Spete pretentii comerciale. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 106
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 5 mai 2009 și care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată - parte integrantă din prezenta decizie - privind judecata apelului declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței nr.878 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC SA.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 11.10.2007, reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională a OLTENIA - Complexul Energetic, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 322.332 lei, reprezentând c/valoarea despăgubirilor pentru două drumuri vicinale distruse de lucrările miniere.
Prin sentința nr.2936/15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tg Jaf ost respinsă prescripția dreptului la acțiune și a fost admisă acțiunea, în sensul obligării Complexului Energetic la plata sumei de 210.417 lei și la 5.795,6 cu titlu de cheltuieli de judecată.
În urma recursului declarat de pârâtul Complexul Energetic, Tribunalul Gorj - Secția Comercială a pronunțat la 01.09.2008 decizia nr.96, prin care a respins excepția necompetenței materiale a Secției Comerciale în soluționarea căii de atac și a casat sentința, constatându-se competentă în primă instanță Secția Comercială a Tribunalului Gorj.
Dosarul a fost înregistrat la Secția Comercială a Tribunalului Gorj sub nr-7.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă a fost invocată excepția necompetenței materiale Secției Comerciale a Tribunalului Gorj, dar și excepția prescripției dreptului material la acțiune, conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit sentinței nr.878/26.11.2009, Tribunalul Gorj - Secția Comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a necompetenței materiale a Secției Comerciale a Tribunalului Gorj, respingând în același timp și acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local.
În ceea ce privește problema necompetenței materiale, instanța de fond a reținut că, potrivit Codului Comercial, intră sub incidența legilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci și faptele ilicite și licite săvârșite de comercianți în legătură cu activitatea lor comercială, cum e și cazul speței de față.
Referitor la problema excepției prescripției, s-a apreciat că reclamanta se află în termen pentru a solicita despăgubirile pretinse, în condițiile în care degradarea drumurilor în discuție a început în anul 2005, deși operațiunile de haldare au demarat anterior acestei date, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11.10.2007.
Analizând fondul cauzei, tribunalul a reținut că cele două căi de acces și, afectate de exploatările miniere se află înscrise în inventarul bunurilor domeniului privat al comunei.
Aceste drumuri au fost destinate inițial și interesului public, însă după afectarea gospodăriilor de lucrările miniere, satul a fost strămutat, iar drumurile au trecut în domeniul privat al comunei, pentru că nu mai deserveau gospodăriile și practic nu mai aveau nici-o întrebuințare.
Instanța de fond a considerat că drumurile construite de pârâtă, au fost realizate tocmai pentru drumurile afectate de satul, iar din adresa nr.856/22.02.2008, reiese că reclamantul nu a negociat cu pârâta construirea unui drum cu o anumită lungime și lățime, ci a negociat deschiderea unei alte căi de acces, pentru cea care urma să se închidă.
S-a apreciat că după strămutarea vetrei satului, drumurile de acces către fosta vatră a satului numai aveau nici-o utilitate publică, astfel că, instanța de fond a concluzionat că reclamantul nu a putut dovedi nici un prejudiciu, în condițiile în care pârâta și-a executat obligațiile asumate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Consiliul Local, care a învederat faptul că cele două drumuri și fac parte din domeniul privat al comunei pentru care nu a primit nici un fel de despăgubiri, drumurile fiind degradate datorită lucrărilor miniere din zonă, după care au fost ocupate complet, așa cum reiese chiar din raportul de expertiză întocmit de expertul.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că pentru aceste două drumuri, pârâta a construit un drum un drum de legătură între comunele și.
Recurentul recunoaște că s-a reconstrui drumul comunal dar acest în locul drumului comunal -, pe care pârâta l-a închis și pentru care Consiliul Local nu a cerut nici un fel de despăgubiri.
Potrivit afirmației recurentului, nu are nici un fel de legătură construcția de căi de acces, scoli, biserici în alte localități, vetrele de sat respective fiind stabilite prin decrete prezidențiale pentru mai multe localități afectate de lucrările miniere.
Ca exemplu, Consiliul Local a negociat cu intimata-pârâtă ca localul Școlii Primare din satul, comuna, să fie reconstruit în satul.
S-a ajuns la litigiu pentru că înțelegerea verbală care a avut loc între reprezentanții legali ai Consiliului Local și cei ai unităților miniere a căzut ca urmare a schimbărilor directorilor unităților miniere și apoi a preluării acestor unități de către Complexul Energetic.
Complexul Energetic SA a depus întâmpinare pentru care a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, pe considerentul incidenței în cauză a prevederile art.3.1 din Decretul 167/1958, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Prin încheierea din 10.03.2008, Curtea de Apel Craiovaa calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs, ținând cont de prevederile art.2 alin.1.(a) Cod pr. civilă, conform cărora, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei se judecă în primă instanță de tribunal, coroborat cu dispozițiile art.282 Cod pr. civilă, care stipulează că hotărârea dată în primă instanță de tribunal este supusă apelului.
Ca acte justificative s-au depus: decizia nr.35/13.01.2009 a Curții de Apel Craiova - Secția I Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie, decizia nr.397/13.10.2008 a Tribunalului Gorj - Secția Civilă, sentința civilă nr.2629/04.04.2008 Judecătoriei Tg J - Secția Civilă, sentința civilă nr.69/17.03.2009 a Tribunalului Gorj - Secția Civilă, decizia civilă nr.2513/23.09.2008 a Tribunalului Gorj - secția Civilă, decizia nr.51/18.03.2009 Curții de Apel Craiova - Secția Comercială.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat.
Un prim aspect ce trebuie analizat este cel referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de către intimata-pârâtă.
În acest sens, potrivit art.7 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în timp ce la art.3 se precizează că, termenul prescripției este de 3 ani.
Este adevărat că afectarea drumurilor respective a început încă din anul 2003 însă degradarea acestora a început în 2005, astfel încât apelantul-reclamant se află în termen pentru a solicita despăgubirile pretinse.
Cât privește fondul litigiului, trebuie subliniat că, în materia răspunderii civile, prin prejudiciu se înțelege rezultatul dăunător de natură patrimonială sau nepatrimonială, al atingerilor aduse prin fapte de orice fel, drepturilor persoanelor, valorilor ocrotite de aceste drepturi sau intereselor legitime ale persoanelor.
În materie delictuală, conform art.998 - 999 Cod civil, răspunderea civilă se declanșează numai în cazul în care există un prejudiciu ce necesită a fi reparat.
Prin urmare, prejudiciul este de esența răspunderii civile reprezentând un element esențial, o condiție sine qua non a răspunderii.
Cu privire la repararea prejudiciilor patrimoniale se aplică principiul reparării în materie a acestora și numai când acest lucru nu mai este posibil, se trece la plata de despăgubiri.
În speță, este de necontestat că cele două căi de acces și au fost afectate de exploatările miniere fiind înscrise în intravilanul bunurilor domeniului privat al comunei, deși inițial aceste drumuri au fost destinate și interesului public.
Apelantul-reclamant nu că intimata-pârâtă ar fi construit drumul comunal, care face legătura între comuna și, dar consideră că a fost făcut în locul drumului comuna pe care pârâta la închis, fiind construit totodată și un drum de acces la cimitirul.
Din adresa nr.856/22.02.2008 a Primăriei comunei, a rezultat că nu s-a negociat construirea unui drum cu lungime și lățime sau alte date tehnice, avându-se în vedere doar deschiderea unei alte căi de acces pentru cea care urma să se închidă, iar conform adresei nr.578/10.01.2008, pârâta a avut de executat reconstruirea caselor din satele afectate și amenajarea drumului de acces către cimitirul din pe o lungime de 760 ml, o lățime de 4 m, din beton, după cum a refăcut și drumul de acces din pe o lungime de 2,2 km și pe o lățime 8 m (proces-verbal de predare-primire din 23.05.2003).
Concluzia este că, pârâta a reparat prejudiciul cauzat reclamantului privind cele două drumuri viccinale, ( și ) prin construirea unor alte căi de acces, dar și a altor utilități.
Față de aceste considerente, Curtea în raport de dispozițiile art.296 Cod pr. civilă, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției invocată de intimata pârâtă SC SA.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL cu sediul în com., sat, jud. G, împotriva sentinței nr.878 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC SA cu sediul în localitatea,-, jud.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud.
tehnored. /4ex/21.05.2009
13 Mai 2009
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Angela Rădulescu
