Spete pretentii comerciale. Decizia 1167/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1167/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC GRUP COM SRL RÂMNICU, împotriva încheierii nr. 96 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și intimata-reclamantă prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 2,00 lei, achitată cu chitanța fiscală nr.- din 13.08.2008 și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătoarea recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a încheierii atacate și pe fond respingerea cererii privind investirea sechestrului. Precizează că, trebuiau îndeplinite și alte condiții privind sechestrul asigurator. Solicită obligarea intimatei-reclamante și la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că a fost dovedită creanța. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 28 iulie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta GRUP COM Rm.V pentru a fi obligată să-i plătească contravaloarea a 618 părți sociale, deținute de asociatul decedat în capitalul social al societății pârâte.
Deosebit, a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul pârâtei până la realizarea integrală a creanței și înscrierea sechestrului în cartea funciară.
În motivarea cererii de instituire a sechestrului asigurător a susținut că în calitate de moștenitoare a autorului, reclamanta are calitatea de creditor al pârâtei, de la data decesului acestuia, când a devenit exigibilă creanța deținută.
A mai susținut că instituirea măsurii asiguratorii se impune existând riscul ca până la soluționarea litigiului, administratorul să înstrăineze în mod deliberat o parte din patrimoniul societății la valori derizorii pentru a diminua posibilitățile reclamantei de realizare a creanței.
Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pentru instituirea sechestrului asiguratoriu pe dispozițiile art.591 și urm. art.593 alin.3 Cod procedură civilă, raportat la art.21 pct.C lit.c din Legea nr.7/1996.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr.96/1 octombrie 2008 admis acțiunea și a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei până la limita sumei de 300.000 lei și înscrierea acestuia în cartea funciară.
De asemenea, a dispus achitarea unei cauțiuni de 15.000 lei de către reclamantă în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Ca să pronunțe această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea pârâtă a avut ca asociați pe, decedat la data de 4 iunie 2008 și pe.
Potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, reclamanta în calitate de moștenitor legal a primit din masa succesorală 618 părți sociale pe care le deținea autorul său în cadrul societății pârâte.
Instanța a motivat că potrivit art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, societatea este obligată la plata unei părți sociale către succesori conform ultimului bilanț contabil aprobat, respectiv către reclamantă, dat fiind că asociatul rămas a decis continuarea activității societății cu asociat unic.
Decesul fostului asociat a fost notificat pârâtei de la data de 10 iunie 2008, potrivit Hotărârii nr.1/10 iunie 2008, expirând termenul de 3 luni prevăzut de art.230 alin.1 din lege, în care societatea trebuie să plătească partea cuvenită moștenitorilor, astfel că plata contravalorii părților sociale a devenit exigibilă.
În această situație, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art.581 Cod procedură civilă, potrivit cărora: "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță".
Îndeplinirea cerințelor legale prezentate este dată de existența unei obligații legale, exigibile, derivând din prevederile art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 și intentarea acțiunii în justiție de către creditoare pentru plata drepturilor ce i se cuvin, în calitate de moștenitoare a asociatului decedat.
Pârâta a declarat recurs împotriva încheierii de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia.
În dezvoltarea criticilor pe care i le-a adus, a susținut că instanța nu a verificat condițiile de admisibilitate ale cererii, nu a fost preocupată să vadă care sunt bunurile asupra cărora a instituit măsura asiguratorie, valoarea acestora și limita sumei de 300.000 lei, punerea în executare a unei asemenea măsuri lăsând loc arbitrariului și abuzurilor.
De asemenea, a susținut că nu s-a făcut dovada că intenționează să-și micșoreze patrimoniul pentru a împiedica realizarea creanței de către reclamantă, dimpotrivă s-a făcut dovada că este de acord să-i plătească suma pe care i-o datorează, conform legii.
În altă ordine de idei, a susținut că deși a făcut dovada intentării acțiunii în condițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanta nu și-a timbrat cererea la valoarea pretențiilor solicitate, iar instanța a apreciat nejustificat contrariul.
A mai susținut că instanța a apreciat greșit că măsura asiguratorie solicitată se întemeiază pe dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.591 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu are un înscris care să-i confirme creanța, situație în care trebuia să constate că aceasta nu a plătit odată cu depunerea cererii, cauțiunea prevăzută de lege.
Recursul este fondat în raport de considerentele ce urmează:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cadrul societății pârâte au funcționat ca asociați, soțul decedat al reclamantei și numitul.
Potrivit art.202 alin.1 din Legea nr.31/1990, părțile sociale pot fi transmise între asociați, iar potrivit alin.2, transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de către asociați, reprezentând cel puțin din capitalul social.
Deosebit, potrivit alin.3 al aceluiași articol, în cazul dobândirii părților sociale prin succesiune, prevederile alin.2 nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
În cauză, conform certificatului de moștenitor nr.72/10 iunie 2008, reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului soț a dobândit un număr de 618 părți sociale.
Dispozițiile legale prezentate, permit concluzia că în concepția legii părțile sociale se transmit prin succesiune dacă prin contractul de societate s-a prevăzut o atare posibilitate.
Potrivit Codului civil, drepturile succesorale se transmit ope legis moștenitorilor de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului aceluia care lasă moștenirea, ceea ce înseamnă că moștenitorii asociatului decedat dobândesc părțile sociale de plin drept la data decesului asociatului.
Dispozițiile actului constitutiv la care face trimitere art.202 alin.3, se referă în realitate nu la transmiterea părților sociale, ci la continuarea sau necontinuarea societății cu moștenitorii asociatului decedat.
În cazul când prin actul constitutiv s-a prevăzut posibilitatea continuării societății cu moștenitorii asociatului decedat, aceștia devin titularii părților sociale și asociați în societate, iar în caz contrar aceștia au dreptul la contravaloarea părților sociale, calculate conform ultimului bilanț aprobat.
Reclamanta se află în situația de a beneficia de contravaloarea părților sociale, deoarece prin actul constitutiv nu s-a prevăzut posibilitatea continuării societății cu moștenitorii asociatului decedat, iar asociatul rămas a decis continuarea activității acesteia cu asociat unic.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut corect dispozițiile legale prezentate, ca și incidența art.230 din Legea nr.31/2009, care obligă societatea să plătească moștenitorilor partea cuvenită în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului.
Greșit instanța a apreciat însă că sunt întrunite condițiile pentru instituirea sechestrului asigurător, deoarece creditoarea nu are un titlu executoriu, iar creanța sa chiar dacă este constatată într-adevăr printr-un înscris nu este exigibilă.
Din această perspectivă sunt întemeiate susținerile din recurs potrivit cărora instanța nu a fost preocupată să identifice bunurile în legătură cu care s-a solicitat sechestrul și valoarea acestora, sechestrarea patrimoniului până la limita de 300.000 lei fiind absolut arbitrară, creând greutăți la executare.
Prin urmare, o primă concluzie care se desprinde este aceea că instanța greșit și-a motivat soluția pe dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind vorba de o creanță exigibilă, atâta timp cât nu se cunoaște exact care sunt bunurile asupra cărora poartă și mai ales valoarea acestora.
În altă ordine de idei, chiar dacă creanța ar fi exigibilă, nu s-a făcut în nici un fel dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori că există pericolul să sustragă bunuri de la urmărire ori să risipească averea, în spiritul art.591 alin.3 Cod procedură civilă.
Dimpotrivă, rezultă că pârâta a propus creditoarei să-i plătească contravaloarea părților sociale deținute de autorul său, calculată potrivit legii, conform ultimului bilanț aprobat, însă aceasta nu este de acord să primească suma stabilită în acest mod.
Așa fiind, nu sunt întrunite nici cerințele art.591 alin.3 Cod procedură civilă pentru instituirea sechestrului asigurător.
În concluzie, se desprinde că instanța de fond numai prin aplicarea greșită a legii și ignorarea actelor și lucrărilor dosarului a admis acțiunea, urmând a admite recursul potrivit art.312 Cod procedură civilă și a modifica încheierea, iar pe fond a respinge acțiunea.
Urmează, de asemenea, să respingă cererea formulată de pârâtă prin apărător, privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate prin proces, deoarece nu a făcut dovada onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta GRUP COM RÂMNICU, împotriva încheierii nr.96 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea.
Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./19.12.2008
GM/4 ex. Jud. fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ioana Bătrînu
