și însușite de apelantă.
Așa cum a precizat, apelanta nu a solicitat continuarea lucrărilor și /sau remedierea acestora, dimpotrivă, afirmă în scris prin adresa nr. 757/9.12.2004 că intimata a fost îndepărtată din șantier contractând executarea unor lucrări de întreținere cu o altă firmă.
S-au depus de către apelantă procese verbale întocmite de Stația CF Socola dar din cuprinsul acestora nu rezultă culpa intimatei în efectuarea lucrărilor.
S-a susținut de apelantă că din culpa intimatei, a deraiat un vagon CF, în data de 19.10.2004.
Urmare a acestui eveniment Sucursala Marfă AIa dispus efectuarea unui raport de cercetare înregistrat la nr. 6-4c/615/2004, întocmit de o comisie din care a făcut parte și apelanta.
Comisia a efectuat cercetarea dispusă și a stabilit că "evenimentul feroviar s- produs în exploatare pe o linie închisă iar deraierea s-a produs datorită supralărgirii liniei în zonă cu defecte, urmare a smulgerii sistemului de prindere de pe traversele putrede, având drept urmare deraierea vagonului și circulația acestuia pe o distanță de 15 metri a vagonului deraiat. Defectele la linie au fost menționate și în procesele - verbale întocmite de către organele de specialitate, atât cu ocazia măsurătorilor efectuate la fața locului, cât și la verificările anterioare, când s-a constatat la linie valori mult mai mari față de cotele maxime admise prin regulament și instrucțiile în vigoare".
Prin același raport de cercetare se stabilește la capitolul VIII că vinovat de producerea evenimentului se face L beneficiarul liniei industriale care nu a respectat dispozițiile, prevederile, instrucțiunilor și regulamentelor în vigoare privind repararea, întreținerea și exploatarea liniei industriale ce-i aparține și pentru care va dispune măsuri de cercetare a personalului vinovat care îi aparține".
S-a dispus ca să achite suma de 25.285.647 lei ROL conform devizului nr. 165/20.10.2004 întocmit de SCFR Marfă I care fost achitat de apelantă cu. 447/22.10.2004.
S-a mai reținut în același Raport că la data producerii evenimentului feroviar, nu era în posesia tuturor formalităților necesare desfășurării activității în depline condiții de legalitate și siguranță a circulației urmând a lua măsuri privind întocmirea Regulamentului de exploatare a liniei industriale, prescripții de lucru privind activitatea de manevră pe linii, autorizarea, verificarea medicală și psihologică, și verificarea cunoștințelor profesionale a personalului de locomotivă și manevră.
Apelanta a solicitat instanței de fond admiterea unei expertize, probă care fost respinsă prin încheiere motivată, atât pentru faptul că se cerea o expertiză după aproape 4 ani de la data executării lucrărilor pentru o lucrare pe care în această perioadă s-au transportat zeci de mii de tone de marfă.
Precizează că apelanta a recunoscut, și-a însușit prin semnătură realitatea executării lucrărilor pe baza situațiilor de lucrări aflate în dosarul cauzei și a achitat contravaloarea lucrărilor efectuate.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 421/21.05.2003 prin care reclamanta se obliga să execute lucrări de reparații linii CF în incinta societății pârâte, conform ofertei acceptate de aceasta, la un preț de 8.395.541.480 lei fără, plata urmând a fi făcută pe baza situațiilor de lucrări lunare, întocmite de reclamantă și acceptate de pârâtă cu ordin de plată.
Reclamanta a executat lucrări în valoare de 6.180.950.628 lei iar pârâta a achitat 1.845.750.678 lei, rămânând o diferență de 4.335.160.004 lei.
Din extrasul de cont comunicat de pârâta - reclamantă, rezultă că la data de 31.12.2004, reclamanta figurează în evidențele pârâtei cu un sold creditor în sumă de 4.336.072.458 lei, din care 4.335.160.004 conform facturii nr. -/17,-, extrasul fiind confirmat de reclamantă.
Pentru suma de 4.335.160.004 lei vechi s-a emis ordonanța nr. 990/14.12.2004, a Tribunalului Iași, devenită titlu executor în contul căreia pârâta a depus recipisa de consemnare a sumei datorate la Biroul Executorului Judecătoresc la începutul anului 2007.
Potrivit punctului 6 art. 22 din Contract ca urmare a neexecutării obligației de plată a debitului, partea în culpă datorează penalități de întârziere de 0,10 % pe zi calculate la valoarea sumei datorate.
În baza acestui articol reclamanta a calculat penalitățile pentru perioada 2004 - martie 2007 care se ridică la suma de 374.991,33 RON.
Având în vedere această situație, Curtea consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză cuantumul debitului principal a fost recunoscut și necontestat de către pârâtă, fiind și achitat la începutul anului 2007, înlăturând astfel apărările pârâtei că nu a recunoscut acest debit, motivat de faptul că lucrările nu au fost efectuate corespunzător și prin urmare nu datorează nici penalități de întârziere la această sumă.
Mai mult, în apel au fost efectuate două expertize tehnice la cererea pârâtei.
Ambele expertize au concluzionat că valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă este de 6.838.460.704 lei că lucrările solicitate la decontare au fost finalizate din octombrie 2003, după această dată. Ias istat lucrările deoarece pârâta nu mai decontat lucrările executate, că toate lucrările executate nu prezintă deficiențe, toate procesele verbale de recepție pe faze de executare sunt semnate, însușite și recunoscute de pârâtă, ceea ce întărește convingerea că instanța de fond a procedat în mod corect atunci când potrivit punctului 6 art. 22 din contract a acordat reclamantei penalități de întârziere, pentru perioada 2004 - martie 2007 calculate la valoarea sumei datorate.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași -
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 3000 RON pentru achitarea onorariului experților consultanți desemnați să efectueze expertiza în cauză.
Considerând cererea întemeiată, Curtea o va admite și va obliga apelanta să achite intimatei această sumă.
Apelanta nu a achitat diferența onorariu expert la care fost obligată, urmând să fie dată în debit cu suma de 1800 RON către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Suceava, pe numele expertului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 1163/E/ 20.06.2007 a Tribunalului Iași, Secția Comercială, sentință pe care o păstrează.
Dă în debit apelanta cu suma de 1800 RON către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Suceava, pe numele expertului, reprezentând diferență onorariu expert.
Obligă apelanta SRL să achite intimatei SRL suma de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Liliana Palihovici
