Spete pretentii comerciale. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 109/A-
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul și cererea de suspendare, formulate de pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, strada -. -. nr.50, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.606/C din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-pârâtă reprezentată de consilier juridic și intimata-reclamantă reprezentată de avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata - reclamantă, depune la dosar întâmpinare cu exemplar care se comunică părții adverse prin reprezentant.
Reprezentantul apelantei - pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei calificând întâmpinarea drept concluzii scrise având în vedere momentul depunerii ei și nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin motivele de apel și asupra apelului pe fond.
Consilier juridic, având cuvântul apelanta-pârâtă, precizează că reclamanta nu a făcut dovada ieșirii imobilului din patrimoniul său, aspect primordial în dovedirea prejudiciului pentru care solicită despăgubiri. Astfel, solicită admiterea excepției privind prematuritatea formulării acțiunii de către reclamantă. De asemenea, solicită admiterea excepției prescripție cererii de chemare în judecată, data de la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, este data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de restituire, acțiunea formulată de aceasta fiind prescrisă. Pe fond solicită admiterea apelului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea excepțiilor invocate și pe fond respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la 13.05.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, CAa chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 369.520 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii generate de restituirea în natură a terenului în suprafață de 3268 mp, situat în intravilanul orașului Curtea de A, jud.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o societate cu capital integral privat, privatizată conform G nr. 88/1997, iar la data de 25.04.2006, s-a dispus restituirea terenului în suprafață de 3268 mp, situat în intravilanul orașului Curtea de A, către Administrația Domeniului Statului, prin Sentința civilă nr. 423/2006 a Judecătoriei Curtea d Argeș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 160/11.05.2007 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 442/R/2007 a Curții de Apel Pitești.
Prin Sentința civilă nr. 138/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, motivat pe împrejurarea că, în speță, sunt incidente disp. art. 2 alin.1 lit.a pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, la 04.07.2008, la nr. 903.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar notificarea formulată sub nr. 250/2008, Sentința civilă nr. 423/2007 a Judecătoriei Curtea d Argeș, Decizia civilă nr. 160/2007, Decizia civilă nr. 442/R/2007 a Curții de Apel Pitești și s-a solicitat proba cu expertiza contabilă.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin Sentința nr.606/C/16.06.2009, Tribunalul comercial Argeșa admis acțiunea majorată formulată de reclamanta C A și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.235.300 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 3268. situat în intravilanul orașului Curtea de A, județul A, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 16.239, 72 lei.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut următoarele:
Societatea reclamantă fost privatizată în condițiile OUG nr. 88/1997.
Prin Sentința civilă nr. 423/2006, pronunțată de Judecătoria Curtea de A și rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 442/R/2007 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă cererea formulată de Administrația Domeniului Statului și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 3268 mp, teren situat în intravilanul orașului Curtea de
Potrivit art. 32 alin. 4 din Legea nr. 99/1999 de modificare a OUG nr. 88/1997, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Aceste instituții publice implicate, vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituire în natură imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență, prin justiție.
În speță, pârâta avea calitatea de instituție publică, ce trebuia să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea terenului în suprafață de 3268 mp, restituit Administrației Domeniului Statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Întrucât acordul privind despăgubirile, nu a fost realizat în condițiile art. 32(4), (3) din Legea nr.99/1999, reclamanta a fost nevoită să apeleze la justiție. Prin expertiza efectuată de expert, s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului în suprafață de 3268 mp situat în intravilanul orașului Curtea de A, este de 1.235.300 lei, sumă la care reclamanta și-a majorat pretențiile.
În aceste condiții, instanța a admis acțiunea reclamantei în conformitate cu dispozițiile Legii nr.99/1999 și a obligat pârâtă la plata sumei de 1.235.300 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 3268 mp situat în intravilanul orașului Curtea de
Împotriva acestei sentințe, a fost formulat apel în termen legal de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de - -, ca nefondată
A mai cerut și suspendarea executării sentinței, până la soluționarea apelului.
Criticile apelantei, se referă la următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență teritorială, în condițiile art.12 Cod pr.civilă, fără a ține cont de dispozițiile art.5 teza 1, coroborate cu art.10 pct.1 Cod procedură civilă (domiciliul pârâtului și locul executării contractului);
- instanța a aplicat greșit dispozițiile art.3228din Legea nr.137/2002, privind termenul special de prescripție de o lună.
În acest sens, a detaliat critica, arătând că dreptul la acțiune a luat naștere în termen de o lună, de la data când s-a realizat restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin sentința definitivă și irevocabilă.
A subliniat greșita aplicare a dispozițiilor artr.3 alin.1 Decretul nr.167/1960 modificat și ignorarea dispozițiilor speciale ale art.39 din Legea nr.137/2002, modificată, cât și cele ale art.32 din OUG nr.88/1997 modificată (de trei luni) și încălcarea dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate, în sensul de a analiza îndeplinirea condiției prevăzută de art.324alin.2 din nr.OUG88/1997 (să existe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care societatea privativă să fie obligată la restituirea în natură a bunurilor imobile către foștii proprietari).
- instanța a calculat greșit prejudiciul suferit de intimată la valoarea de piață, fără a ține cont de valoarea din contabilitate a bunului.
Dispozițiile art.324din Legea nr.99/1999, nu prevăd ca despăgubirile să se facă la valoarea de piață a activului.
Valoarea contabilă a bunului imobil este cea din înregistrarea contabilă, deoarece această valoare, s-a regăsit și în capitalul social la data privatizării, primind suma de 1.235.300 lei, realizează o îmbogățire fără justă cauză.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază că apelul este nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Cererea de suspendare a executării sentinței, până la soluționarea prezentului apel, conform dispozițiilor art. 280 alin. 1 Cod pr.civilă, a devenit lipsită de obiect, întrucât s-a soluționat concomitent cu apelul.
Astfel, este nefondat motivul de apel, referitor la greșita respingere a excepției, reglementată de art. 32 ind. 28 din nr.OUG88/199, modificată și la aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 137/2002. Este inaplicabil termenul de prescripție de prescripție de 3 luni, reglementat de art. 32 ind. 28 din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002. a devenit o lună, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/199, aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999.
Dreptul care se valorifică, este un drept de garanție, specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare și numai în măsura în care ele sunt reglementate de legea specială.
Drept consecință, acest termen nu este aplicabil în cauză și, în lipsa unei alte reglementări legale exprese, prescripția se calculează în raport de termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care în speță a fost raportat, dacă se verifică momentul de la care sentința de restituire a imobilului a devenit irevocabilă.
În sprijinul concluziei de mai sus, se rețin și argumente ce țin de imposibilitatea respectării termenului de trei luni, care ulterior a devenit o lună, date fiind procedurile ce ar trebui urmate pentru acordarea despăgubirilor de natura celor de mai sus.
Corectă este și soluția de respingere a excepției necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 12 Cod proc. civilă, conform cărora reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză, reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe. Astfel, reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art.8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă, are un caracter general, codul creând un drept de opțiune al reclamantului, în condițiile stipulate de art. 8 Cod proc. civilă. Chiar și dacă s-ar trece peste acest aspect, urmează a se observa, că locul executării contractului a fost ales, ca fiind sediul vânzătorului, ori vânzător a fost Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială A, situație în care, și prin prisma dispozițiilor art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, invocate de apelantă, competența teritorială, revenea tot Tribunalului Comercial Argeș. Prevederile art. 6.1.1 din contract, prevăd conturile în care se fac plățile și nu sunt de natură a schimba competența teritorială a Tribunalului Comercial Argeș.
Nefondată este și cea de a treia critică, referitoare la competența reglementată de art. 40 din Legea nr. 137/2002, dat fiind faptul că prezenta acțiune, nu are ca obiect atacarea unei operațiuni sau act special prevăzut de lege, respectiv de art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997. Prin acțiune se valorifică dreptul la despăgubiri, în temeiul art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din această lege, competența revenind tribunalului comercial, care a și soluționat pricina. Acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, ci nu acela de 3 luni, devenit o lună, reglementat de art. 32 ind. 28 din OUG nr. 88/1997 și art. 39 din Legea nr. 137/2002, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999, ci dreptul valorificat este un drept de garanție specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta, sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 32 ind. 4 din Titlul I al Legii nr. 99/1999, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 32 ind. 4 se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizată, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
În termenul de trei ani de la obținerea titlului executor, foștii proprietari pot cere executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, iar în tot acest interval de timp, societățile comerciale obligate la restituire, pot spera în neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. În cazul contrar, când s-ar aprecia că termenul de prescripție curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilelor, interesele societății comerciale, ar putea fi vătămate, iar prejudiciul nu ar mai putea fi recuperat, dacă, spre exemplu, s-ar proceda la executarea silită în ultima zi a termenului de prescripție prevăzut, de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale, este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment, având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii, putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil, ipoteză în care este evident, că nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. De altfel, și art. 29 din Legea nr. 137/2002, subliniază care este acest moment, în contextul precizării asupra executării hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Cu privire la excepția prematurității, se va preciza, că sentința privind retrocedarea bunului către foștii proprietari, a devenit irevocabilă.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997 sunt incidente în speță, dată fiind încheierea contractului de privatizare anterior adoptării Legii nr. 137/2002. Acestea statuează asupra cuantumului despăgubirilor, ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidența contabilă a societății, răspunderea apelantei - pârâte, avându-și izvorul în drept, ca garanție, specific dreptului comun, reglementat și prin legea specială.
În concluzie, apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul și cererea de suspendare, formulate de pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva Sentinței comerciale nr.606/C din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în Pitești,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/24.11.2009
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim
