Spete pretentii comerciale. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.11/A-
Ședința publică din 18 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.949/C din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - - reprezentată de lichidator judiciar EXPERT cu sediul în Pitești,-,.1,.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 03.02.2009, reclamanta Aac hemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 550.000 lei RON, reprezentând despăgubiri generate de restituirea în natură a activului Moara și terenul aferent în suprafață de 980. 84. situat în comuna, județul
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o societate cu capital integral privat, privatizată conform nr.OUG88/1997, iar la data de 15 iunie 1999 s-a dispus restituirea activului Moară și terenul aferent în suprafață de 980, 84. situat în comuna, județul A, către fostul proprietar.
Potrivit art.324 din Legea nr.99/1999, pârâta deși are obligația de a plăti contravaloarea bunului ce a fost restituit fostului proprietar, ca urmare a diminuării activului inițial cumpărat în temeiul contractului nr.13/1999, nu a înțeles să dea curs notificării, astfel încât se impune a fi obligată la plata despăgubirii pretinse.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( fila 3-21) și s-a solicitat proba cu expertiză contabilă.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea formulată la 12.03.2009, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei față de disp. art.32/ 28 din Legea nr.99/1999, care stipulează că" termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un alt act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la nașterea dreptului." Or, de la data revendicării imobilului s-au scurs mai mult de trei luni și, chiar de la data pronunțării deciziei de restituire a imobilului, a expirat termenul limită de acționare în judecată
Prin sentința nr. 949/C/20 octombrie 2009 Tribunalul Comercial Argeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C A, reprezentată de lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în Pitești,- A, etaj 1,.17, județul A împotriva pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.- - nr.50, sector 1.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 275.330 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea activului moară și terenului aferent în suprafață de 980, 84. situat în comuna, județul A și suma de 3.600 lei cheltuieli de judecată.
Excepția de necompetență a fost respinsă, în raport de art.12 Cod procedură civilă, conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe, iar excepția nici nu a fost invocată în fața instanței de fond.
Analizându-se și excepția prescripției invocată de pârâtă, prin prisma disp. art.32/28 din Legea nr.99/1999, s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece termenul de trei luni privește numai acțiunile ce cad în competența curților de apel,ca instanța de drept comun, conform art.32/31 (1) și sunt supuse unor reguli derogatorii speciale. In cauza dedusă judecății, competența de soluționare a revenit tribunalului, ca instanța de fond și, în consecință, îi sunt aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție anume termenul de 3 ani reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Asupra fondului s-a reținut că societatea reclamantă a fost privatizată în condițiile nr.OUG88/1997.
Prin sentința civilă nr.855 din 15.06.1999 pronunțată de Judecători C, județul A, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.2060 din 03.08.1999 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G și s-a dispus restituirea în natură a imobilului Moară și teren ul aferent în suprafață de 980, 84. situat în comuna, județul
În baza acestei decizii, reclamanta a predat activul fostului proprietar.
S-a reținut că potrivit art.32/4 din Legea nr.99/1999 de modificare a OUG88/1997 instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Aceste instituții publice implicate vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență prin justiție.
S-a reținut că pârâta are calitatea de instituție publică, ce trebuie să despăgubească pe reclamantă cu contravaloarea activului Moară și a terenului aferent restituit fostului proprietar, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Întrucât acordul privind despăgubirile nu a fost realizat în condițiile art.23(4) (3) din Legea nr.99/1999, reclamanta a fost nevoită să apeleze la justiție.
Prin expertiza efectuată de expert, s-a stabilit că valoarea de circulație a activului Moară și terenului aferent în suprafață de 980, 84. situat în comuna, județul A, este de 66.125 EURO, respectiv 275.330 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând în primul rând suspendarea executării sentinței și admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța a soluționat pricina cu încălcarea normelor de competență teritorială, respectiv art.5, teza I, coroborat cu art.10 pct.1 proc.civ. Se susține că apelanta are cont deschis la Trezoreria Statului, sector 1 B, loc unde trebuia să se facă plata, astfel că Tribunalul Argeș nu era competent.
Într-un al doilea motiv de apel se arată că, instanța în mod nelegal a respins excepția prematurității, deoarece hotărârea prin care s-a restituit bunul în discuție nu era irevocabilă.
Un al treilea motiv de apel are în vedere excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținându-se că față de disp. art.324și 3228din OUG nr.88/1997 rap. la art.39 din Legea nr.137/2002, cererea este prescrisă. În materia legii speciale nr.88/1997, prescripția este scurtă, respectiv un termen de 1 lună, iar cererea de față are ca obiect valorificarea unui drept prevăzut de acest act normativ.
Pe fond se critică sentința cu privire la cuantumul despăgubirii acordate, susținându-se că din art.324din Legea nr.99/1999, nu rezultă că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație a activelor. Prejudiciul suferit de reclamantă trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor imobile înregistrate în patrimoniul societății la data privatizării, deoarece în caz contrar societatea s-ar îmbogăți fără justă cauză. Prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni, AVAS a vândut 90,19% din valoarea capitalului social al - -, reperezentând 793.027,5 lei, astfel că nu este posibil ca pentru un singur activ să plătească suma de 275.330 lei cu caracter de despăgubire.
Mai mult, nu este răspunzătoare pentru prejudiciul suportat, iar valoarea exagerată față de valoarea contractului de privatizare atrage consecința îmbogățirii fără justă cauză a reclamantei.
- - a depus la dosar concluzii scrise.
În primul rând se constată că față de faptul că apelul se soluționează la primul termen de judecată, cererea de suspendare a executării sentinței atacate, potrivit art. 280 alin. 1.proc.civ. rămâne fără obiect.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei de față are în vedere regresul exercitat de către societatea comercială privatizată, ulterior executării contractului de privatizare, pentru evicțiunea suferită de reclamant. În mod corect a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Argeș, în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 si art. 12.proc.civ. Astfel, în cauză reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art. 8 alin.1 proc.civ. text potrivit căruia cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Norma art. 5 teza I proc.civ. are un caracter general, codul recunoscând reclamantului un drept de opțiune în condițiile art. 8. În speță, aceste condiții sunt realizate, iar intimata reclamantă a sesizat în mod corect instanța de la sediul său, întrucât apelanta pârâtă se încadrează în sintagma "regiile publice" prevăzută de art.8 alin. 1.proc.civ.
Chiar dacă se apreciază că litigiul dintre părți este relativ la obligațiile comerciale rezultate din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, se reține faptul că pentru stabilirea competenței nu are relevanță numai locul plății sumei datorată de către societate către AVAS conform cap.6 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, respectiv contul deschis la Trezoreria Sector 1 B, care arată locul executării contractului, ci și locul nașterii obligației. Sediul pârâtei este și el un criteriu alternativ de determinare a competenței.
Conform art. 10 pct. 4.proc.civ. în materia obligațiilor comerciale interesează locul în care obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Din contractul încheiat între părți la 15.06.2000 rezultă că acesta a fost încheiat la Pitești, de către reprezentanții celor două persoane juridice, astfel că potrivit competenței alternative prevăzute de art. 10 pct. 4.proc.civ. raportat la posibilitatea reclamantului de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, conform art. 12.proc.civ. competența teritorială aparține Tribunalului Argeș, astfel că excepția nu este întemeiată.
Excepția prematurității nu poate fi reținută, având în vedere mențiunea "irevocabil" existentă pe sentința civilă nr.855/15.06.1999 pronunțată de Judecătoria Costești dosarul nr.127/1999 - fila 8. De altfel, în motivul următor de apel se susține că prescripția curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cererea fiind prescrisă, rezultând implicit că se are în vedere caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești de restituire în natură, invocată de reclamantă.
Nici excepția prescripției nu poate fi primită, în cauză fiind aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, însuși textul invocat de către apelantă determinând această concluzie.
Astfel, potrivit art.39 din Legea nr.137/2002, "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripție". Or, în cauză, se are în vedere o consecință a executării obligațiilor rezultate din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, iar nu operațiuni specifice sau acte întocmite în temeiul legii speciale. Litigiul de față este generat de neîndeplinirea de către a unei obligații legale de garanție pentru evicțiune, stabilită prin art. 324din OUG nr. 88/1997, pentru bunurile imobile pe care reclamanta a fost nevoită să le restituie foștilor proprietari. O astfel de garanție nu este total independentă de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, chiar dacă nu este reglementată prin clauzele acestuia. Vânzând acțiunile statului către reclamantă, antecesorul legal al apelantei AVAS a transmis acesteia și toate bunurile (activele) a căror valoare reprezenta capitalul social cuprins în acțiunile vândute.
Pe de altă parte, legea instituie în sarcina instituției implicate în privatizare o obligație de garanție pentru toate imobilele pe care societatea comercială le-a restituit foștilor proprietari, indiferent dacă valoarea unor imobile nu se regăsește în capitalul social reprezentat de acțiunile transmise în procesul de privatizare.
Prin urmare, întrucât o astfel de obligație de garanție există indiferent de cota de capital reprezentată de acțiunile vândute, înseamnă că asumarea ei de către nu trebuie privită exclusiv prin prisma Contractului de vânzare acțiuni. Ca atare, exercitarea acțiunea în garanție ca cea din speță este supusă termenului general de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care curge de la data 15.09.2006, când s-a executat efectiv predarea bunului (9).
Și în situația în care se apreciază că acțiunea din cauză este o consecință a executării obligațiilor rezultate din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, termenul de prescripție pentru exercitarea ei este tot termenul general de trei ani sus arătat, întrucât nu pune în discuție operațiuni specifice sau acte întocmite în temeiul legii speciale de privatizare.
Totodată textul art.3228din OUG nr.88/1997, referitor la termenul de trei luni, invocat de apelantă, este abrogat prin Legea nr.137/2002.
Cu privire la valoarea despăgubirii se constată că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.137/2002, instituția publică implicată în privatizare, asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Totodată, art.30 alin. 3 din același act normativ, prevede că dispozițiile art.32/4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Contractul de Vânzare - cumpărarea acțiuni în discuție în prezenta cauză a fost încheiat la 15.06.2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.137/2002, aplicându-i-se în consecință dispozițiile art.32/4 din OUG nr.88/1997.
Potrivit acestui din urmă text nstituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prejudiciate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Ca atare, pentru contractele de privatizare încheiate anterior anului 2002, legea nu limitează cuantumul despăgubirii produse prin restituirea bunului din patrimoniul societății comerciale către foștii proprietari, dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002, nefiind aplicabile.
În aceste condiții, textul art. 32/4 din OUG nr.88/1997, se completează cu dispozițiile dreptului comun în materie de evicțiune, urmând ca persoana evinsă să primească despăgubirile prevăzute de art.1341 rap. la art.1344 Cod civil. Acesta se referă, într-adevăr, la restituirea prețului, însă la pct.4, textul are în vedere daune interese care reprezintă pierderea efectivă suferită de cumpărător, respectiv valoarea care a ieșit din patrimoniul său la momentul evicțiunii. Dispoziția este susținută de prevederile art.1344 Cod civil, care instituie în sarcina vânzătorului obligația de a plăti pe lângă prețul vânzării, excedentul valorii în timpul evicțiunii.
În aceste condiții nu se poate susține că intimata beneficiază de o creștere patrimonială nejustificată față de valoarea achitată la momentul cumpărării acțiunilor, însuși textul de lege sus menționat, prevăzând modalitatea de determinare a despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art.296 proc.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.949/C din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă --, reprezentantă prin Lichidator Judiciar EXPERT Pitești. cu sediul în Pitești,- A,. 1,. 17, județul.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- - -
Red.
/4 ex/19.02.2010
Jud fond -
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Andreea Tabacu, Fabiola Ion
