Spete pretentii comerciale. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta -, cu sediul în Câmpina,-, județ P, cod poștal - împotriva sentinței nr. 252 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, cu sediul în T,-, județul T, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 28 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, 4 iunie 2008, având nevoie de timp pentru analizarea actelor și lucrărilor dosarului, dând următoarea decizie;
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față;
Prin sentința nr. 252 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, au fost respinse excepțiile netimbrării, necompetenței teritoriale și inadmisibilității acțiunii, formulate de pârâta - T și admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă și respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta - C în contradictoriu cu pârâta -
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prima excepție a netimbrării este neîntemeiată, deoarece cererea de chemare în judecată a fost legal timbrata conform aflat la fila 5 dosar cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum legal, cea de-a doua excepție a necompetenței teritoriale, este neîntemeiată, potrivit prevederilor art. 10 pct. 4 civ, potrivit cărora în cererile privitoare la obligațiile comerciale, în afara de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt deopotrivă competenței,
instanța locului unde obligația a luat naștere, sau aceea a locului plății, neîntemeiată fiind și treia excepție a inadmisibilității acțiunii,deoarece la filele 32-33 dosar există dovada convocării pârâtei la concilierea directă, potrivit prev. art. 720/1 civ.
Se reține prin hotărâre că excepția prescrierii dreptul la acțiunea invocata de pârâtă, este întemeiată, deoarece ordinele de compensare invocate s-au derulat în lunile martie - aprilie 2002, conform înscrisurile aflate la filele 6-13, drepturile de creanță prescriindu-se în termen de 3 ani, conform art. 1 și 3 din dec. 167/1958, termen care a fost cu mult depășit, reclamanta nefăcând dovada existenței unei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției astfel încât, instanța de fond a admis excepția și a respins acțiunea ca prescrisă.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta - C, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă, reținând greșit că apelanta a considerat că prescripția a fost întreruptă prin convocarea intimatei la concilierea directă efectuata în anul 2005,nici în cererea de chemarea în judecata si nici în obiecțiunile la întâmpinare, apelanta nu a considerat că prescripția a fost întreruptă prin invitația la concilierea directă din anul 2005.
Arată apelanta că prescripția a fost întreruptă prin emiterea ultimei facturi fiscale din data de 24.11.2004, conform art. 11, al. 1, lit. a din dec. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, care prevede că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și cum intimata a achitat din ordinele de compensare în valoare de 750.000 lei, suma de 408.293,66 lei, până la data de 24.11.2004, consideră că aceasta își recunoaște obligația de plată pe care o recunoaște față de SC - Câmpina și începând cu data ultimei facturi (24.11.2004) aceasta refuză în mod nejustificat să mai livreze mărfurile comandate în contul plății efectuate prin cele 4 ordine de compensare.
Se solicită, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescrierii dreptului la acțiune și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, pentru ca pricina să fie soluționată pe fond.
Intimata pârâtă SC - T, cu actul nr. 1064/28.05.2008, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat, arătând că legal și temeinic prima instanță a admis excepția prescrierii dreptului la acțiunii și a respins acțiunea ca prescrisă, susținerea apelantei că prescripția a fost întreruptă prin emiterea ultimei facturi fiscale la data de 24.11.2004, este nefondată, deoarece factura fiscală la care face referire apelanta, este emisă de către ea, intimata pârâtă, astfel că nu-i pot fi aplicabile disp.art. 16 din dec. 167/1958 și că în afara de ordinele de compensare singurele probe din dosar, între cele două societăți nu existau nici un fel de raporturi contractuale emite de a crea drepturi și obligații reciproce și alte acte de recunoaștere a datoriei nu există.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările din dosar și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
In lunile martie și aprilie 2002, în urma unor circuite de compensare și a raporturilor comerciale dintre părți, apelanta reclamantă a achitat un avans intimatei pârâte suma de 750.000 lei, cu seria B nr. -/7.03.2002, nr. -/21.02.2002, nr. -/1.04.2002 și nr. -/10.04.2002, sumă achitată de către apelantă intimatei în avans în vederea livrării materialelor necesare fluxului de producție.
Ca urmare a plății efectuate, apelanta a emis comenzi cu necesarele de materiale de care avea nevoie pentru fluxul de fabricație, comenzi ce au fost onorate prin livrarea de materiale, pentru care intimata a emis facturi în valoare de 408.293,66 lei, ultima factură fiscală emisă fiind din data de 24.11.2004, ulterior la 24.01.2005, apelanta
emis o noua comanda pentru luna februarie 2005, pe care intimata pârâtă a refuzat să o onoreze.
Prin urmare, în baza raporturilor comerciale dintre părți, s- derulat livrări succesive de mărfuri, ultima livrare a mărfii fiind la 24.11.2004, când intimata a emis ultima factură fiscală, ulterior aceasta nu a onorat comanda emisă de apelantă la 27.01.2005, situație în care dreptul la acțiune al reclamantei nu poate să curgă de la data emiterii ordinelor de compensare, din anul 2002 ci de la data ultimei livrării a mărfii 24.11.2004, sau cel mult de la data de 27.01.2005, intimata a refuzat să mai livreze mărfurile pentru care apelanta achitase în avans contravaloarea lor.
Avansul achitat de către apelantă pentru materialele necesare procesului de fabricație, reprezintă o executare parțiala a contractului dintre părți și anume numai de una din părți, respectiv de apelanta cumpărătoare, de la data de 24.11.2004, ultima livrare a materialelor sau 27.01.2005, data comenzi lansată de către apelantă pentru livrarea materialelor, comandă pe care intimata pârâtă a refuzat să o onoreze, reprezintă data de la care intimata pârâtă nu și-a mai executat obligația contractuală ce-i revenea a materialelor pentru care reclamanta achitase avansul, reprezentând contravaloarea materialelor necesare procesului de producție.
In raport de data ultimei livrări a mărfurilor - 24.11.2004, sau data comenzii emise de către apelanta pentru luna februarie 2005, respectiv 27.01.2005, acțiunea formulată de reclamanta apelantă și înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 23.11.2007, potrivit datei aplicate de Oficiului pe plicul de expediere a corespondenței, aflat la fila 34 dosar fond, era în termenul legal de 3 ani de formulare a acțiunii, considerente pentru care în mod greșit prima instanța a considerat că este întemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de intimată, și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 297 civ. Curtea va admite apelul reclamantei, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceeași instanță - Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta -, cu sediul în Câmpina,-, județ P, cod poștal - împotriva sentinței nr. 252 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, cu sediul în T,-, județul T, cod poștal -.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare pe fond, TRIBUNALULUI PRAHOVA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal.
Nr. Notificare 3120
Red.EC/DD
4.ex/6.06.2008
f-
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
