Spete pretentii comerciale. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 115/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - România Asigurare-Reasigurare SA B împotriva Sentinței nr. 966/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise atât din partea pârâtei apelante, cât și din partea reclamantei intimate - SRL Orăștie.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra apelului de față constată că, prin Sentința nr. 966/CA/27.05.2009 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL Orăștie, a fost respinsă excepția neexecutării contractului de asigurare de către reclamanta - SRL, a fost admisă acțiunea formulată de - SRL împotriva pârâtei - România Asigurare - Reasigurare SA și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 58.957,90 Euro sau echivalentul în lei la data plății, la care se adaugă dobânzile legale de la data introducerii acțiunii și până la achitarea debitului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul fondului a reținut cele de mai jos.
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - România Asigurare - Reasigurare SA (fostă - solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 58.957,90 Euro sau echivalentul în lei la data efectivă a plății inclusiv dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arăta că la data de 08.02.2008 a avut loc un furt din autotrenul aparținând societății, care se afla în parcarea din, iar transportul era asigurat de către pârâtă în baza contractului de asigurare seria - nr.-/28.05.2007. Paguba suferită a fost stabilită în cuantum de 58.597,90 Euro, iar pârâta refuză plata despăgubirii deși are obligația de a despăgubi societatea pentru paguba produsă prin evenimentul asigurat în temeiul contractului de asigurare.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei motivat de faptul că beneficiarul drepturilor din asigurare este - ROMÂNIA societate în favoarea căreia au fost cesionate drepturile conform contractului de asigurare - trebuie arătat că excepția invocată este neîntemeiată în condițiile în care din polița de asigurare IDEAL TRANS seria --- rezulta că s-au cesionat în favoarea - ROMÂNIA vehiculele menționate în anexa 4, și anume autovehiculele în sine în ceea ce privește asigurarea CASCO, nu și cea referitoare la marfa transportată.
Cu privire la excepția neexecutării contractului de asigurare s-a reținut că excepția invocată este nefondată în condițiile în care furtul s-a produs într-o parcare special amenajată, în cadrul unei benzinării, vehiculul era dotat cu dispozitiv antifurt, au fost achitate la zi primele de asigurare.
S-a constatat, Analizând polița de asigurare, IDEAL TRANS MARFĂ seria - -, că părțile au convenit să încheie următoarele asigurări: CASCO - avarii și furt, - furt pentru perioada 01.06.2007 - 31.05.2008.
Prima de asigurare totală s-a stabilit la suma de 6.000 Euro și anume CASO - 4788 Euro, 12000 Euro, asistență și cheltuieli 12 Euro. Prima în cuantum de 1010 Euro s-a plătit la data de 28.05.2007, următoarele rate fiind achitate la termenele stabilite așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar.
Se arară că din raportul poliției rezulta că furtul s-a produs într-o parcare din cadrul unei benzinării, parcare prevăzută cu camere video, iar autovehiculul era dotat cu dispozitiv antifurt, respectiv lacăt ce nu a fost forțat, ci tăiată prelata pe partea laterală dreapta.
Pentru prelata tăiată reclamanta a fost despăgubită de societatea de asigurare la data de 18.08.2008 conform extrasului de cont emis de BCR.
Prin achitarea acestei despăgubiri, pârâta recunoaște atât prejudiciul produs cât și răspunderea ce-i revine în baza contractului de asigurare. Mai mult, la 7 zile de la producerea evenimentului relatat, pârâta a acceptat mărirea poliței de asigurare privind suplimentarea asigurării mărfii înregistrată sub nr.16/13.02.2008, astfel că este neîntemeiată susținerea acesteia că polița inițială nu cuprinde și asigurarea pentru marfa transportată, iar reclamanta a depus documentele necesare la dosarul de daune.
Nu se poate reține nici neglijența conducătorilor auto în condițiile în care au staționat într-o parcare amenajată, iar dispozitivul antifurt era activat.
În ceea ce privește prejudiciul, s-a reținut că din actele de constatare întocmite la fața locului de organele de poliție precum și din facturile anexate rezultă furtul a 1132 genți pentru care s-a folosit materie primă, pentru fiecare geantă de 40,60 Euro totalizând 45.959,20 Euro la care se adaugă manopera pentru gențile furate în cuantum de 12.998,70 lei.
În fine, în ceea ce privește susținerea pârâtei că poate acorda despăgubirea doar în procent de 70% întrucât societatea de asigurare a stabilit anumite limite în care poate prelua acest risc, respectiv într-un anumit procent din suma asigurată în funcție de situația concretă, s-a reținut că aceasta este nejustificată în condițiile în care scopul încheierii contractului de asigurare este tocmai acela de a se obține despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat conform sumei asigurate și pentru care s-a plătit o primă de asigurare.
Conform art.9 din Legea nr.136/1995 asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui risc asigurat să plătească asiguratului despăgubirea rezultată din contractul de asigurare.
Cum reclamanta și-a îndeplinit obligațiile rezultate din contractul de asigurare așa și pârâta trebuia să-și îndeplinească obligațiile și să achite despăgubirea pentru marfa furată și asigurată conform poliței de asigurare seria -/2007.
În concluzie, față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată motiv pentru care se va anula decizia atacată și va fi obligată pârâta să-i acorde acestuia drepturile și beneficiile ce i se cuvin.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - România Asigurare - Reasigurare SA, care a solicitat desființarea în totalitate a sentinței atacate și în urma rejudecării, respingerea acțiunii pentru excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, necuprinderea în asigurare a riscului de furt, pentru excepția neexecutării contractului de către reclamantă ca nedovedită și nefondată.
Susține în esență că, în primul rând, instanța de fond în mod netemeinic a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece s-au cesionat toate drepturile decurgând din contractul de asigurare în favoarea - România SA.
În al doilea rând, arată că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necuprinderii în polița cu seria - nr. 000 2289 riscului de furt, în condițiile în care bifarea riscului de furt s-a făcut ulterior emiterii poliței, fapt ce rezultă din existența unei polițe nebifate, cât și a diferenței de culoare vizibilă a semnului scris.
În al treilea rând, hotărârea atacată este criticată pentru faptul că, în mod nefondat a fost respinsă excepția neexecutării contractului de către reclamantă față de faptul că referitor la condițiile de siguranță de la locul evenimentului din declarația conducătorului auto rezultă că nu se știe dacă, camerele de luat vederi cuprind perimetrul în care se află vehiculul și nu s-a făcut dovada achitării parcării.
Se mai invocă faptul că sistemul antifurt nu a protejat transportul, conducătorii auto nu au verificat dacă parcarea întrunea condițiile de siguranță.
Se apreciază astfel că nu sunt întrunite condițiile pentru plata despăgubirilor prin coroborarea art. 9.4 din Condițiile de asigurare cu art. 1169 din Codul civil.
În al patrulea și al cincilea rând se arată că, în mod greșit s-a apreciat că pârâta și-a recunoscut răspunderea prin achitarea de despăgubiri la remorcă și că acceptarea majorării sumei asigurate echivalează cu recunoașterea acoperirii riscului de furt.
La punctul 6 din motivele de apel este criticată hotărârea atacată prin prisma faptului că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca dovedit prejudiciul de 58.957,90 Euro.
Se susține că, calculul prezentat de reclamantă ca solicitare de la beneficiarul transportului la 21.04.2008 nu are niciun suport probator, fiind unul care nu poate fi verificat.
La punctul 7, apelanta arată că, trecând chiar peste cele criticate mai sus, acțiunea nu trebuia admisă integral, ci în condițiile art. 3.3 din Supliment privind asigurarea riscului de furt. Se critică hotărârea instanței de fond pentru faptul că se face confuzie între suma asigurată și limita răspunderii pentru riscul de furt.
Reclamanta conchide în sensul că acțiunea ar fi fost cel mult admisibilă și în limita a 70 % din valoarea pagubei dacă aceasta ar fi fost dovedită.
În drept se invocă prevederile art. 282 și următoarele din pr.civ. Convenția, art. 1169.civ. și Condițiile de asigurare.
Apelul este legal timbrat.
Reclamanta - SRL a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și din oficiu, curtea reține că apelul este neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv de apel ce privește excepția lipsei calității procesuale active, în mod corect instanța de fond a respins-o, întemeiat pe împrejurarea că, așa cum rezultă din probele dosarului, cesiunea poliței de asigurare în favoarea România SA s-a făcut în baza creditului acordat pentru autocar, banca solicitând două condiții: aceea ca societatea asigurată să gajeze cu bunul până la acoperirea creditului și aceea ca polița să fie cesionată în favoarea ei în caz de pierdere a bunului tot pentru acoperirea creditului. Astfel, nu există nicio legătură între asigurarea CASCO (auto) și cea (transport mărfuri)calitatea de asigurat având-o - SRL, ceea ce înseamnă că, calitatea procesuală activă o are tot aceasta, contractul privind riscul asigurat pentru marfa transportată și nicidecum furtul autovehiculului, excepția invocată fiind nefondată.
Referitor la motivul de apel ce privește lipsa din polița de asigurare a asigurării riscului pentru furt, în apel s-a administrat proba cu martor, suplimentar față de probațiunea administrată la fond, fiind audiată persoana care a încheiat polița de asigurare, inspector, angajata societății apelante care a recunoscut că polița de asigurare cuprinde inclusiv furt pentru, fără de care nu se poate încheia o astfel de poliță de asigurare "", arătând că tot ce cuprind înscrisurile depuse la dosar cu privire la e-mail-uri și care se referă la furt -, au fost acceptate și confirmate inclusiv de către Centrala B - (fostă ).
La punctul 2.10 din poliță se stipulează că prima totală de asigurare este de 6.000 Euro din care 4.788 Euro asigurarea pentru avarii și furt a vehiculelor, 1.200 Euro asigurarea de răspundere a transportului în calitate de pentru marfa transportată cu autovehicule (), 12 Euro asigurarea de asistență juridică și cheltuieli medicale în străinătate.
Însă, cel mai elocvent în acest sens sunt chitanțele cu care s-a plătit conform pct. 2.11 din poliță și anume în 6 rate, prima plătindu-se în cuantum de 1010 Euro cu chitanța nr. - din data de 28.05.2007, adică la încheierea contractului, iar următoarele chitanțe s-au plătit așa cum a fost stabilit la punctul 2.12 din contract și anume a doua la data de 30.07.2007 în cuantum de 998 Euro cu chitanța nr. -, a treia în cuantum de 998 euro la data de 28.09.2007 cu chitanța nr. -, a patra în cuantum de 998 Euro la data de 30.11.2007 cu chitanța nr. -, a cincea în cuantum de 998 Euro la data de 31.01.2008 cu chitanța nr. -, iar ultima în cuantum de 998 Euro a fost plătită la data de 26.03.2008 prin BCR cu dispoziție de transfer.
Martora a arătat în declarația sa (fila 56) că, într-adevăr, la întocmirea inițială a poliței a omis bifarea rubricii asigurării pentru furt, împrejurare semnalată acesteia administratorului societății intimate, omisiune care a fost înlăturată imediat, bifându-se rubrica respectivă, atât în exemplarul rămas la asigurator, cât și în cel aflat în posesia societății asigurate.
Faptul că a mai existat o copie de pe contract nebifată la rubrica menționată rezultă din împrejurarea semnalată de martoră, că înainte de a fi bifată rubrica pentru asigurare furt, s-a făcut o copie de pe contract.
Împrejurarea că încă de la încheierea poliței și nu ulterior s-a bifat rubrica furt în urma aprobărilor primite, rezultă și din faptul că, un exemplar al poliței a fost în custodia România SA de la data de 28.05.2007 până la data de 31.05.2008, evenimentul de furt având loc la 08.02.2008, intimata nefiind în posesia acestei polițe pentru a face un așa-zis fals prin bifarea suplimentară a rubricii privind furtul mărfii, așa cum afirmă apelanta.
În ce privește excepția nerespectării contractului, din procesul-verbal încheiat de Poliția și Jandarmeria Regiunii (fila 18 dosar fond), rezultă constatarea că furtul s-a produs în parcarea, în stația de serviciu de Nord, aceasta fiind o parcare special amenajată pentru tiruri pe autobanda dintre localitățile -, aceasta fiind o probă elocventă având în vedere că actul este emis de către organele statului italian și care nu este contestat de către apelantă că ar fi nelegal.
Autovehiculul a fost dotat cu dispozitiv antifurt, acest lucru putându-se observa, în momentul sosirii poliției pentru a constata furtul, aceștia au verificat lacătul și prelata și au constatat că lacătul nu a fost forțat, ci a fost tăiată prelata pe partea laterală dreaptă.
Astfel, nu se poate vorbi de neglijența conducătorului auto, așa cum invocă apelanta, deoarece aceștia au oprit pentru staționare într-o parcare special amenajată în cadrul căreia staționau mai multe autovehicule.
Referitor la încălcarea prevederilor din contractul de asigurare 7.7.5, se reține că, odată cu chemarea la conciliere intimata a expediat apelantei înștiințarea primită de la beneficiarul transportului, procesul-verbal de compensare, acte primite de apelantă. Astfel, nu se pune problema efectuării unei tranzacții cu beneficiarul transportului fără acordul asiguratorului, deoarece prestațiile de transport au fost reținute fără acordul intimatei.
În mod corect s-a reținut că se poate aprecia ca o recunoaștere a răspunderii prin achitarea despăgubirii pentru daună remorcă, deoarece asigurarea în integralitatea ei reprezintă un pachet care trebuie respectat în integralitatea lui și nu parțial.
Referitor la motivul 5 de apel, se reține că mărirea poliței de asigurare echivalează cu recunoașterea acoperirii riscului de furt. Prin mărirea asigurării mărfii de la 100.000 Euro la 300.000 Euro și prin plata sumei de 960 Euro pentru 4 luni se confirmă acceptarea existenței riscului de furt asigurat.
În ce privește valoarea prejudiciului intimata a depus calcule din care rezultă prejudiciul calculat față de costul fiecărui articol avându-se în vedere un număr de 1132 bucăți genți înmulțit cu 40,60 Euro pentru fiecare articol, ajungându-se ca materia primă a genților furate să fie evaluată la un cuantum de 45.959,20 Euro.
Apelanta, deși a contestat acest calcul, nu a înțeles să solicite probe (eventual expertiză) pentru a contracara calculul reclamantei intimate, neadministrând nicio altă probă care să determine instanța să accepte o altă valoare.
Referitor la franșiza care trebuie aplicată conform art. 3.3 din suplimentul pentru acoperirea riscului de furt (fila 145 dosar fond) se reține că această clauză nu poate fi aplicată câtă vreme suplimentul așa cum este depus la fila menționată, nu este acceptat de parte, nefiind semnat nici de asigurat, nici de asigurator.
Pe de altă parte, nici în poliță, respectiv contractul de asigurare depus și la fond și în apel la punctul 2.13 unde este inserată clauza potrivit căreia "Prezentul contract de asigurare s-a încheiat cu o franșiză deductibilă pe evenimente de", nu este completat nimic în spațiul liber, ceea ce înseamnă că această clauză referitoare la aplicabilitatea franșizei nu a fost acceptată de asigurat și potrivit principiului căreia contractul este legea părților, asiguratul nu poate fi obligat să execute o clauză neacceptată și neinserată în legea părților, clauză de altfel esențială ce paralizează obligația asumată de asigurator de a despăgubi asiguratul de prejudiciul integral produs prin furt.
Față de acestea, se constată că apelul - România Asigurare - Reasigurare SA este neîntemeiat, că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cele două excepții, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - România Asigurare - Reasigurare SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei integral suma de 58.957,90 Euro prin aplicarea prevederilor art. 998-999 civ. și a prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurarea și reasigurarea în România.
În baza art. 296.pr.civ. va fi respins apelul, menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică, iar în temeiul art. 274.pr.civ. va fi obligată apelanta să achite intimatei suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat dovedit cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - România Asigurare-Reasigurare SA B împotriva Sentinței nr. 966/CA/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei - SRL Orăștie suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/21.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga
