Spete pretentii comerciale. Decizia 1127/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE RECURS
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1127
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta - DE AGENT ȘI CU SA M și pârâta - SRL C împotriva sentinței nr. 250/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-.
La recursul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin delegat și recurenta pârâtă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s- acordat cuvântul asupra recursurilor.
Delegat pentru recurenta reclamantă susține că recursul formulat de către aceasta a rămas fără obiect deoarece prin sentința nr. 1452/7.07.2009 s-a dispus completarea sentinței nr. 250/17.04.2009 cu dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Solicită respingerea recursului declarat de către pârâtă susținând că între părți a fost încheiat un contract de închiriere a unui escavator pe o perioadă de 6 luni, obligația ce îi revenea pârâtei din derularea acestui contract fiind reparația capitală a escavatorului. Cum perioada de valabilitate contractului a expirat și pârâta nu și-a respectat clauzele contractuale, în mod corect instanța de fond dispus obligarea acesteia la contravaloarea reparației.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului declarat de către aceasta și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei susținând că bunul ce a făcut obiectul contractului de închiriere se afla într-o avansată stare de degradare, reparația acestuia nemaifiind posibilă, astfel încât bunul a fost restituit proprietarului. În aceste condiții, starea de degradare nefiindu-i imputabilă, iar scopul pentru care a fost încheiat contractul de închiriere nefiind realizat, susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 civ.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 250 din 17aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis cererea precizată formulată de reclamanta - DE AGENT ȘI CU SA M, împotriva pârâtei - SRL C, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 30.920 lei către reclamantă, reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolja reținut că în, temeiul contractului de închiriere 5334 încheiat la data de 5 septembrie 2006, pârâta avea obligația de a repara obiectul închiriat și de achita cuantumul acestei reparații, în schimbul chiriei pe care trebuia să o plătească pentru folosința bunului. Cum în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, în temeiul art. 1073 coroborat cu 1075 Cod civil, reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor în cuantum de 30.920 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta - DE AGENT ȘI CU SA M cât și pârâta - SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA M, a criticat hotărârea instanței de fond prin prisma faptului că aceasta nu s-a pronunțat asupra petitului accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, raportat la dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, recurenta pârâtă - SRL C căzut în pretenții.
În ceea ce privește recursul pârâtei - SRL C, aceasta a criticat hotărârea primei instanțe prin prisma faptului că, instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată. Astfel, bunul ce a făcut obiectul contractului de închiriere era într-o stare avansată de degradare, iar reparația era imposibil de realizat, sau cu costuri foarte mari. În aceste condiții patrimoniul său ar fi avut de suferit, micșorându-se în favoarea patrimoniului recurentei reclamante - DE AGENT ȘI CU SA M, cu încălcarea principiului îmbogățirii fără just temei. Or, în aceste condiții susține recurenta pârâtă, fiind vorba de un contract sinalagmatic, riscul contractului trebuie suportat de către creditor, în speță, recurenta reclamantă. Aceasta nu poate pretinde despăgubiri de la debitorul obligației imposibil de executat, în speță recurenta pârâtă - SRL C, dar dintr-o cauză străină, neimputabilă acesteia, potrivit art. 1082 Cod civil.
De altfel, susține recurenta pârâtă - SRL C, și concluziile raportului de expertiză confirmă imposibilitatea reparării obiectului închiriat.
La data de 29 septembrie 2009, recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA M, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de pârâta - SRL C, motivat de faptul că deși contractul de închiriere este un contract sinalagmatic, ce dă naștere la obligații reciproce între părți, totuși, în cauză, nu este dovedită existența cazului fortuit, pentru a deveni incident riscul contractului. Astfel, recurenta pârâtă a cunoscut starea bunului, acesta fiind și motivul pentru care s-a angajat să repare bunul închiriat, iar faptul că repararea necesită schimbarea mai multor piese, nu poate fi caracterizată ca o imposibilitate a îndeplinirii obligațiilor contractuale.
În măsura în care recurenta pârâtă aprecia că nu poate satisface plata chiriei, avea posibilitatea de a nu încheia contractul, ori putea să notifice locatorului acest fapt, solicitând rezilierea contractului. Or, dimpotrivă, aceasta a dat dovadă de rea credință, refuzând sistematic să returneze bunul, aceasta realizându-se numai în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va respinge, ca fiind rămas fără obiect recursul recurentei reclamate - DE AGENT ȘI CU SA M, și ca nefondat recursul pârâtei - SRL C, pentru următoarele considerente.
La data de 5 septembrie 2006, recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA M și recurenta pârâtă - SRL C, au încheiat contractul de închiriere nr. 5334 având ca obiect bunul mobil - excavator - pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 6 septembrie 2006. De asemenea, prin contractul de închiriere au fost stabilite obligații contractuale ale fiecărui cocontractant, cele ale recurentei pârâte de a suporta cheltuielile cu reparația capitală a bunului închiriat și de a-l restitui locatorului în stare de funcționare la termenul convenit și cele ale reclamantei de a nu încasa chiria pe perioada derulării contractului, aceasta fiind reprezentată de contravaloarea reparației.
Potrivit contractului de închiriere (fila nr. 3 din dosarul Judecătoriei Motru nr-), bunul închiriat (excavator ), nu era în stare de funcționare, necesitând o reparație capitală.
În conformitate cu dispozițiile art. 1073 Cod civil, reditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Potrivit textului de lege, regula în materia executării obligațiilor este executarea lor în natură, iar excepția este executarea indirectă a obligațiilor. În acest ultim caz creditorul are dreptul de a pretinde și a obține de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației asumate.
În cazul în care obligația neexecutată derivă dintr-un contract se aplică regula răspunderii civile contractuale. angajării răspunderii civile contractuale o constituie pe lângă existența contractului și îndeplinirea celorlalte condiții: existența unei fapte ilicite ce constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul și vinovăția celui ce săvârșește fapta.
În speță, Curtea constată că toate aceste condiții sunt îndeplinite, iar răspunderea contractuală a recurentei pârâte - SRL a fost corect angajată.
Astfel, recurenta pârâtă - SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a repera obiectul închiriat (excavator ), recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA M, fiind astfel lipsită de chiria pe care trebuia să o încaseze, în condițiile în care obiectul închirierii i-a fost restituit nereparat, iar prejudiciul astfel încercat de recurenta reclamantă este tocmai urmarea faptei ilicite a recurentei pârâte - SRL, care nu și-a executat obligația asumată. În ceea ce privește vinovăția, potrivit dispozițiilor art. 1082 Cod civil, operează o prezumție de vină în sarcina recurentei pârâte, pe care aceasta nu a răsturnat-o prin dovada contrară. Astfel, "cauza străină", prevăzută de art. 1082 cod civil teza finală, nu operează în speță, cum în mod corect a reținut instanța de fond, întrucât recurenta pârâtă - SRL a cunoscut care este starea bunului închiriat la momentul încheierii contractului nr. 5334 din 5 septembrie 2009, potrivit clauzei înscrise în alin. 1, și anume: "excavatorul nu era în stare de funcționare necesitând o reparație capitală". De asemenea, recurenta pârâtă nu a dovedit nici existența vreunui caz fortuit sau de forță majoră, pentru a deveni incident riscul contractului, prevăzut de art. 1083 Cod civil. În acest sens, motivele invocate de recurenta pârâtă privind starea avansată de degradare a bunului închiriat și costurile mari ale reparației, ce era imposibil de realizat, nu au fost probate și nu constituie evenimente, care să nu fi fost previzibile în mod normal și să fie produse printr-o acțiunea sau inacțiune a recurentei reclamante, care să-i fie imputabilă, pentru a putea fi exoneratoare de răspundere.
Or, în aceste condiții, Curtea constată că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a stării de fapt reținute și o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 1073 și 1075 Cod civil, criticile recurentei pârâte - SRL fiind nefondate.
În ceea ce privește recursul recurentei reclamante - DE AGENT ȘI CU SA M, Curtea constată că la data de 16 iunie 2009, recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA Maf ormulat cerere de completare a sentinței nr. 250 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 127 aprilie 2009, motivată de faptul că instanța a omis să se pronunțe cu ocazia admiterii cererii sale principale și asupra cererii accesorii de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2913 lei ( fila 94 dosar - al tribunalului Dolj ).
Din examinarea sentinței nr. 1452 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 7 iulie 2009, Curtea constată că cererea recurentei reclamante a fost admisă și s-a dispus completarea sentinței nr. 250 din 17 aprilie 2009 Tribunalului Dolj, în sensul obligării pârâtei - SRL la plata cheltuielilor de jduecată către recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA M, în sumă de 2913 lei.
În aceste condiții, Curtea constată că recursul recurentei reclamante - DE AGENT ȘI CU SA Mar ămas fără obiect, întrucât prin sentința mai sus invocată instanța de fond s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta reclamantă, aceasta fiind singura critică formulată.
În consecință, având în vedere considerentele și textele de lege invocate, Curtea constată că recursul formulat de recurenta pârâtă - SRL este nefondat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, îl va respinge. Totodată va constata ca fiind rămas fără obiect recursul formulat recurenta reclamantă - DE AGENT ȘI CU SA
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarate de reclamanta - DE AGENT ȘI CU SA cu sediul în M, calea nr. 25, jud. G, împotriva sentinței nr. 250/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SRL C cu sediul în C, str. - nr. 13, - 39,.1,. 3, D împotriva aceleiași sentințe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 octombrie 2009.
Pentru Președinte, în semnează Vicepreședinte | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud. red. /
Tehnored. /2 ex/03.11.2009
Jud. fond.
08 Octombrie 2009
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
