Spete pretentii comerciale. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 117
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în apelurile declarate de reclamanta "Construcții Feroviare M" și de pîrîta " " - O împotriva sentinței comerciale numărul 1191/com din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în apel s-au desfășurat în ședința publică din 7 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, curtea de apel a amînat pronunțarea pentru azi, 14 2009, cînd:
CURTEA DE APEL
Deliberînd asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 1191/com//8.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește suma de 94268,74 lei, excepție invocată de pîrîtă prin întîmpinare.
S-a respins, pentru suma de 94268,74 lei, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CONSTRUCȚII FEROVIARE M în contradictoriu cu pîrîta, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CONSTRUCȚII FEROVIARE M S-a dispus obligarea pîrîtei la plata către reclamantă a sumei de 50621,49 lei cu titlu de diferență preț neachitată, precum și a dobînzii legale aplicabile în materie comercială, calculată de la data de 16.12.2005 și pînă la plata efectivă a diferenței de preț neachitată în cuantum de 50621,49 lei.
S-a respins cererea reclamantei de actualizare a sumei de 50621,49 lei în raport de indicele de inflație ca neîntemeiată și s-a dispus obligarea pîrîtei la plata către reclamantă a sumei de 4150,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentînd taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată pentru suma de 94268,74 lei ce face obiectul facturilor fiscale nr. -/20.10.2005, nr. -/12.10.2005, nr. -/30.09.2005,
nr. -/30.09.2005, nr. -/30.09.2005, nr. -/26.09.2005,
nr. -/21.09.2005 și nr. -/30.06.2005, avînd în vedere că, în raport de data exigibilității prețului convenit de părți pentru fiecare factură în parte și data introducerii acțiunii - 13.11.2008 - termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data investirii instanței de judecată.
Pe cale de consecință s-a admis excepția invocată de pîrîtă și s-a respins cererea de chemare în judecată pentru suma de 94268,74 lei ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, raportat la soluția ce va fi pronunțată pe excepție s-a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte. Astfel, între părți s-a încheiat contractul de livrări mixtură asfaltică nr. -.09.2004 în baza căruia reclamanta s-a obligat să furnizeze 6000 t binder și 6000 t uzură cu materialele furnizate de pîrîtă.
raporturilor contractuale a impus și alte prestări de servicii sau furnizări de bunuri, astfel cum a susținut reclamanta și nu a contestat pîrîta, aspect reliefat și de protocolul încheiat de părți la data de 09.06.2005 din care reiese acest aspect.
Din analiza clauzelor contractuale, a prestațiilor și serviciilor facturate și a duplicatelor facturilor fiscale prezentate de reclamantă la solicitarea instanței se constată că pîrîta nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate sau a livrărilor de bunuri contractate, creanța fiind certă, lichidă și 4exigibilă pentru suma de 50621,49 lei, conform facturilor fiscale nr. -/16.12.2005, nr. -/30.11.2005 și nr. -/31.10.2005.
La determinarea sumei certe, lichide și exigibile datorate de pîrîtă cu titlu de diferență de preț s-a avut în vedere cuantumul total al pretențiilor solicitate de reclamantă în mod expres prin petitul acțiunii și suma de bani în raport de care s-a constatat intervenirea prescripției extinctive.
Apărările pîrîtei privind stingerea debitului prin compensare sunt nefondate atît timp cît din cuprinsul Ordinelor de compensare seria B, nr. -/09.06.2005 și seria B nr. -/21.03.2006 (filele 32 și 33 dosar) nu reiese că acestea au vizat prestațiile și facturile corelative emise de reclamantă și care constituie temei al acțiunii pendinte.
Neexistînd o corelație între facturile înscrise în ordinele de compensare și facturile invocate de reclamantă drept temei al acțiunii nu se poate reține ca fondată apărarea pîrîtei privind stingerea debitului prin compensare.
De asemenea, nu s-a putut stabili existența unei legături între protocolul încheiat la data de 09.06.2005 de către părți și pretențiile deduse judecății.
În consecință, avînd în vedere prevederile art. 969 Cod civil, convenția părților, va fi obligată pîrîta la plata către reclamantă a sumei de 50621,49 lei cu titlu de diferență de preț neachitată.
Totodată, avînd în vedere raporturile comerciale dintre părți, faptul că pîrîta este de drept în întîrziere, potrivit art. 46 Cod comercial, va fi obligată pîrîta la plata către reclamantă a dobînzii legale aplicabilă în materie comercială potrivit OG nr. 9/2000, calculată de la data de 16.12.2005 și pînă la plata efectivă a diferenței de preț neachitată, în cuantum de 50621,49 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de actualizare a debitului în raport de indicele de inflație aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, avînd în vedere că dobînda legală acordată este de natură a asigura repararea creat reclamantei prin neîndeplinirea obligației de plată în termen de către pîrîtă, prejudiciu constînd în lipsa folosinței banilor.
Acordarea dobînzii legale și actualizarea debitului ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei avînd în vedere natura juridică a dobînzii legale.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată pîrîta la plata către reclamantă a sumei de 4150,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentînd taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărîri a formulat apel reclamanta CONSTRUCȚII FEROVIARE M, criticînd-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta a solicitat obligarea intimatei-pîrîte la plata sumei de 9703,24 lei cu titlu de diferență de preț neachitat ca urmare a greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului la acțiune.
În soluționarea acestei excepții instanța de fond nu a avut în vedere, în opinia apelantei, existența biletului la ordin emis de pîrîtă în data de 24.11.2005 și scadent la data de 5.12.2005 pentru suma de 2058,96 lei.
Așa cum arăta Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 4 din 9.11.2009, prin care a admis recursul declarat de procurorul general în ceea ce privește investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin, cambiilor și filelor CEC, biletul la ordin este "un instrument de plată cu monedă scripturală".
Fiind un instrument de plată, biletul la ordin are, în materia prescripției dreptului la acțiune, semnificația unei recunoașteri a dreptului c cărui acțiune se prescrie în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din Decretul 167/1958.
În consecință, apelante solicită să se constate faptul că prescripția dreptului la acțiune s-a întrerupt în data de 24.11.2005, data emiterii biletului la ordin, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripție în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 din Decretul 167/1958, termen nou care a fost întrerupt prin introducerea acțiunii în data de 13.11.2008, prescripția nemaicurgînd după această dată, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 3 din Decretul 167/1958.
Întrucît prin plata reprezentantă de biletul la ordin intimata pîrîtă nu a arătat care dintre facturile în litigiu înțelege să le achite, se aplică principiile imputației legale, reglementate prin prevederile art. 1113 Cod civil.
Cum toate facturile invocate prin acțiune sunt potențial la fel de oneroase, plata efectuată prin biletul la ordine stinge în parte cea mai veche dintre aceste facturi, respectiv factura fiscală nr. - din 30.06.2005, în valoare de 11.762,20 lei.
Prin plata sumei de 2058,96 lei prin biletul la ordin, din factura fiscală - din 30.06.2005 a rămas neachitată suma de 11762,20 - 2058,96 = 9703,24 lei, sumă la a cărei plată apelanta solicită fi obligată pîrîta.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond a calculat eronat suma celor 3 facturi constatate prescrise, obținînd o valoare cu 2329,64 lei mai mică decît cea corectă.
Instanța a constatat îndreptățiră cererea reclamantei la decontarea contravalorii primelor 3 facturi fiscale pretinse prin acțiune:
- factura fiscală nr. -/16.12.2005 în valoare de 5.920,25 lei, cu termen de
plată la 16.12.2005;
- factura fiscală nr. -/30.11.2005 în valoare de 6.216,26 lei, cu termen de
plată la 16.12.2005;
- factura fiscală nr. -/31.10.2005 în valoare de 40.814,62 lei, cu termen de
plată la 16.11.2005.
Suma celor 3 facturi este de 5.920,25 + 6.216,26 + 40.814,62 = 52.951,13 lei.
Suma calculată și acordată de instanță este de doar 50.621,49 lei, condiții în care
Apelanta a solicitat obligarea intimatei și la plata diferenței eronat calculate de: 52.951,12 - 50.621,49 = 2.329,64 lei.
Totodată a solicitat obligarea intimatei și la plata dobînzii legale, aferente sumei de 2329,64 lei.
Consecința imediată corectării erorii de calcul de mai sus, detaliată, este acordarea accesoriilor sumei greșit calculate, respectiv a dobînzii legale.
Apelanta consideră că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de actualizare cu rata inflației a sumei de 52.951,13 lei de la data de 16.12.2005 și pînă la plata sa efectivă.
Instanța de fond nu a observat faptul că, în realitate, dobînda legală și actualizarea cu rata inflației sunt 2 instituții care au finalități diferite și nu pot duce, prin aplicare cumulată, la îmbogățirea reclamantei fără just temei.
Așa cum a reținut și instanța de fond, dobînda legală are rolul de a asigura acoperirea lipsei de folosință a banilor în patrimoniul creditoarei.
Ceea ce nu a observat instanța de fond, în opinia apelantei, este faptul că dobînda legală se acordă în temeiul prevederilor art. 43 Cod comercial, indiferente de existența ori nu a unei stări inflaționiste a economiei, creditoarea avînd dreptul la dobîndă legală.
Dobînda legală se datorează și într-o economie perfect stabilă, cu inflație 0%.
Pe de altă parte, într-o economie inflaționistă, așa cum este cea din România, o sumă nominală de bani se devalorizează în timp, o sumă din anul 2005 nemaiavînd aceeași semnificație, aceeași valoare reală în prezent, cu această sumă putîndu-se dobîndi mult mai puține lucruri în 2009.
Rata inflației se stabilește lunar de către Institutul Național de Statistică și reprezintă singura modalitate de a asigura restituirea unei sume real egale cu cea datorate în trecut.
Pîrîta, prin reprezentantul său legal, a declarat de asemenea apel împotriva hotărîrii instanței de fond, susținînd că instanța și-a însușit în mod părtinitor doar punctul de vedere exprimat de reclamantă, ignorînd probatoriul administrat în cauză.
Precizează intimata apelantă că între părți au existat obligații de plată reciproce, stinse prin compensare, astfel cum rezultă din protocolul depus la dosar.
Întrucît în custodia intimatei au rămas diferite cantități de materiale, la 9.06.2005 părțile au încheiat protocolul din care rezultă că intimata mai avea în custodie bitum în valoare de 58025,25 lei + TVA. Mai mult, intimata rămăsese obligată către apelanta cu motorină în valoare de 26530,04 lei pentru care se obligase să livreze produse balastieră.
În aceste condiții au fost încheiate ordine de compensare, între care și facturile invocate de reclamantă. Avînd în vedere că reclamanta a refuzat confruntarea gestiunii și a înregistrărilor contabile, consideră apelanta că lămuririle necesare pot fi aduse doar pe calea unei expertize contabile.
În ceea ce privește plata despăgubirii, apreciază apelanta că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată la plata acesteia în condițiile în care nu există debitul principal. Nefiind cuantificată dobînda legală, este greu de verificat dacă acțiunea introductivă a fost timbrată legal.
Totodată, intimata-apelantă a solicitat suspendarea executării hotărîrii apelate, susținînd că executarea hotărîrii de obligare la plata unei sume nedatorate ar prejudicia iremediabil societatea, care are angajate credite bancare pentru desfășurarea activității curente.
Intimata a formulat întîmpinare la apelul declarat de CONSTRUCȚII FEROVIARE M, solicitînd respingerea apelului ca neîntemeiat și reiterînd faptul că plata a fost stinsă prin compensare.
La rîndul său, CONSTRUCȚII FEROVIARE M a solicitat respingerea apelului părții adverse.
A precizat apelanta-intimată faptul că în cauză nu a intervenit compensația, cele două ordine de compensare referindu-se la alte facturi decît cele indicate prin acțiune.
În ceea ce privește protocolul din data de 9.06.2005, acesta nu este relevant în speță întrucît nu există nici o legătură între mărfurile evidențiate în act și obligația de plată a pîrîtei.
Eventualele pretenții ale intimatei pîrîte nu pot fi, în nici un caz, analizate în contextul în care cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată. De altfel, pentru obligațiile derivate din respectivul protocol, încheiat în anul 2005, a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Referitor la suma reprezentînd dobîndă, aceasta este datorată în temeiul dispozițiilor art. 43 Cod comercial iar cuantificarea ei urmează a fi făcută de către executorul judecătoresc.
Avînd în vedere lipsa reprezentantului intimatei-apelante, instanța a pus în vedere părții, prin citație, să achite taxa judiciară de timbru datorată în apel și să precizeze dacă stăruie în cererea privind suspendarea hotărîrii, în vederea stabilirii cuantumului cauțiunii.
Prin întîmpinarea depusă (și) prin poștă, intimata-apelantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reiterînd cererea de efectuare a probei cu expertiză contabilă, fără a preciza dacă stăruie în cererea de suspendare a hotărîrii (filele 40 - 41 dosar).
În ședința publică din 16 noiembrie 2009 instanța a admis proba cu înscrisuri solicitată de apelanta-intimată și a respins cererea intimatei-apelante de efectuare a unei expertize contabile ca nefiind utilă.
Examinînd motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului precum șui prevederile legale relevante, Curtea constată întemeiat apelul declarat de apelanta intimată Construcții Feroviare M în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că aceasta a fost soluționată corect de instanța de fond, avînd în vedere faptul că biletul la ordine invocat de apelanta-intimată nu precizează facturile pentru plata cărora a fost emis astfel încît să poată avea semnificația unei recunoașteri a dreptului.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Pentru a fi aplicabile aceste prevederi este necesar ca recunoașterea dreptului să fie făcută de debitor în mod neîndoielnic, neavînd relevanță dacă ea este făcută expres sau tacit.
În speță, însă, biletul la ordin invocat de apelanta-intimată, aflat în copie la filele 62-61 dosar, nu are semnificația unei recunoașteri neîndoielnice a sumelor înscrise în facturile ce fac obiectul cererii pentru a putea fi reținută întreruperea prescripției.
Avînd în vedere și data la care facturile invocate de reclamantă deveneau scadente precum și momentul introducerii acțiunii, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru facturile respective, urmînd a respinge acest motiv de apel ca neîntemeiat.
Instanța constată însă întemeiat motivul de apel referitor la calcularea eronată a sumei datorate în temeiul facturilor fiscale -/16.12.2005, -/30.11.2005 și, respectiv, -/31.10.2005, avînd în vedere valoarea înscrisă în acest facturi (5920,25 lei, 6216,26 lei și respectiv 40814,62 lei). Însumînd aceste valori, Curtea constată că suma datorată de pîrîtă cu titlu de preț neachitat este în realitate de 52.951,13 lei și nu de 50621,49 lei, cum s-a menționat în dispozitiv.
În consecință, dobînda legală datorată de pîrîtă în temeiul art. 46 Cod comercial, de la data de 16.12.2005 și pînă la plata efectivă, se va aplica la suma neachitată în cuantum de 52.951,13 lei și nu la suma de 50.621,49 lei, calculată eronat de instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la respingerea cererii de actualizare a sumei de 52.951,13 lei cu rata inflației, Curtea constată că este nefondat, instanța neputînd face cumulul dobînzii legale cu cel al inflației decît în mod excepțional, în situațiile prevăzute expres de lege (art. 383 Cod comercial, 1669 Cod civil, etc.) și care nu se regăsesc în cauza de față.
Apelul declarat de intimata apelantă este nefondat.
Deși aceasta invocă stingerea obligației de plată prin compensare, Curtea constată că ordinele de compensare și borderourile depuse la filele 32 - 35 dosar fond fac referire la alte facturi decît cele invocate de reclamantă.
Astfel, facturile fiscale emise de reclamantă, enumerate prin cererea de chemare în judecată, au numerele -/16.12.2005, -/30.11.2005, -/31.10.2005, -/20.10.2005, -/12.10.2005, -/30.09.2005, -/30.09.2005, -/30.09.2005, -/26.09.2005, -/21.09.2005 și -/30.06.2005, iar facturile evidențiate în borderourile anexate ordinelor de compensare au numerele -/9.06.2005, -/7.10.2005 și -/9.06.2005.
Prin urmare, constatînd că nu există identitate între facturile invocate în acțiune și cele stinse prin compensare, instanța va respinge ca neîntemeiată critica intimatei-apelante referitoare la stingerea obligațiilor sale.
Avînd în vedere cele expuse mai sus precum și caracterul accesoriu al dobînzii legale, instanța va respinge și critica privitoare la inexistența obligației de plată a dobînzii.
De asemenea, Curtea va respinge ca nefondată susținerea intimatei apelante potrivit căreia instanța de fond nu a cercetat probele administrate în cauză, avînd în vedere atît faptul analizării, prin considerentele hotărîrii, a facturilor și a ordinelor de compensare invocate de părți cît și împrejurarea că cererea reconvențională a pîrîtei, care făcea trimitere la alte înscrisuri, a fost anulată ca netimbrată.
Protocolul încheiat la data de 9.06.2005, aflat la fila 59 dosar, invocat de apelanta-intimată prin motivele de apel, nu are relevanță juridică în cauză întrucît nu face referire la facturile invocate de reclamantă.
Materialele rămase în custodia reclamantei, evidențiate în acest înscris, nu pot constitui obiect al analizei instanței în condițiile în care cererea reconvențională a pîrîtei, prin care se solicită obligarea reclamantei la plata contravalorii lor, a fost anulată ca netimbrată la data de 6.03.2009, iar pîrîta nu a contestat această măsură.
Pentru aceste considerente, constatînd întemeiat apelul formulat de reclamantă în limitele expuse mai sus, instanța îl va admite urmînd ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să schimbe în parte hotărîrea în sensul obligării pîrîtei la plata sumei de 52.951,13 lei cu titlu de diferență de preț precum și la plata dobînzii legale aferente acestei sume, calculată începînd cu data de 16.12.2005 și pînă la data achitării efective a sumei.
Totodată, instanța va păstra restul dispozițiilor hotărîrii și va respinge apelul promovat de pîrîtă ca neîntemeiat.
Văzînd și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata-apelantă la plata cheltuielilor de judecată ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta intimată CONSTRUCȚII FEROVIARE MIî mpotriva sentinței comerciale nr. 1191/com din 8.05.2009 a Tribunalului Iași, Secția comercial și contencios administrativ, pe care o schimbă în parte.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CONSTRUCȚII FEROVIARE M în contradictoriu cu pîrîta
Obligă pîrîta la plata către reclamantă a sumei de 52.951,13 lei cu titlu de diferență preț neachitat.
Obligă pîrîta la plata către reclamantă a dobînzii legale aplicabilă în materie comercială, calculată de la data de 16.XII.2005 și pînă la plata efectivă a diferenței de preț neachitată în cuantum de 52.951,13 lei.
celelalte dispoziții ale sentinței comerciale nr. 1191/com din 8.05.2009 a Tribunalului Iași, Secția comercială și contencios administrativ.
Obligă intimata apelantă să achite apelantei intimate CONSTRUCȚII FEROVIARE M suma de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge apelul declarat de intimata apelantă împotriva sentinței comerciale nr. 1191/com din 8.05.2009 a Tribunalului Iași, Secția comercial și contencios administrativ.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /15.01.2010
Tribunalul Iași - judecător:
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Geta Sandu
