Spete pretentii comerciale. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.107
Ședința publică de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC --CO SA, împotriva încheierii din data de 17.11.2008 și a sentinței comerciale nr.12733 /24.11.2008, pronunțate de B - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că Dl.judecător a depus la dosar cerere de abținere, motivată.
În vederea soluționării cererii de abținere, în Camera de Consiliu și în complet de judecată compus în conformitate cu prevederile art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului, prin includerea D-nei. judecător, conform planificării de permanență, Curtea suspendă ședința de judecată.
La reluarea judecății cauzei, în urma soluționării în sensul admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător, Curtea se compune în conformitate cu prevederile art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului, prin includerea în complet a D-nei. judecător, conform planificării de permanență.
În continuare, apărătorul apelantei depune la dosar cerere de suspendare a judecății cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. în raport cu aceeași cauză penală.
Curtea acordă cuvântul părților pe cerere de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe disp.art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. în raport cu cauza penală, formulată de apelantă.
Apărătorul apelantei solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. până la soluționarea cauzei penale. Susține că este o cerere similară cu cea formulată în fața primei instanțe, suspendarea urmând însă să intervină în contextul judecării apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii de suspendare în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. până la soluționarea cauzei penale, considerând că nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate, față de revenirea cauzei penale la faza de început a urmăririi penale. Arată că apelanta omite să aibă în vedere decizia pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI nr. 3512/2000, definitivă, prin care s-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune formulată de apelanta de față, decizie aflată la dosarul cauzei în copie.
Referitor la această cerere Curtea reține că prin apelul în speță, potrivit motivelor formulate se atacă sentința primei instanțe apreciindu-se că în mod greșit prin aceasta s-a soluționat în fond cauza fără a se fi soluționat cererea de redeschidere a judecății formulată de intimată, ceea ce înseamnă implicit că apelanta consideră menținută suspendarea judecății în prima instanță a cauzei, dispusă prin încheierea din 13.11.2003 în urma admiterii unei cereri anterioare de suspendare a judecății respective formulată tot în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. în raport cu aceeași cauză penală. Apelul privește deci nu judecata în sine a litigiului pe cale devolutivă ci privește un incident privind judecata, în primul rând.
În raport cu formularea în apel a unei noi cereri de suspendare a judecății tot pentru motivul prevăzut de art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. trebuie reținute două aspecte:
1.- cauza penală nu este în măsură să aibă în mod direct o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării apelului cu referire strictă la obiectul și motivele de apel formulate;
2.- modul de soluționare al noii cereri de suspendare depinde de modul în care se soluționează mai întâi apelul, fiind în mod obiectiv subsidiară acestuia, pentru că numai prin soluționarea apelului mai întâi se poate stabili dacă judecata este sau nu suspendată, deci dacă poate interveni sau nu în mod obiectiv o nouă suspendare; altfel spus soluționarea noii cereri de suspendare este subordonată măsurii în care, prin soluționarea apelului, în funcție de obiectul și motivele acestuia, se stabilește dacă se mențin sau nu efectele admiterii primei cereri de suspendare având aceleași temeiuri de fapt și de drept.
În raport cu cele arătate și pentru buna administrare a justiției Curtea reține că pentru soluționarea cererii de suspendare trebuie să se analizeze și aspecte comune examinării motivelor de apel, astfel că este necesar să se soluționeze cererea în contextul pronunțării asupra apelului.
În continuare, apelanta arată că din moment ce a formulat cerere de suspendare a executării sentinței atacate până la soluționarea apelului, în condițiile în care această soluționare intervine la termenul de față înțelege să nu mai insiste în judecata cererii respective, care rămâne practic fără obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului formulat, desființarea încheierii din data de 17.11.2008 și a sentinței comerciale nr.12733 /24.11.2008, pronunțate de B - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, cu consecința rejudecării cauzei în sensul punerii în discuția părților a cererii de repunere pe rol a cauzei de către instanța competentă. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată. Arată că în fața instanței de fond apelanta nu a formulat cerere de suspendare a judecății întemeiată pe disp.art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. cererea fiind formulată după încheierea dezbaterilor, nemaifiind pusă în discuție.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar 537/07.03.2003 la Curtea de APEL BUCUREȘTI, reclamanta Societatea de iții Financiare Muntenia, prin administratorul său de portofoliu Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA a chemat în judecată pe pârâta SC ci-co SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 30.019.074.800 ROL reprezentând contravaloarea dividendelor aferente anului 1999, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunțată la 13.11.2003 în dosarul nr.537/2003 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a dispus, în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei, în raport cu soluționarea dosarului penal nr.4026/2002 al Tribunalului București - Secția Penală.
Prin cererea formulată la 25.06.2008 reclamanta Muntenia SA a solicitat redeschiderea judecării cauzei, în raport cu sentința penală nr.1572/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care în principal s-a admis excepția neregularității actului de sesizare a instanței și s-a dispus, în consecință, restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea actului de sesizare, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr.485R/08.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel - Secția a II-a Penală. Cererea de redeschidere a judecății a primit termen de judecată la11.09.2008.
Prin încheierea pronunțată la11.09.2008 în dosarul nr.537 din 07.03.2003 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială,după ce menționat repunerea cauzei pe rol și a pus în discuție competența sa în soluționarea cauzei în raport cu dispozițiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă și trimiterea dosarului către Tribunalul București potrivit art.II din Legea nr.219/2005, cu concluziile părților în sensul acestei trimiteri, a dispus trimiterea dosarului către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în vederea competentei soluționări în primă instanță a cauzei, pentru motivul că între timp acestei din urmă instanțe i-a revenit în mod legal competența de judecată.
Recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de 13.11.2003 a fost respins prin decizia nr.650F/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.234/2004.
La Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, cauza a fost înregistrată sub numărul de dosar-.
La termenul de judecată de la 17.11.2008, după cum rezultă din cuprinsul încheierii de la acel termen, părțile au învederat că mai întâi trebuie pusă în discuție cererea de redeschidere a judecății, întrucât cauza nu a fost repusă pe rol.
În raport cu aceasta, tribunalul a constatat că prin încheierea de la 11.09.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTIa luat în discuție repunerea pe rol a cauzei urmare a pronunțării unei hotărâri penale și a dispus repunerea pe rol a cauzei. Tribunalul nu este instanța de control judiciar în raport cu acea încheiere și nu îi este permis să cenzureze măsura repunerii pe rol sau să pună în discuție menținerea suspendării prin prisma acelorași fapte și probe care au fost avute în vedere la data de 11.09.2008, deoarece efectul posibil ar fi contrar măsurii dispuse la acea dată.
De asemenea, la același termen, în continuarea judecății, pârâta a solicitat amânarea cauzei pentru depunerea de înscrisuri și a solicitat suspendarea judecării cauzei, iar tribunalul a respins "cererea" pârâtei, reținând că s-a stabilit de către Curtea de APEL BUCUREȘTI că cererea este repusă pe rol, iar în continuare a acordat cuvântul părților în concluzii pe fondul cauzei și a amânat pronunțarea la 24.11.2008.
La data de 21.11.2008 pârâta a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a cauzei, o cerere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă și o cerere de chemare în judecată a altei persoane - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin sentința comercială nr.12733 pronunțată la 24.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererile de repunere pe rol a cauzei și de introducere în cauză a AVAS, formulate de pârâtă la 21.11.2008, a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei (denumită de pârâtă excepția lipsei de calitate procesuală activă), a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300.189,4506 lei cu titlu de dividende pentru anul 1999 și la plata sumei de 3.312,45 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut în primul rând că, astfel cum s-a precizat și prin încheierea de la 17.11.2008, încheierea Curții de APEL BUCUREȘTI este interlocutorie iar tribunalul nu poate reveni asupra ei, astfel că nu poate fi admisă cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea rediscutării redeschiderii judecății formulată prin concluziile scrise de către pârâtă și nici cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea unei noi suspendări a judecății, cerere formulată după închiderea dezbaterilor.
Cererea de introducere în cauză a AVAS, formulată după închiderea dezbaterilor, nu poate fi primită deoarece nu a respectat principiul publicității, oralității și contradictorialității și nici prevederile art.57 alin.3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, în realitate excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei, aceasta este neîntemeiată, deoarece din contractul de administrare de investiții încheiat la 29.06.2001 rezultă mandatul pe care reclamanta l-a dat pentru apărarea intereselor sale inclusiv în fața instanțelor judecătorești.
În legătură cu fondul cauzei, prin procesul-verbal din 14.02.2003 reclamanta a recunoscut că dividendele pentru anul 1999 sunt în sumă de 30.018.945.060 ROL. Până la eventuala declarare a nulității actului prin care reclamanta a dobândit 70% din acțiunile pârâtei, obligația de plată a dividendelor prevăzută de art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990 subzista inclusiv pentru aceste acțiuni. Refuzul pârâtei de a plăti dividendele este nejustificat, declararea nulității actului de dobândire de către reclamantă a acțiunilor fiind doar o eventualitate.
Incapacitatea organelor judiciare de a soluționa într-un termen rezonabil cauza penală invocată de pârâtă nu poate constitui un motiv pentru îngrădirea drepturilor deținătorului de acțiuni. După cum rezultă din sentința penală nr.1572/2007, parchetul nu a finalizat nici până acum actele de urmărire penală care includ și verificarea legalității dobândirii acțiunilor de către reclamantă, cauza fiind restituită la parchet.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta SC ci-co SA a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând anularea atât a încheierii de la 17.11.2008 cât și a sentinței respective, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea cauzei în vederea punerii în discuție a cererii de redeschidere a judecării cauzei formulată la 20.06.2008 de către reclamantă.
De asemenea, apelanta a solicitat să se dispună suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea apelului.
În dovedirea apelului s-a arătat, în esență, după ce s-a învederat istoricul cauzei, în primul rând, că în mod nelegal prin încheierea din data de 17.11.2008 tribunalul a apreciat că instanța inițial învestită s-ar fi pronunțat cu privire la cererea de redeschidere a judecății cauzei formulată de către reclamantă, considerând-o întemeiată. La data de 11.09.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI nu mai era competentă să soluționeze cauza pe fond față de modificarea regulilor de competență intervenită prin OUG nr.58/2003, prin norme de imediată aplicare potrivit art.725 Cod procedură civilă și nici vreo altă cerere cu privire la cauză. Motivul pentru care Curtea de APEL BUCUREȘTIa repus cauza pe rol a fost exclusiv în vederea aplicării art.II din Legea nr.219/2005 în sensul trimiterii dosarului pe cale administrativă instanței devenite competentă, ceea ce rezultă din cuprinsul încheierii de la 11.09.2008 prin care singura măsură dispusă a fost în acest sens.
În raport cu acestea tribunalul a apreciat în mod greșit că nu poate dispune asupra cererii de redeschidere a judecății cauzei atât timp cât curtea de apel s-ar fi pronunțat printr-o încheiere interlocutorie care leagă instanța de fond. Prin urmare în mod greșit a procedat tribunalul la judecata cauzei în fond, deși nu se soluționase cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă iar motivele suspendării subzistau în continuare.
S-a mai arătat că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor încheierii irevocabile de suspendare pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 13.11.2003.
Până în prezent dosarul penal în raport cu care s-a dispus suspendarea în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nu a primit o soluție pe fond, fiind restituit la parchet în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.
Consecința restituirii nu este încetarea urmăririi penale astfel că nu se poate aprecia că nu ar mai subzista cauza de suspendare și suspendarea judecății în sine.
Cererea de suspendare a executării sentinței apelate este pe deplin justificată, deoarece executarea acestei sentințe nelegale ar prejudicia apelanta, care nu ar mai avea decât posibilitatea întoarcerii executării.
La termenul de la 05.03.2009 apelanta a depus la dosar o nouă cerere de suspendare a judecății cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă în raport cu aceeași cauză penală, cerere cu privire la care Curtea a apreciat ca necesar să se pronunțe asupra acesteia în contextul soluționării apelului.
Totodată, la termenul de la 05.03.2009 apelanta a arătat că înțelege să nu mai insiste în soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței atacate până la soluționarea apelului.
Față de acestea,analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
Ulterior dispunerii suspendării judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, prin încheierea de la 13.11.2003 pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.537/2003, datorită intervenirii unor modificări legislative, competența de judecată a cauzei suspendate, în primă instanță, a revenit tribunalului.
În condițiile rămânerii dosarului la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială și a menținerii suspendării cauzei, cererea de repunere pe rol pentru motivul că nu mai subzistă motivul de suspendare, trebuia să fie înregistrată, în fapt, la această din urmă instanță, cu mențiunea însă că fiind vorba de o cerere privind o cauză de competența tribunalului și soluționarea cererii respective era tot de competența acestuia.
Cererea reclamantei de redeschidere a judecății cauzei formulată la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a fost pusă în discuția părților la termenul de la 11.09.2008 dar nu a fost și soluționată de instanță, în cuprinsul încheierii de la acel termen neregăsindu-se nici o mențiune (dispoziție sau considerente) privind soluționarea acestei cereri.
După această primă etapă în judecata derulată la termenul de la 11.09.2008 Curtea a repus cauza pe rol și a pus în discuție competența de soluționare a cauzei în primă instanță în raport cu care a și dispus, cu motivarea soluției, trimiterea dosarului cauzei în vederea competentei soluționări în primă instanță a cauzei la Tribunalul București (Secția a VI-a Comercială).
Interpretarea încheierii de la 11.09.2008 în sensul că repunerea pe rol ar fi intervenit ca urmare a punerii în discuție a cererii de redeschidere a judecății formulată de reclamantă nu poate fi reținută. La acel termen, fiind sesizată cu cererea respectivă Curtea avea obligația să o pună în discuție dar, deoarece pentru soluționarea oricărei cereri trebuie să își verifice mai întâi competența materială, a repus cauza pe rol pentru discutarea în primul rând, numai a acestui din urmă aspect cu privire la care s-a și pronunțat, exclusiv.
Prin urmare, la termenul de la 11.09.2008 Curtea nu a soluționat și cererea de redeschidere a judecății, pentru care nici nu mai avea competența necesară, ceea ce înseamnă că pronunțarea asupra cererii respective urma să revină tribunalului, la care s-a trimis cauza, sens în care au și pus concluzii ambele părți atât la termenul menționat cât și la primul termen acordat de tribunal.
Luarea în considerare în mod necesar a distincției pe care în cadrul procedurii Curtea a avut-o în vedere între etapa punerii în discuție a cererii de redeschidere rămasă nesoluționată și etapa referitoare la soluționarea aspectului privind competența materială, în cadrul derulării judecății la 11.09.2008, rezultă expres și din considerentele încheierii dată la 15.01.2009 în dosarul nr- prin care aceeași instanță a respins cererea de lămurire a întinderii și aplicării încheierii de la 11.09.2008.
În condițiile în care cauza a fost înaintată tribunalului sub efectele încheierii de la 13.11.2003 în sensul menținerii suspendării judecății, cererea de redeschidere a reclamantei trebuia să fie soluționată de către tribunal. În mod greșit însă tribunalul nu a procedat astfel reținând după cum rezultă din încheierea de la 17.11.2008 că prin încheierea de la 11.09.2008 având caracter interlocutoriu Curtea s-ar fi pronunțat în sensul admiterii cererii,cu consecința că judecata s-a repus pe rol, iar tribunalul nu mai poate interveni. În vederea pronunțării asupra măsurii în care se menține sau nu motivul de suspendare a judecății tribunalul se putea considera învestit în mod corespunzător cu cererea inițială de redeschidere formulată de reclamantă la 25.06.2008. Oricum și pârâta a formulat la termenul de la 17.11.2008 o cerere de suspendare totodată cu o cerere de amânare pentru depunerea unor înscrisuri. În privința acestor două cereri, tribunalul a respins numai una dintre ele și chiar dacă ar fi vorba de cererea de suspendare, motivul reținut este tot acela greșit în sensul că s-ar fi dispus deja de către Curtea de APEL BUCUREȘTI redeschiderea judecății, deși această din urmă instanță nu a soluționat în sine vreo cerere sub acest aspect. Iar suspendarea privește o altă motivare decât repunerea pe rol.
Nu se vor reține însă în același context cererea de repunere pe rol și cererea de suspendare a judecății, formulate de către pârâtă la 21.11.2008, după încheierea dezbaterilor.
În condițiile nesoluționării cererii de redeschidere a judecății în ceea ce privește cauza, își produce în continuare efectele încheierea de la 13.11.2003 în sensul că judecata trebuie considerată suspendată în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. Aceasta înseamnă că în mod eronat tribunalul a procedat în continuare la judecata cauzei în fond, pronunțând sentința atacată.
Potrivit art.297 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În cauză, în ceea ce privește încheierea de la 17.11.2008, care trebuie considerată parte integrantă a sentinței pronunțate la 24.11.2007, tribunalul nu a intrat deloc în cercetarea fondului referitor în primul rând la cererea de redeschidere a judecății sub aspectul specific al menținerii sau nu a motivelor în baza cărora s-a dispus anterior suspendarea, iar actul de judecată ulterior, sentința propriu-zisă, este lovit de nulitate în condițiile în care s-a realizat fără să fi intervenit redeschiderea judecății, situație în care nu sunt aplicabile prevederile art.297 alin.2 Cod procedură civilă.
Necercetarea fondului se poate reține și în raport cu respingerea cererii de suspendare formulată la termenul de la 17.11.2008 pentru motive străine de acea cerere.
În consecință, Curtea va admite apelul, va desființa încheierea de la 17.11.2008 și sentința comercială nr.12733 din 24.11.2008 și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, referitor în primul rând la cererea de redeschidere a judecății cauzei.
În ceea ce privește cererea de suspendare în temeiul art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă formulată de apelantă în raport cu modul de soluționare a apelului, soluționarea cererii respective nu se justifică în cadrul apelului, depinzând în mod succesiv de soluționarea incidentului privind suspendarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta SC --CO SA cu sediul în B,-, sector 2, împotriva încheierii din data de 17.11.2008 și a sentinței comerciale nr.12733 /24.11.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA cu sediul în B, nr.16, sector 4.
Desființează încheierea de la 17.11.2008 și sentința comercială nr.12733/24.11.2008 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
