Spete pretentii comerciale. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.107/COM
Ședința publică de la 16 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - -
S- luat în examinare apelul comercial d eclarat de pârâta SC P SA - cu sediul în oraș P str.- nr.24, județul V, înregistrată la ORC sub nr.J -, CUI AR -, împotriva sentinței civile nr.5969/COM/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul în localitatea C,-, județ C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2.06.2008; 9.06.2008; 16.06.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.5969/COM/2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială a admis acțiunea formulată de către SC SRL în contradictoriu cu SC P SA P și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 249.733,34 lei cu titlu de contravaloare facturi și 49.466,64 lei cu titlu de dobânzi legale precum și la plata sumei de 5.693 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță că izvorul obligațional este fundamentat pe o comandă urmată de executare și materializată în facturile nr.-/2004 și -/2004.
S-a reținut de către prima instanță că pârâta a recunoscut în procedura somației de plată acceptarea mărfurilor, însă nu și-a însușit debitul, iar în procedura de drept comun a adoptat o atitudine pasivă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o sub aspectele:
- instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența teritorială întrucât era competentă să soluționeze cauza, instanța de la locul unde a luat naștere obligația sau cea în a cărei rază teritorială trebuia efectuată plata.
- hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate întrucât nu s-a respectat termenul prev. de art.114 alin.3 din Cod procedură civilă;
- hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității întrucât nu s-a comunicat cererea modificată sau alte acte care să justifice majorarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Intimata a formulat întâmpinare solitând respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 21.04.2008 apelanta a invocat în apărare excepția prescripției dreptului intimatei-reclamante la plata debitului reprezentând c/valoare preț marfă precum și a dobânzii solicitate.
Și-a motivat apelanta excepția arătând că, data de la care se naște dreptul la acțiune este data ultimei livrări, respectiv: 23.08.2004 și se împlinește la 23.08.2007, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 9.10.2007, la 47 de zile după împlinirea termenului de prescripție.
S-a arătat că intimata a modificat conținutul facturii nr.-/23.08.2004 menționând data scadenței ca fiind 20.12.2004 deși originalul acestui înscris nu conține această mențiune.
Intimata a arătat că invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune reprezintă o suplimentare a motivelor de apel ce a fost formulată cu întârziere.
În susținerea afirmațiilor lor, părțile au anexat la dosar înscrisurile: contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.325/18.04.2004, facturi fiscale în copie, avize de însoțire a mărfii, corespondența purtată de părți.
S-a confruntat de către instanța de apel, originalul facturii fiscale nr.-/23.08.2004 cu copia existentă la fila 20 din dosarul instanței de apel.
Analizând criticile aduse hotărârii pronunțate Curtea va reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de apelanta-pârâtă se reține că aceasta este o excepție de ordine publică, dirimantă, ce poate fi invocată, în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1, teza a - II -a din Codul d e procedură civilă, oricând în cursul procesului.
Pe fondul acestei apărări instanța de apel reține că ea este neîntemeiată.
Produsele asupra cărora părțile s-au înțeles au fost livrate pârâtei, conform avizelor de însoțire a mărfii, la 7.08.2004 și 23.08.2004.
Deși încheiat și un înscris intitulat contract, acesta nu a mai fost semnat de către părți,ele neînțelegându-se asupra modalității de plată.
La momentul livrării produselor au fost emise și facturile fiscale. În cuprinsul a 2 dintre aceste facturi (- și -8) se menționează că produsele au fost vândute cu plata în rate, conform contractului nr.325/18.08.2004.
Din adresa nr.3684/6.08.2004 reiese că pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că valoarea mărfii livrate de reclamantă este de 19485, 06 USA,ea urmând a fi achitată în contrapartidă, cu produsele sale.
Din conținutul facturii originale nr.-/23.08.2004, prezentată instanței de apel în ședința publică din 21.04.2008, a reieșit că aceasta a fost înregistrată la pârâtă, la 10.09.2004 sub nr. 4160 (fila 20- dosar apel).
De aceea, având în vedere că facturile au fost primite de către pârâta-apelantă și nu s-a formulat refuz de plată, în mod judicios a reținut prima instanță că în sarcina pârâtei s- născut obligația de plată a c/valorii produselor livrate, facturile fiind acceptate.
Deși ulterior pârâta a refuzat că semneze contractul 325/2004, acceptând însă facturile și înregistrarea acestora în contabilitate, rezultă că ea a acceptat și condițiile cu privire la plata și la termenele de plată de la 20.11.2004 și 20.12.2004.
Mai mult decât atât, din înscrisurile cauzei rezultă că între cele două societăți au existat discuții și s-a purtat corespondență cu privire la achitarea debitului născut în 2004.
Pe de altă parte, odată acceptate la plată aceste facturi, apărările pârâtei cu privire la neregularitățile facturilor devin irelevante.
De aceea, coroborând cele arătate mai sus cu împrejurarea că pârâta a luat cunoștință de facturile emise la 10.09.2004 și că acestea făceau trimitere la contractul 325, în care erau menționate ca date ale scadenței: 20.11.2004 și 20.12.2004 (filele 34 -37 dosar apel), nu se poate reține că acțiunea dedusă judecății la 9.10.2007 ar fi prescrisă.
Referitor la motivele de apel Curtea reține că ele sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește încălcarea competenței teritoriale de către instanța de fond se reține că acest motiv nu poate fi reținut întrucât potrivit art.12 Cod procedură civilă reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Astfel, conform art.10 Cod procedură civilă în afară de instanța domiciliul pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe:
pct. 4: în cererea privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
În speță, dintre instanțele competente alternativ,reclamanta a ales Tribunalul Constanța în raza căruia se situează locul pății.
Nici al -II- lea motiv de apel nu poate fi primit, apelanta nedovedind vătămarea produsă prin faptul că a avut la dispoziție doar 12 zile pentru pregătirea apărârii și nu 15 zile.
Nici ultima critică referitoare la necomunicarea cererii modificate nu poate fi primită întrucât majorarea câtimii obiectului cererii nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată și nu trebuie comunicată ci doar trecută în încheierea de ședință, pe baza declarației verbale a reclamantei, conform art.132 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, intimata-reclamantă a făcut dovada formulării la instanța de fond, a unei cereri de îndreptare a erorii materiale referitoare la conținutul debitului solicitat.
În consecință, neputându-se vorbi despre încălcarea principiului disponibilității părților, Curtea în baza disp. art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de pârâta SC P SA - cu sediul în oraș P str.- nr.24, județul V, înregistrată la ORC sub nr.J -, CUI AR -, împotriva sentinței civile nr.5969/COM/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul în localitatea C,-, județ C, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 iunie 2008
jud.fond. I
red.dec.
4ex/15.07.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad
