Spete pretentii comerciale. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 117
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta - - ( --membru - Grup de zăcăminte M - G - ), cu sediul în M, str. -, nr. 7-9 (fosta de ) împotriva sentinței nr. 368 din data de 26 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - M -, prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,.4,.19, jud. D și chemata în garanție - R -, cu sediul în R,-, jud.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței nr. -/17.09.2009 și timbru judiciar de 5 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă - -, prin consilier juridic, potrivit împuternicirii depuse la fila 16 dosar, lipsind intimata-reclamantă - M -, prin lichidator și intimata-chemată în garanție - R -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta-pârâtă - -, prin consilier juridic, depune copia recipisei de consemnare nr.-/1/25.08.2009, pentru suma de 10.216 lei și copia încheierii din data de 26.08.2009 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul cererii de apel.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă - -, prin consilier juridic, cu privire la acțiunea principală, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru dobânda legală calculată pentru perioada anterioară datei de 20.08.2004.
Stingerea dreptului la acțiune pentru un drept principal atrage și întreruperea drepturilor accesorii, însă reciproca nu este valabilă, în sensul că stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage și stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal, principiul accesorium sequitur principale funcționând numai în ceea ce privește stingerea dreptului la acțiune, nu și în ceea ce privește întreruperea prescripției.
Se solicită admiterea apelului pe acest motiv, schimbarea în tot a sentinței și admiterea excepției prescripției astfel cum a fost invocată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție, - R - având culpă în producerea materialului tubular ce a generat accidentul tehnic. În mod nelegal, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție pentru drepturile accesorii, în condițiile în care printr-o acțiune separată se stabilise că această societate răspunde, prin chemarea în garanție, pentru dreptul principal.
Se solicită admiterea apelului și pentru acest motiv, schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - M -, prin lichidatorul judiciar, a chemat în judecată pe pârâta - - - Zona de operare, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente unei creanțe în valoare de 259.918,22 lei RON, reprezentând cheltuieli suplimentare ocazionate de rezolvarea dificultăților apărute la 477, dobândă ce urmează a fi calculată începând cu data de 23.12.2003 până la data plății efective a datoriei principale.
A precizat reclamanta că, în conformitate cu normele, dobânda legală pretinsă în cauză are valoarea de 119.640,36 lei RON, astfel cum a fost calculată până la data de 30.06.2007, în cursul judecății majorându-și pretențiile la suma de 124.090,69 lei cu titlu de dobândă legală calculată până la data de 31.10.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 1012/11.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, sentința definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată la plata sumei totale de 2.599.182.222 lei ROL cu titlul de despăgubiri reprezentând cheltuieli suplimentare cât și la restituirea sumei de 1.437.614.306 lei ROL, reprezentând garanții de bună execuție, cu dobânda legală aferentă garanțiilor începând cu data de 23.12.2003. Prin aceeași hotărâre, s-a respins capătul de cerere formulat de aceeași reclamantă privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 2.599.182.222 lei ROL, iar cu privire la dobânda legală cuvenită pentru suma ce reprezintă despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare, instanța investită cu cererea reclamantei a constatat că, deși dobânda legală se cuvine reclamantei, aceasta nu poate fi acordată întrucât nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție depusă la dosarul cauzei de către pârâta chemată în judecată, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor cuprinse în cap. V pct. 8 alin. 2 din contractul nr. 201/2002 încheiat între cele 2 părți, orice litigiu determinat de calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate se poartă direct între producători și utilizatorul final, solicitându-se instanței ca în ipoteza în care se va admite acțiunea formulată de către reclamantă să se dispună obligarea corelativă la plata acestei sume de către chemata în garanție - - R, care a fost obligată la plata sumei de 2.599.182.222 lei ROL față de pârâta - - prin sentința civilă nr. 1012/2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin sentința nr. 9 din data de 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă acțiunea reclamantei, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 124.090,69 lei, reprezentând dobândă legală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea pârâtei privind obligarea la plata dobânzii legale a - - R, ce are calitatea de chemată în garanție în hotărârea la care se face trimitere, nu poate fi soluționată potrivit întâmpinării depuse la dosar, o asemenea cerere putând fi formulată în temeiul dispozițiilor art. 119 Cod pr.civilă, printr-o cerere reconvențională, care trebuie să îndeplinească condițiile pentru cererea de chemare în judecată, cerere ce nu a fost depusă la dosar nici în termenul prevăzut de art. 119 alin.3 Cod pr.civilă și nici ulterior.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată și a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 124.090,69 lei RON, calculată potrivit dispozițiilor art. 3 așin.1 și 4 din nr.OG 9/21.01.2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - -, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a - -
Prin decizia nr. 90 din 6 mai 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul pârâtei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, pentru judecarea acțiunii în întregul său, respectiv cererea de chemare în judecată și de chemare în garanție.
În urma desființării sentinței apelate, cauza a fost înregistrată sub nr-. În completarea întâmpinării, pârâta a precizat că debitul în sumă de 259.918,22 lei și suma de -,43 lei au fost puse în executare, ocazie cu care au fost reactualizate, ajungându-se la suma de 438.963,83 lei, cursul dobânzii fiind stopat. A mai precizat pârâta că dobânda ar putea fi datorată numai pentru suma de 143.761,43 lei și numai de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea sumei.
Chemata în garanție - R - a solicitat respingerea cererii inițiale și implicit a celei de chemare în garanție, invocând prescripția dreptului la acțiune, deoarece reclamanta nu a pretins acordarea dobânzilor în termenul general de prescripție.
La cererea pârâtei, tribunalul a încuviințat proba cu expertiza pentru calcularea dobânzii aferente valorii capitalului, ținând seama de modalitatea de achitare a acesteia și cuantumul tranșelor plătite. În virtutea rolului activ impus de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, la cererea tribunalului, părțile au depus la dosar relații de la executorul judecătoresc din care a rezultat că executarea silită s-a făcut prin poprire pentru sumele de 259.918,22 lei - despăgubiri, 143.761,43 lei - garanții, 68.241,19 lei - dobândă aferentă sumei de 143.761,43 lei și 12.041,38 lei cheltuieli de executare silită. Prin raportul de expertiză s-a calculat dobânda aferentă sumei de 259.918,22 lei în perioada 26 mai 2004 - 10 octombrie 2007, aceasta fiind de 102.152,19 lei.
Prin sentința nr. 368 din data de 26 mai 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată reclamanta - M -, prin lichidator în contradictoriu cu pârâta - - - Zona de Târgoviște, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 102.152,19 lei cu titlu de dobândă, respingând cererea de chemare în garanție a - R - formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, potrivit sentinței comerciale nr.1012/11.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâta chemată în judecată a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.599.182.222 lei ROL cu titlu de despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare efectuate la nr. 447, astfel cum rezultă din contractul încheiat între părți nr. 7/2003.
Din interpretarea clauzelor contractului, conform art. 44, a rezultat că pentru suma datorată de pârâtă către reclamantă se impun a fi acordate și dobânzi legale, în concordanță cu disp. nr.OG9/2000 la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR. Cu privire la plata dobânzii legale, chiar instanțele anterioare s-au pronunțat în sensul acordării acestei dobânzi, prin hotărârea rămasă irevocabilă, dobânda nefiind acordată întrucât nu fusese solicitată de reclamantă în primul ciclu procesual. De altfel, dobânda legală cuvenită reclamantei reprezintă un accesoriu legal al creanței dovedite în cadrul judecății efectuate anterior, consfințită printr-o hotărâre irevocabilă, ce se va acorda în baza disp. art.43 din Codul Comercial coroborate cu art.3 alin.1 din OG nr.9/2000 și se cuvine creditorului reclamant în scopul acoperirii prejudiciului suferit prin întârzierea la plată a datoriei comerciale stabilită în sarcina pârâtei debitoare.
Deși pârâta a susținut că la momentul punerii în executare a sentinței judecătorești a avut loc o actualizare a sumei datorate, situație în care s-ar pune în discuție exercitarea dreptului la plata despăgubirilor pentru aceleași sume de bani, din relațiile comunicate de executorul judecătoresc rezultă că numai pentru suma de 143.761,43 lei s-a calculat dobândă cu prilejul punerii în executare a hotărârii, nu și pentru suma de 259.918,22 lei pentru care s-a solicitat plata dobânzii legale în prezenta cauză, tribunalul înlăturând această apărare, ca.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a reținut că pârâta nu a exercitat un drept propriu împotriva chematei în garanție, ci a apreciat că în măsura în care va fi obligată la plata dobânzii, în aceeași măsură se impune a fi făcută responsabilă chemata în garanție, prin similitudine cu cererea formulată în cadrul procesului purtând asupra obligațiilor principale, soluționat prin sentința nr. 1012/11 mai 2006.
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire. Condiția de admisibilitate a unei astfel de cereri, ce rezultă din analiza textului legal invocat, este aceea a existenței a unei obligații născută din executarea cu întârziere sau din neexecutarea culpabilă a unui raport juridic fie de natură contractuală, fie de natură delictuală, existente între pârât și chematul în garanție, în strânsă legătură cu obligația principală, ce face ca neexecutarea obligației principale să se datoreze neexecutării obligației subsecvente dintre pârât și chematul în garanție.
Tribunalul a constatat că obligația de plată stabilită prin sentința judecătorească în sarcina pârâtei reprezintă un raport juridic independent de raporturile pârâtei cu chemata în garanție a cărei neexecutare nu s-a datorat culpei chematei în garanție, ci propriei sale culpe, astfel că, neexistând o legătură cauzală între întârzierea la plată manifestată de pârâtă și atitudinea chematei în garanție, nu există temei justificat pentru admiterea cererii de chemare în garanție, ceea ce face ca, deși căzută în pretenții, pârâta să nu se poată îndrepta pentru plata dobânzilor către chemata în garanție.
Impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel pârâta - - ( --membru - Grup de zăcăminte M - G -, fosta de ), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim aspect invocat este cel referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune dreptului la acțiune pentru dobânda legală calculată pentru perioada anterioară datei de 20.08.2004, deoarece în mod greșit instanța a acordat reclamantei dobânda legală în cuantum de 102.152,19 lei, calculată pentru perioada 26.05.2004-10.10.2007, în condițiile în care pentru perioada 26.05.2004-20.08.2004 a intervenit prescripția extinctivă.
Arată apelanta că stingerea dreptului la acțiune pentru un drept principal atrage și întreruperea drepturilor accesorii, însă reciproca nu este valabilă, în sensul că stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage și stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal, principiul accesorium sequitur principale funcționând numai în ceea ce privește stingerea dreptului la acțiune, nu și în ceea ce privește întreruperea prescripției.
Un al doilea motiv de apel se referă la greșita respingere a cererii de chemare în garanție. Instanța de fond a nesocotit puterea de lucru judecat a sentinței nr. 1012/11.05.2006, prin care s-a reținut culpa contractuală a chematei în garanție - R - și a fost admisă cererea de chemare în garanție. Pe de altă parte, instanța de fond a nesocotit și principiile răspunderii civile contractuale, potrivit căruia creditorul are dreptul la repararea pagubei efectiv suferite, prejudiciul trebuind a fi acoperit integral.
Consideră apelanta că odată ce s-a reținut culpa contractuală a chematei în garanție și sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, aceasta este îndreptățită să fie dezdăunată de către chemata în garanție, repararea prejudiciului suferit trebuind să fie integrală.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea excepției prescripției astfel cum a fost invocată, precum și admiterea cererii de chemare în garanție, cu obligarea chematei în garanție la plata sumei de 102.152,19 lei.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată ca apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului rezultă că prin sentința nr. 1012/11.05.2006 pronunțată de Tribunalul Dambovița - irevocabilă, pârâta-apelantă a fost obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 259.918,22 lei cu titlu de despăgubiri pentru cheltuieli suplimentare ocazionate de rezolvarea unor dificultăți la 477 conform contractului nr. 7/2003.
Prin acțiunea ce a fost soluționata prin sentința nr.1012/11.05.2006, reclamanta-intimată a solicitat și plata de penalități aferente sumei principale, cerere respinsa la acea dată ca nefondată și cu îndrumarea instanței că reclamanta ar putea solicita dobânda legală pentru plata cu întârziere a debitului principal.
Față de situația de fapt care rezultă din actele dosarului, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de apelantă este întemeiată, urmând a fi admisă.
Potrivit art. 1 din decretul 167/158 privitor la prescripția extinctivă - dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă. Termenul de prescripție, potrivit art. 3 din același act normativ este de 3 ani.
In cauză, așa cum s-a reținut prin sentința nr. 1012/11 mai2006, situație necontestată de reclamantă, solicitarea acestor dobânzi prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 08.08.2007, depășește termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut în art. 3 din decretul 167/1958, dobânzile având caracterul unor accesorii, ce trebuia solicitate în același termen ca și debitul principal, termenul de prescripție a dreptului la acțiune privind plata dobânzilor începând să curgă de la data scadenței debitului principal.
Față de considerentele reținute mai înainte, Curtea, în raport cu art. 296 Cod pr.civilă, va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea principală ca tardiv formulata, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta - - ( --membru - Grup de zăcăminte M - G - ), cu sediul în M, str. -, nr. 7-9 (fosta de ) împotriva sentinței nr. 368 din data de 26 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - M -, prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,.4,.19, jud. D și chemata în garanție - R -, cu sediul în R,-, jud.
Schimbă în parte sentința, respectiv respinge acțiunea principală ca tardiv formulată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
- - - -
Grefier
Red. / - 6 ex./ 26.10.2009 - -
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
