Spete pretentii comerciale. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 109/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de pârâta R, J-, CUI -, cu sediul în R- județul M, împotriva sentinței nr. 142 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului apelantei au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.12.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 15.12.2008 și apoi la 17.12.2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 142 pronunțată la data de 11.02.2008 de Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis cererea formulată de reclamanta -. SA împotriva pârâtei. Metal, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 160.500 lei cu titlu de pretenții și 17.432 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 1.10.2003, reclamanta a încheiat, în calitate de vânzător, cu societatea BV din Olanda, în calitate de cumpărător, contractul nr. 9, în baza căruia reclamanta se obliga să livreze piese de mobilier, conform mostrelor primite de la partenerul extern, în cantitățile și la termenele stipulate în contract. Aceste termene de livrare au fost stabilite sub forma unor grafice iar în cazul întârzierilor la livrare, reclamanta datora penalități de 0,15%-0,20%/zi de întârziere calculate la valoarea mărfurilor nelivrate. Importanța relațiilor comerciale dintre cele două partenere este reliefată de clauzele finale din contract care prevăd exclusivitatea reciprocă la livrare și cumpărare. În vederea confecționării unora din piesele de mobilier contractate cu partenerul olandez, reclamanta, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta, în calitate de executant, contractul de prestări servicii nr. 1294 din 30.06.2004. În baza acestuia, pârâta se obliga să execute semifabricate de mobilier în structura și calitățile prevăzute în comenzile lunare cu respectarea termenelor stabilite de comun acord. Respectivele piese de mobilier făceau parte din lotul care urma să fie livrate firmei olandeze, aspect care rezultă din clauzele contractului încheiat de părți, în sensul că pârâta răspundea pentru calitatea produselor și executarea acestora în condițiile impuse de partenerul olandez ca și pentru viciile ascunse și constatate ulterior de acesta iar în caz de refuz sau retur de marfă din partea acestuia, tot pârâta urma să suporte cheltuielile.
În temeiul contractului de mai sus, reclamanta a emis comanda nr. 1429 la data de 16.07.2006 pentru 25 bucăți din produsul "ladă mică" și 25 bucăți din produsul "servantă", termenul de livrare al acestora fiind la 30.07.2004. Pentru că pârâta nu și-a onorat obligațiile contractuale, reclamanta a acționat-o în instanță, cererea de chemare în judecată fiind admisă prin sentința nr. 1614/25.10.2005 a Judecătoriei Reghin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 37/R/31.03.2006 a Tribunalului Comercial Mureș. Din considerentele acestei ultime hotărâri rezultă că pârâta a solicitat noi termene de execuție, ultimul la 14.07.2005 motivând lipsa de personal. Din materialul probator depus la dosar, rezultă că pârâta a executat ultimele piese de mobilier din comandă corespunzătoare calitativ la data de 14.09.2006. Instanța a apreciat că au fost dovedite condițiile răspunderii contractuale a pârâtei, aceasta, de altfel, contestând doar întinderea daunelor interese. Pentru stabilirea întinderii daune interese instanța a avut în vedere atât prejudiciul efectiv suferit cât și beneficiul nerealizat, conform dispozițiilor art. 1084-1086. civil. Așa fiind, instanța a apreciat că pe lângă suma de 2.854,76 lei, reprezentând paguba efectivă produsă reclamantei prin executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale de către pârâtă, aceasta din urmă datorează și beneficiul nerealizat de către reclamantă și care constă în diminuarea profitului acesteia ca urmare a scăderii vânzărilor către firma olandeză. Astfel, reclamanta a făcut dovada că firma olandeză și-a diminuat comenzile către reclamantă, din actele contabile rezultând un prejudiciu de 51.382 EUR, ceea ce reprezintă o valoare în lei mai mare decât suma solicitată de reclamantă de 160.500 lei. Așadar, s-a admis cererea la valoarea solicitată de aceasta, respingându-se celelalte pretenții care nu se includ în sfera prejudiciului direct și a prejudiciului indirect.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, instanța de fond a considerat că acestea se cuvin acesteia, taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial fiind prevăzute de art. 274 alin. 1-3. pr. civ. În ceea ce privește remunerația plătită de reclamantă consilierului său juridic, s-a reținut că a fost ocazionată de prezentul litigiu și s-a făcut în baza unor acte adiționale la contractul de muncă înregistrate la organele fiscale. Cum nu există prevederi legale care să interzică astfel de contracte iar art. 274 alin. 2. pr. civ prevede că în categoria cheltuielilor de judecată se includ orice cheltuieli pe care partea care a câștigat le dovedește că le-a făcut, iar reclamanta a dovedit că a achitat juristului suma de 12.000 lei, instanța a admis și această cerere a reclamantei în cuantumul solicitat de 17.432,5 lei.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta. Metal R solicitând admiterea în parte a acțiunii reclamantei în sensul transformării daunelor cominatorii în daune interese doar în limita sumei de 2854,76 lei. În expunerea de motive se arată că prin sentința nr. 1614/25.10.2005 a Judecătoriei Reghin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 37/R/31.03.2006 a Tribunalului Comercial Mureș, a fost obligată să-și execute obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii și plata unor daune cominatorii e 500 lei pe fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor. În baza acestei sentințe reclamanta a demarat procedura de executare silită iar în luna august 2006 i-au fost poprit conturile pentru suma de 151.261,26 RON din care, suma de 139.000 RON reprezenta daunele cominatorii. Contestația la executare promovată de pârâtă a fost admisă pentru nerespectarea Deciziei nr. XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că daunele cominatorii nu pot fi executate silit decât în limita daunelor interese dovedite. Pentru a-și justifica suma executată, reclamanta a promovat prezenta acțiune la 09.10.2006. Hotărârea pronunțată este nelegală sub aspectul valorii prejudiciului suferit de reclamantă, singurul fiind cel în cuantum de 2854,76 lei. Ultimele piese de mobilier au fost livrate reclamantei în luna februarie 2006 iar între cele două contracte nu există nici o legătură. Mai mult, susținerile reclamantei cu privire la relațiile contractuale ulterioare cu firma olandeze sunt contradictorii, în acțiune afirmând pierderea contractului pentru ca în fraza următoare să arate că a avut loc o diminuare semnificativă a comenzilor. Din materialul probator depus la dosar rezultă însă că relațiile contractuale cu firma olandeză doar au scăzut. În speță, prejudiciul direct, real și dovedit este de 2854,76 lei și eventuale dobânzi aferente iar scăderea vânzărilor către un partener extern nu poate fi imputată apelantei. Nu sunt legale nici acordarea cheltuielilor de judecată sub aspectul faptului că s-au acordat sume neachitate de reclamantă la data pronunțării, s-a acordat aceeași remunerație de 3 ori, respectiv 3 sume pentru aceeași activitate, reprezentarea societății în instanță, precum și faptul că s-a acordat prima de succes.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate precum și al principiului devolutiv al acestei căi de atac, instanța reține:
reclamanta a suferit un prejudiciu prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtă. Contrar susținerilor acesteia, ultimele produse de mobilier au fost ridicate în data de 14.09.2006, procesul verbal încheiat de părți la 13.09.2006 fiind singura dovadă în acest sens. Cum pârâta nu a făcut dovada contrarie, afirmațiile acesteia nu pot fi luate în considerare.
Și în această cale de atac pârâta nu negă fapta sa culpabilă rezumându-se a critica doar întinderea prejudiciului si existența raportului de cauzalitate intre prejudiciul cauzat reclamantei și executarea cu întârziere a obligațiilor sale contractuale. Astfel, apelanta pârâtă susține că între cele două contracte, respectiv, cel încheiat de reclamantă cu firma olandeză și cel reclamantă cu pârâta, nu există nici o legătură, însă această susținere este nefondată pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, contractul încheiat de reclamantă cu societatea BV din Olanda la data de 01.10.2004, este un contract amplu care viza derularea raporturilor comerciale dintre părți până la data de 31.12.2004, valoarea acestuia fiind de 2.500.000 EUR, însă, așa cum rezultă din corespondența reclamantei cu firma olandeză, cele două categorii de piese de mobilier contractate cu pârâta, fac parte din produsele pe care reclamanta se obligase să le vândă firmei olandeze. Că relațiile dintre cei doi parteneri contractuali au avut de suferit prin neonorarea la termen a comenzilor, rezultă, de asemenea, din aceeași corespondență (filele 6-7 dosar fond), instanța de fond reținând corect importanța pe care aceștia au dat-o raporturilor comerciale între ele prin clauza de exclusivitate inserată în contract. Prejudiciul cauzat reclamantei intimate prin diminuarea vânzărilor către societatea BV din Olanda a fost reflectat în rapoartele e gestiune pe anii 2005 și 2006. Corect a reținut instanța de fond întinderea daunelor interese în raport de dispozițiile art. 1084 - 1086. civil în sensul că acestea trebuie să cuprindă atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat și că prejudiciul direct dovedit este doar în privința raporturilor contractuale cu firma olandeză.
Cu toate acestea, daunele cominatorii în limita cărora instanța trebuia să acorde daunele interese au fost calculate de la data 26.10.2005, data pronunțării sentinței nr. 1614/25.10.2005 a Judecătoriei Reghin prin care ele au fost stabilite și nu 31.03.2006, data rămânerii definitive a acesteia. Rezultă astfel, începând de la această dată și până la data de 14.09.2006, data executării obligației de către pârâte, suma de 83.500 lei (167 zile x 500 lei) daunele interese acordate reclamantei neputând depăși această limită, deși prejudiciul cauzat este mai mare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate în privința remunerației juristului reclamantei, critica adusă de apelantă este fondată. Astfel, conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic angajat în muncă are statutul de salariat. În acest sens, consilierul juridic al reclamantei intimate, are încheiat cu aceasta contract individual de muncă, în temeiul căruia acesta își exercită atribuțiile prevăzute de lege cu toate drepturile și obligațiile aferente. Din conținutul actelor adiționale rezultă că părțile au inserat clauze de reprezentare specifice unei profesii liberale (pe lângă onorarii de reprezentare în fiecare grad de jurisdicție și onorarii de succes). Că încheierea acestora, potrivit principiului libertății contractuale, nu este prohibită de lege, este un aspect neîndoielnic însă nu pot fi luate în considerare întrucât dreptul de reprezentare nu îl dau aceste acte adiționale ci contractul individual de muncă pentru care consilierul juridic primește o indemnizație. Așadar, aceste acte adiționale nu pot fi opuse terților și nu pot fi luate în considerare la calculul cheltuielilor efectuate de reclamantă. Mai mult, aceasta a beneficiat și de serviciile unui avocat.
Față de aceste considerente, instanța va admite apelul formulat de pârâta. Metal și va schimba în tot sentința atacată în sensul că cererea reclamantei de transformare a daunelor cominatorii în daune interese va fi admisă în parte iar pârâta va fi obligată la plata sumei de 83.500 lei reprezentând despăgubiri și 5.246,5 lei cheltuieli de judecată ( 3000 lei onorariu avocațial + taxa de timbru 2246,5 lei).
Cum la fond reclamanta datora ca și taxă de timbru suma de 4.457 lei, pentru diferența de 2030,5 lei urmează ca în baza art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 să fie dată în debit.
În baza art. 274. pr. civ intimate reclamantă va fi obligată la plata către intimată a sumei de 6.099 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial și taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Metal R, împotriva sentinței nr.142/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Metal R și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 83.500 lei cu titlu de pretenții și 5.246,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă intimata la plata către apelantă la plata către apelantă a sumei de 6.099 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Dă în debit reclamanta - SRL pentru suma de 2.030,5 lei reprezentând taxă de timbru datorată la fond.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-6.02.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
