Spete pretentii comerciale. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 114/
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta PRODUCȚIE B și pârâta S împotriva Sentinței nr. 70/COM din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 6275/2004).
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 01.10.2008 și 08.10.2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 70/17 aprilie 2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamantei PRODUCȚIE B și obligat pârâta S la 922.656,13 cu titlu de daune interese și la 45.999, 72 lei cheltuieli de judecată motivând în esență că pârâta are o răspundere contractuală rezultată din deficiențele de calitate ale trocurilor de uși fabricate de PRODUCȚIE B întrucât, prin expertizele tehnice efectuate asupra unor mostre din loturi de produse similare s-a constatat că plăcile de vândute de pârâtă în anul 2003 și folosite ca materie primă de reclamantă nu au corespuns calitativ dovadă că SA Porte" din Italia cumpărătoarea tocurilor de uși a reclamat calitatea necoerespunzătoare a acestor produse, iar expertiza contabilă efectuată asupra documentelor și evidențelor reclamantei a constatat existența prejudiciului înregistrat în registrele sale contabile ca doveditoare a daunelor datorate societății Porte" din Italia.
principiul relativității efectelor juridice ale contractului față de terți, judecătorul a apreciat că " în măsura în care, reclamanta s-a obligat prin acest act la plata unei sume de bani, tranzacția este constitutivă de drepturi" după care, expunând argumentații privitoare la răspunderea contractuală a reclamantei analizează și reține culpa pârâtei în baza expertizei contabile întocmite cu referire la comenzile reclamantei și a facturilor fiscale emise de pârâtă, și a expertizei tehnice efectuate de Institutul Național al B pe un set de tocuri pus la dispoziție de reclamantă.
În considerentele sentinței, susținerile din expertiza tehnică s-au calificat ca fiind corespunzătoare realității, iar consemnările din fișele tehnice și din rapoartele de analiză ale pârâtei privind caracteristicile plăcilor, ca fiind contrare realității,
Bazat pe aceste premize, s-a reținut că pârâta este de rea -credință deoarece a ascuns viciile plăcilor, și raportându-se la prevederile art.1352 cod civil a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 5 din D - Lege nr. 167/1958 dreptul reclamantei nefiind prescris deoarece termenul de prescripție nu este 6 luni ci de 3 ani și a început să curgă din septembrie 2004 când s-au descoperit viciile de către expert.
Cu referire la întinderea prejudiciului, judecătorul reține ca fiind dovedit cuantumul achitat de reclamantă partenerei sale contractuale Porte la care a adăugat valoarea transportului efectuat în Italia de către societatea comercială "" SA, la nivelul invocat de reclamantă și, întemeindu-se pe dispozițiile art.1352, 1355, 1356, 1084 și 1086 Cod civil, a obligat pârâta la 922.656,13 euro cu titlu de daune interese și la 45.999,72 lei cheltuieli de judecată.
Ambele părți au declarat apel.
1. Pârâta a susținut că judecătorul a respins nelegal excepțiile: prematurității acțiunii, deși reclamanta nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu; lipsei de legitimare procesuală activă a reclamantei care nu a dovedit plata vreunei despăgubiri către societatea italiană; prescripției dreptului material și la acțiune, deși în cauză părțile au stabilit un termen de 8 zile pentru a reclama viciile bunurilor vândute și sunt incidente prevederile art.70 Cod comercial.
Pe fondul cauzei, apelanta pârâtă a susținut că:
- judecătorul a dat efect lucrării tehnice întocmite de deși acesta s-a aflat în raporturi private cu reclamanta pentru care a efectuat aceeași lucrare anterior declanșării litigiului, și a refuzat să expertizeze mostrele și documentele pârâtei, astfel cum însuși judecătorul a dispus;
- judecătorul a extins concluziile expertizei asupra tuturor produselor și a admis ca fiind concludente, deși au fost expertizate mostre provenind de la alți clienți ai reclamantei;
- judecătorul nu a ținut cont de împrejurarea culpabilă societății italiene care a utilizat plăcile pentru uși de exterior deși erau destinate utilizării în mediu uscat;
- judecătorul a dat efect expertizei contabile deși nu s-a întocmit în prezența expertului ales de pârâtă, s-a bazat pe aprecieri și interpretări proprii favorabile reclamantei, provenite din analiza actelor dosarului.
2. Reclamanta apelantă a susținut în fapt, că unicul furnizor de de 12 mm în perioada ianuarie -octombrie 2003 fost pârâta de la care a cumpărat 87.611,084. cu care a confecționat tocuri de uși pe care le-au exportat la A Porte Italia care, la scurtă vreme după montare a primit reclamații de la clienți, fiind nevoită să le înlocuiască, iar despre această situație a fost încunoștințată pârâta și invitată în Italia, dar nu s-a prezentat pentru constatare.
Raportându-se la aceste condiții, reclamanta a solicitat modificarea sentinței și admiterea în întregime a cererii susținând că:
- judecătorul a greșit respingând o parte a pretențiilor sale bănești deși a achitat societății italiene prin compensare, 2. 400.000 euro, cnform proceselor verbale încheiate cu aceasta prin care este dovedită și certitudinea prejudiciului stabilit pe cale amiabilă de părți, constând în cheltuielile de montare și demontare a tocurilor de uși și a deteriorării prevazurilor ușilor;
- judecătorul a greșit considerând că reclamanta nu a suferit un prejudiciu de imagine deși a livrat societății italiene marfă în valoare de 740.000 euro care s-a dovedit total necorespunzătoare, astfel că relațiile de încredere în profesionalismul său au suferit mai mult decât suma de 50.000 euro cât a solicitat.
Examinând actele și lucrările dosarului se reține temeinicia apelului pârâtei și, pe cale de consecință, lipsa de temeinicie a apelului reclamantei, pentru considerentele ce urmează.
Obligațiile izvorăsc fie dintr-un act juridic, fie dintr-un fapt juridic licit sau ilicit, iar regimul juridic incident unei stări de fapt este diferit în funcție de izvorul obligației.
În speță, pentru a opune pârâtei pretenții bănești în cuantum de 2. 577. 722, 17, reclamanta a susținut că a cumpărat de la pârâtă plăci tip de 12 mm pe care le-a utilizat pentru confecționarea tocurilor de uși exportate în perioada ianuarie 2003-octombrie 2003 societății Porte Italia, iar această societate a comercializat tocurile în Italia însă, după o perioadă de timp beneficiarii au reclamat degradări la tocuri la care se dezlipea furnirul.
Judecătorul fondului a preluat susținerile reclamantei conform căreia, partenera sa contractuală, " Porte" Societate comercială pe acțiuni din Italia, a refuzat la plată tocuri de uși cumpărate de la reclamantă în perioada ianuarie 2003-octombrie 2003, că reclamanta și societatea italiană au constatat necorespunderea calitativă a unui număr de 25.738 seturi care au fost înlocuite cu altele fabricate de alți comercianți și că au încheiat un proces verbal de conciliere prin care, reclamanta a acceptat să plătească societății italiene daune la nivelul sumei de 1.877.722, 17 euro
Pentru a proba cererea de chemare în judecată, reclamanta a anexat un proces verbal încheiat de aceasta cu SA " Porte, la 3 septembrie 2004(file 5, 6).I, Procesul verbal de conciliere cu pârâta încheiat la 17noiembrie 2004 file 7, 8. I, o Comandă emisă de reclamantă la 30 august 2004 către Institutul Național al B pentrudeterminarea proprietăților fizico chimice și comportamentul unui de ușă L 150, furnir, mahon, structură 12 mm +cov. Cheresteaprecum și Raportul de încercare nr. 42 din 1 septembrie 2004 efectuat la solicitarea reclamantei, de același institut, asupra probei trimise la 30 august 2008 constând într-unfurniruit 150 mm, cu structră de cherestea placată cu 12 mm furniruit cu furnir de mahon, precum și documente privind livrările, corespondența sau modalități de conciliere ale reclamantei cu SA Port, partenera sa contractuală conform cuprinsului filelor 80-82 din dosarul de fond,.VII.
Ambele părți au arătat că izvorul raporturilor comerciale dintre ele nu este i un contract sau mai multe contracte de vânzare-cumpărare întocmite în sensul de instrumentum, conform Legii nr.469/2002.
Pentru a pretinde despăgubiri, reclamanta s-a prevalat de comenzile -facturi emise și semnate de ambele părți, în calitate de vânzător și, respectiv, cumpărător, executate, acceptate la plată și plătite.
Aceasta înseamnă că înscrisurile denumite "comandă" dovedesc drepturile și obligațiile corelative, născute în sarcina părților, conform art.969 Cod civil și art.46 alin.4 din Codul comercial.
Se reține că, în cursul procesului la fond, reclamanta a depus la dosar Comanda nr. 89/6 di 19 martie 2003 (fila 49. VII ) și Comanda nr. 52/5 din 10 ianuarie 2003 (fila 50.VII).
Dar, în absența unui contract-cadru, fiecare comandă a reclamantei, urmată de executarea pârâtei, și fiecare factură emisă de vânzător, acceptată de cumpărător dovedesc încheierea tot atâtor contracte comerciale din care izvorăsc acele drepturi și obligații specificate în fiecare comandă și factură.
Cu alte cuvinte, ne aflăm în ipoteza în care, părțile nu au încheiat un contract- cadru, astfel că facturile acceptate precedate de comenzi executate, au valoarea juridică a unor contracte și dovedesc atât încheierea cât și executarea lor.
Incontestabil, între părțile litigiului contractele au îmbrăcat forma simplificată a comenzilor urmate de executare, iar clauzele fiecărei oferte de contract acceptată și executată conform art. 36 Cod comercial, sunt cele din cuprinsul fiecărei comenzi emise de reclamantă, acceptată și executată de pârâtă care a încasat prețul din fiecare factură emisă și acceptată de reclamantă.
De altfel, acest izvor al raportului juridic este specific comerțului, în plan economic-financiar, comanda executată și factura acceptată la plată materializându-se în strânsă conexiune cu obligația comercianților de a respecta regulile imperative referitoare la ținerea și organizarea evidenței contabile, în mod sistematic și cronologic, a operațiunilor patrimoniale, prevăzute de Legea nr.82/1991.
Dispozițiile legii naționale precitate reflectă prevalența economicului față de juridic consacrată și impusă prin Directiva IV CEE și au menirea să înlăture orice echivoc cu referire la izvoarele raporturilor juridice născute între părțile împrocesuate întrucât, actele și documentele înregistrate în contabilitatea părților dovedesc ieșirea din patrimoniul pârâtei a cantității plăcilor brute vândute, și intrarea lor în patrimoniul reclamantei.
Cât privește calitatea acestor plăci, echivocul este înlăturat prin prisma clauzelor înserate în fiecare comandă și factură acceptată, aceste acte juridice apte a fi înregistrate în contabilitate reflectând conduita pârâtei și a reclamantei în relație cu executarea comenzilor și a plății mărfii livrate.
Cu prioritate, se reține că în nici o comandă, reclamanta nu a menționat o anumită caracteristică specială a produsului după cum, în nici o acceptare a ofertei, menționată pe aceeași comandă, nu există vreo mențiune referitoare la o anumită calitate a plăcilor, în afara mențiunii " " și ambalaj "standard".
În absența unor astfel de mențiuni sau indicații, calitatea plăcilor est dată de denumirea lor, adică: ceea ce înseamnă material compozit cunoscut sub denumirea de (placi din fibre de densitate medie) și (placi din fibre de densitate mare) din care se confecționează mobilier de birou, bucătărie, cameră de tineret, dormitoare.
celulare se confecționează tot din și iar tocurile de uși se confecționează cu pervaze reglabile și sunt compuse din sau. Cele din de pot confecționa în culorile de stejar, cires, fag, calvados, mahon sau, în timp ce tocurile din se pot vopsi în diferite culori cu vopsea plasticata. din se pot vopsi în alb sau culori precum roșu, etc. sau se pot băițui la culoarea lemnului și lăcui, iar cele din se pot îmbrăca în folie de diferite culori, documentele aflate în dosar evidențiind că reclamanta a livrat partenerei sale contractuale tocuri de uși furniruite cu furnir de nuc.
Separat de aceste informații abstracte, se reține concret că, atât în prima comandă cu nr. 89/6, cât și în a doua comandă cu nr. 52/5, este descris obiectul material al vânzării, la pozițiile 1-7 și respectiv, la pozițiile 1 și 2, fiind înscrisă mențiunea și arătate caracterisiticile acestui produs, dimensiunile, cantitatea și prețul în .
În aceleași înscrisuri s-a menționat clauze privind obligațiile și răspunderea părților pentru riscul în timpul transportului, pentru întârziere în predarea mărfii, pentru plata prețului, etc.
În privința cantității și/sau calității mărfii livrate în comenzi s-a stipulat expres: " Nu se acceptă reclamații la mai mult de 8 zile de la primire".
Aceste comenzi poartă și semnătura cumpărătorului s-au executat și au fost plătite, iar la data cererii de chemare în judecată, cele 8 zile erau expirate.
În pofida acestei împrejurări de relevanță esențială, pârâta a dovedit că, anterior livrării, a procedat la verificarea calității plăcilor, prin acțiuni specifice, în laboratorul propriu, întocmind certificate de atestare a calității care au însoțit fiecare lot de plăci comandat și livrat reclamantei.
, reclamanta nu a dovedit conform art. 1169 Cod civil, că ar fi convenit cu pârâta o anumită calitate că plăcile de, că acestea nu corespund calității impuse prin vreo clauză contractuală sau că trebuiau să fie hidrofugate ori tratate într-un anumit proces tehnologic.
Cu alte cuvinte, reclamanta în calitate de cumpărător, este o societate comercială cunoscătoare, de profil, având cunoștințe prin excelență, profesionale, care a utilizat plăcile ca materie primă pentru confecționarea tocurilor de uși.
În aceste condiții, reclamanta avea posibilitatea evidentă de a denunța viciile aparente sau cele ascunse ale plăcilor, în termenul înscris în comandă/ factură socotit de la data recepției ori de la data la care le-a introdus în producția proprie.
În speță, reclamanta nu a dovedit că la 8 zile de la recepția ori de la introducerea în fabricație, a unui lot de plăci, a constatat vicii aparente sau ascunse care puneau sub semnul întrebării calitatea bunurilor și că, la acel timp, a invitat pârâta la constatări ori, în cazul refuzului pârâtei de a se prezenta, a întocmit procese verbale de constatare a necorespunderii calitative în prezența unui delegat neutru.
Așadar, conduita părților nu poate fi apreciată în abstract, fiind necesară examinarea ei prin prisma clauzelor din "legea părților" conform cu dispozițiile art. 969 Cod civil și raportat la dispozițiile speciale prevăzute de art. 60 și urm. Cod comercial în materia contractului de vânzare cumpărare comercial.
Sub acest aspect, prevederile art.70 alin.1-3 din Codul comercial, incidente speței, impun o anumită activitate comerciantului cumpărător pe care îl decade din dreptul de mai invoca viciul aparent sau ascuns al lucrului vândut, după expirarea termenului defipt de lege sau convenit de părți.
În cauza de față, s-a constatat că reclamanta nu a utilizat pârghia juridică de care dispunea, și nu a reclamat în termen de 8 zile de la recepție, sau de la punerea în fabricație, deficiențe calitative ale plăcilor de.
Împrejurarea că un client al reclamantei i-a refuzat produsele finite (tocuri de uși) nu este de natură să dea naștere vreunei obligații în sarcina pârâtei întrucât, cu aceasta raporturile contractuale ale reclamantei s-au epuizat la data expirării termenului de 8 zile de la recepția plăcilor sau de la intrarea lor în producția proprie a reclamantei.
Pe de altă parte, absența clauzelor contractuale referitoare la calitatea bunurilor cumpărate de societatea reclamantă, obligă la identificarea calității acestor bunuri prin denumirea specifică de.
Prin urmare, decăderea reclamantei din dreptul de a invoca vicii aparente sau ascunse ale acestor plăci, și inexistența unei alte clauze referitoare la calitatea plăcilor în afara celei de fac de prisos alte abordări referitoare la lucrări și probe care au fost dispuse și administrate, în abstract, la judecata fondului.
Mai exact, independent de decăderea reclamantei din dreptul de a invoca viciile bunurilor cumpărate, și deci rezoluțiunea contractelor, într-un conflict litigios, nu pot avea relevanță juridică lucrări care nu reflectă constatări făcute de experți, direct asupra bunurilor despre care se afirmă că nu au corespuns din punct de vedere calitativ, după cum nu poate avea forță probantă lucrarea care se întocmește prin verificarea unor mostre ce nu aparțin lotului bunurilor - obiect al litigiului și nici o lucrare de contabilitate ( ) care nu a fost efectuată în spiritul Legii nr.82/1991, și al art. 22 și art.46 alin. 7 Cod comercial, prin consultarea efectivă a registrelor și evidențelor contabile.
În speță, toate lucrările denumite "expertize tehnice" nu au caracter științific deoarece nu se bazează pe verificări nemijlocite ale bunurilor livrate în baza celor două comenzi, nici pe constatări și concluzii formate în baza acestor verificări.
Din acest punct de vedere, verificarea de mostre luate din bunuri similare nu are valoarea juridică a expertizării bunului "in se" pe care judecătorul o poate dispune ca dovadă conform art.170 Cod pr. civilă.
Nici așa numita expertiză contabilă nu are valoare probantă cel puțin sub trei aspecte.
Sub un prim aspect, lucrarea nu se bazează pe informațiile rezultate din contabilitatea părților. Sub cel de-al doilea aspect, lucrarea a fost efectuată contrar cronologiei operațiunilor din conturile analitice și sintetice, astfel cum s-au întocmit la data nașterii și încetării prin executare a comenzilor reflectate în balanțele analitice și sintetice ale conturilor respective și în bilanțurile anuale (situațiile financiar-contabile) întocmite de părți.
Sub cel de-al treilea aspect, lucrarea reflectă aprecieri personale și subiective favorabile evident reclamantei, fiind contrară regulilor Legii nr.82/1991 care obligă la obiectivitatea bazată pe cele rezultate din cercetarea aprofundată a documentelor contabile, începând cu cele primare ale ambelor părți, fără a avea rolul de a configura instituția răspunderii juridice, în absența izvorului acesteia.
În concluzie, sub nici un aspect nu s-a probat că pârâta nu a executat sau a executat necorespunzător contactele cu reclamanta, și nici că este legată juridic de modul în care reclamanta și-a îndeplinit alte obligații contractate cu terțe persoane.
Raportat la considerentele ce preced, lipsa de diligență a reclamantei în protejarea propriilor interese, sau propria sa culpă în raporturile contractule încheiate cu diverșii săi parteneri de afaceri, nu se pot converti în izvor al obligației de plată în sarcina pârâtei, fiind drept ca neglijența sau culpa să se întoarcă împotriva celui care le-a comis.
Așa fiind, potrivit art.296 Cod procedură civilă, apelul pârâtei va fi admis, iar sentința atacată se va schimba în totalitate în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei și va fi înlăturată și obligația pârâtei privitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceleași considerente, astfel cum au fost expuse mai sus, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul reclamantei " Producție" B, împotriva Sentinței comerciale nr.70/17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în contradictoriu cu pârâta SA ""
Admite apelul pârâtei "" S împotriva Sentinței nr.70/17 aprilie 2008 pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
Înlătură obligația de plată a daunelor interese și a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei, precum și a celorlalte dispoziții ale sentinței.
Ia act că pârâta apelantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel și fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 10 octombrie 2008, în ședință publică.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.și dact.jud.
Ex.2/26.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu
