Spete pretentii comerciale. Decizia 1172/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1670/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1172
Ședința publică de la 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS și recurenta reclamantă - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EXPERT împotriva sentinței comerciale nr.8136/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS prin consilier juridic care depune delegație la dosar și recurenta reclamantă - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EXPERT prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS prin consilier juridic solicită respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect dat fiind faptul că nu mai sunt alte cereri și se acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EXPERT prin apărător arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recursuri.
Recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS prin consilier juridic solicită admiterea recursului, admiterea excepției prescripției potrivit dispozițiilor art.3228din OUG nr.88/1999. Totodată, să se aibă în vedere dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002. În subsidiar, prejudiciul se impune raportat la valoarea contabilă existentă în registrul societății la momentul privatizării, depunând la dosar practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care sunt admise acțiuni similare.
Recurenta reclamantă - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EXPERT prin apărător solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Astfel, acțiunea formulată nu rezultă din procesul de privatizare. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat și a stabilit termenul general de prescripție la 3 ani. În ce privește valoarea prejudiciului aceasta este valoarea de piață. Dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 stabilesc că instituțiile publice implicate în privatizare vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului, care nu poate fi decât valoarea de piață. Totodată, se face confuzie între patrimoniul societății și capitalul societății, bunul făcând parte din capitalul societății. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată depunând la dosar în fotocopie factura ce reprezintă dovada achitării onorariului de avocat, având în vedere că instanța de fond trebuia să acorde și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în primul ciclu procesual care se ridicau la suma de 14.109 lei. De asemenea, depune la dosar note scrise.
Recurenta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS prin consilier juridic, în replică, arată că s-au achitat două onorarii de avocat, unul în fond și altul în al doilea ciclu procesual, însă nu s-au administrat probe de către instanță ci doar s-a pronunțat pe excepție. Onorariul depus azi în recurs este copie conformă cu originalul, urmând ca instanța să aprecieze. Față de aceste aspecte, pe recurs cu privire la cheltuielile de judecată solicită respingerea.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 8136/1.07.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția prematurității și excepția prescripției extinctive ca neîntemeiate, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - - prin lichidator judiciar EXPERT în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 89.745,85 lei cu titlu de despăgubiri și 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că excepția prematurității este neîntemeiată întrucât s-au respectat dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ce privește excepția prescripției, tribunalul având în vedere și Deciziile nr. 137/18.01.2006 și nr. 3830/22.06.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, a apreciat că textele legale invocate de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu sunt aplicabile în cauză deoarece litigiul și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare ci sunt ulterioare acestuia, astfel că, termenul de prescripție pentru acțiunea ce vizează recuperarea prejudiciului, în lipsa altor prevederi din legea specială, este cel general de 3 ani.
Cum data rămânerii irevocabile a hotărârii de retrocedare a imobilului a fost 21.05.2003, s-a constatat că termenul de prescripție se împlinea la 21.05.2006, astfel că acțiunea introdusă la 15.09.2005 s-a formulat în termenul legal.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că pârâta se supune obligației de despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură, întrucât deși prin articolul 56 din Legea nr.137/2002 a fost abrogat articolul 324din OUG nr. 88/1997, iar prin articolele 29-30 din Legea nr.137/2002 s-a reglementat în mod diferit acordarea de despăgubiri în asemenea situații, totuși prin articolul 30 alineat 3 din Legea nr.137/2002 s-a precizat expres că dispozițiile articolului 324din OUG nr.88/1997 rămân aplicabile pentru contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare (28.03.2002) a legii, în speță contractul fiind încheiat la data de 15.06.2000.
Față de concluziile expertizelor din care a rezultat că valoarea de circulație actuală a construcțiilor, terenului și utilajelor (imobilele prin destinație - articolul 468 Cod civil) aferente activului MOARA, este de 89.745,85 lei, tribunalul a considerat că justa despăgubire pentru prejudiciul suferit este reprezentat de această valoare.
Argumentele instanței de fond sub acest aspect, au fost acelea că legea nu a stabilit criterii de determinare a prejudiciului, astfel că se aplică principiul general al recuperării integrale a acestuia, care trebuie să acopere atât paguba efectiv suferită cât și beneficiul nerealizat.
Cuantumul despăgubirilor se stabilește în raport de valoarea pagubei la momentul pronunțării hotărârii întrucât numai astfel se realizează echivalența între valoarea ieșită din patrimoniul societății, prin restituirea bunului, cu valoarea ce trebuie adusă în loc prin despăgubirea plătită de
S-a reținut în acest sens, că scopul legiuitorului a fost de a garanta menținerea activului patrimoniului societății la aceeași valoare, indiferent de restituirea în natură a unui imobil, interpretarea fiind justificată și de faptul că societatea comercială este nevoită pentru menținerea volumului de activitate să achiziționeze alte imobile cu destinația de spații de producție, ceea ce nu se poate efectua cu suma reprezentând valoarea contabilă reactualizată și nici cu valoarea de piață de la data introducerii acțiunii.
În plus, s-a reținut că reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acordării de despăgubiri, însă pârâta nu s-a prezentat la conciliere, iar această atitudine de pasivitate a de îndeplinire a obligațiilor legale nu trebuie resimțită de societatea reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și - - prin lichidator judiciar - EXPERT SRL.
În susținerea recursului, întemeiat pe articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă, a arătat în esență, că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă excepția prescripției, instanța de fond neavând în vedere caracterul special al dispozițiilor articolului 3228din OUG nr.88/1997 modificată prin titlul I al Legii nr.99/1999 întrucât în speță s-a solicitat valorificarea unui drept conferit de legislația din domeniul privatizării, în speță articolul 324din OUG nr.88/1997, fapt ce impune aplicarea termenului special de prescripție de 3 luni, respectiv de o lună potrivit articolului 39 din Legea nr.137/2002.
Al doilea motiv de recurs privește reanalizarea sub toate aspectele a susținerilor, atât cu privire la excepția procesului rău condus invocată în fond, cu privire la expertiza efectuată în cauză la care a făcut obiecțiuni, cât și la susținerile referitoare la valoarea la care ar putea fi obligată instituția publică implicată în privatizare, respectiv valoarea contabilă a imobilelor în momentul privatizării, nu cea de piață stabilită la momentul pronunțării instanței, în caz contrar, societatea despăgubită îmbogățindu-se fără just temei.
Apreciază recurenta că și din valoarea contabilă s-ar cuveni despăgubiri în cuantum de 90,19% întrucât prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, a vândut acțiuni reprezentând 90,19% din capitalul societății reclamante.
În susținerea acestui motiv, recurenta precizează că repararea prejudiciului trebuie raportat la valoarea contabilă, întrucât efectele acestei despăgubiri se reflectă și asupra celorlalți acționari, iar S este nelegal să fie obligată la despăgubiri mai mari decât valoarea capitalului social pe care Statul l-a deținut la această societate, sens în care se invocă articolul 3(3) din Legea nr.31/1990.
Recurenta apreciază că articolul 324cin OUG nr.88/1997 trebuie interpretat cu mult discernământ, reținându-se și articolul 30 alineat 1 din Legea nr.137/2002 prin care legiuitorul a limitat despăgubirile la maximum 50% din prețul plătit de cumpărător pentru valoarea acțiunilor.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bas olicitat și suspendarea executării sentinței atacate, cerere asupra căreia a revenit în ședința publică de la 6.11.2008 apreciind că a rămas fără obiect.
Împotriva sentinței comerciale nr. 8136 din 1.07.2008,a declarat recurs - - în temeiul articolului 304 Cod procedură civilă raportat la articolul 274 alineat 1 Cod procedură civilă.
În esență, recurenta susține că instanța de fond i-a acordat numai cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 720 lei deși avea obligația să acorte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și în primul ciclu procesual în cuantum de 14109 lei de vreme ce prin Decizia nr. 493/22.10.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială instanța a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare reținându-se că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
- A - a depus concluzii scrise în ședința publică de la 6.11.2008 solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B potrivit articolului 3041Cod procedură civilă și articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse de recurentă în sprijinul fiecărui motiv de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În ce privește primul motiv de recurs (A-indicativ precizat de recurentă) ce vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de respingere a excepției prescripției invocată de, raportat la articolul 3228, articolul 3224din OUG nr.88/1997 și articolului 39 din Legea nr.137/2002, Curtea îl apreciază nefondat, având în vedere că acțiunea de față este o acțiune post privatizare supusă regimului de drept comun sub aspectul prescripției și nu o acțiune în valorificarea unui drept născut în procesul de accelerare și finalizare a privatizării.
În aceste condiții, corect a reținut tribunalul că în lipsa altor prevederi din legea specială termenul este cel general de 3 ani, iar față de data rămânerii irevocabile a deciziei de retrocedare 21.05.2003 și data formulării acțiunii la 17.09.2005, excepția prescripției este neîntemeiată.
Al doilea motiv de recurs (B- indicativul folosit de recurentă) ce vizează trei aspecte, respectiv, excepția procesului rău condus invocată la fond, expertiza efectuată în cauză la care a formulat obiecțiuni cît și valoarea la care ar putea fi obligată la plata despăgubirilor, Curtea reține următoarele:
Primul aspect pentru care recurenta a solicitat instanței reanalizarea sub toate aspectele, respectiv excepția procesului rău condus, este neîntemeiat din mai multe considerente:
1.Acest aspect deși invocat în calea de atac, nu a fost dezvoltat în sensul arătării criticilor de fapt și de drept aduse instanței de fond.
Dincolo de cele arătate în precedent, se constată că excepția processus a fost invocată de pârâtaprin concluzii scrisedepuse în dosarul nr. 5989/2005 nr. nou - prin registratura - Secția a VI a Comercială la 16.03.2007, în condiția în care rezultă din încheierea de dezbateri de la 16.03.2007 că nu a fost prezentă (filele 159, 161 și 170 dosar).
Așadar, instanța nu se putea pronunța, procedural, pe un motiv neinvocat în apărare și nesupus dezbaterii părților.
De altfel, cu privire la această excepție motivată de faptul că reclamanta "nu a uzitat în apărarea dreptului său de toate pârghiile oferite de lege" în sensul că nu a atacat hotărârea privind obligarea la restituirea în natură a terenului și nu a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei astfel încât hotărârea să-i fie opozabilă, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Nu are temei susținerea în primul rând pentru că sentința civilă nr. 270 din 3.04.2002 pronunțată de Judecătoria Topolovenia fost atacată cu apel d e - -, iar Decizia nr. 1941 din 16.12.2002 a Tribunalului Argeș dată în apel, a fost atacată de - - cu recurs ce a fost soluționat de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr.911R/21.03.2003 (filele 6-12 dosar 9134/2005 Jud. Pitești).
În al doilea rând, chiar dacă în căile de atac - - a insistat mai mult în privința admiterii cererii reconvenționale care privea restituirea utilajelor aflate în incinta morii și baraca metalică aferentă, tot nu este întemeiată excepția procesului rău condus de vreme ce atât din sentința civilă nr. 270 din 3.04.2002 cât și din Decizia nr. 1941/16.12.2002, rezultă că părțile în cauza ce a avut ca obiect revendicarea, au fost - - P, și PRIMĂRIA COMUNEI (fila 6 și fila 8 dosar nr. 9134/2005 Jud. Pitești iar unul din motivele de recurs ale - - Pitești a vizat greșita respingere a cererii de chemare în garanție a care a fost implicat în privatizarea societății (fila 11 verso alineat 4 din dosarul nr. 9134/2005 Jud. Pitești).
Prin urmare nu i se poate reproșa - - lipsa diligențelor privind chemarea în garanție a (fost ).
În al treilea rînd excepția, astfel cum a fost motivată, este neîntemeiată și pentru faptul că recurenta pârâtă nu a arătat care sunt apărările cu vocație să fi schimbat hotărârea de retrocedare dacă ar fi avut calitatea de chemat în garanție, astfel că nu se poate aprecia asupra posibilității (cu atât mai puțin a certitudinii) că soluția dată în acțiunea în revendicare ar fi fost una contrară celei din sentința civilă nr. 270 din 3.04.2002 rămasă irevocabilă.
În fine, se reține că textul de lege, respectiv articolul 324alineatele 1,2 și 6 din OUG nr.88/1997 [aplicabil în speță conform articolului 30(3) din Legea nr.137/2002 raportat la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare acțiuni de la 15.06.2000 -fila 14 dosar nr. 9134/2005 jud. nu condiționează obligația de plată a despăgubirilor de către instituția publică implicată de calitatea acesteia de parte în cadrul acțiunilor în revendicare dintre foștii proprietari (și moștenitorii acestora) și societățile comerciale, ci obligă expresis verbis la plata acestora (articolul 324alineat 2) în situația în care există hotărâre judecătorească irevocabilă de restituire, fapt ce în prezenta cauză s-a probat.
Al doilea aspect vizat în al doilea motiv de recurs, se referă la expertiza contabilă efectuată în cauză și se precizează că s-au făcut obiecțiuni la aceasta, fără a se aduce vreo critică instanței de fond.
Față de acest aspect, Curtea reține că expertiza contabilă efectuată în cauză s-a depus la 12.03.2007 în dosarul Tribunalului București nr. 5989/2002 (număr nou - - fila 120) nerezultând din dosarul cauzei că a formulat obiecțiuni la această expertiză, ci, în ședința publică de la 17.06.2008 (fila 30 verso dosar nr- format după desființarea sentinței comerciale nr. 4064 din 23.03.2007 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială) a solicitat efectuarea unei expertize contabile din care să rezulte valoarea contabilă a bunurilor retrocedate la momentul privatizării, cerere corect respinsă având în vedere că în expertiza contabilă efectuată, câștigată cauzei, se stabilise și valoarea contabilă (filele 120-125 dosar 5989/2005 Tribunalul București - nr. nou -).
Prin urmare, atât în raport de lipsa criticilor aduse măsurii instanței cât și față de faptul că măsura respingerii cererii de efectuare a unei noi expertize contabile a fost corect soluționată de judecătorul fondului, Curtea va respinge ca neîntemeiată susținerea.
În fine, cel de-al treilea aspect din motivul de recurs ce vizează cuantumul despăgubirilor cu precizarea că instituția publică ar putea fi obligată numai la valoarea contabilă a imobilelor din momentul privatizării, este nefondat.
Față de argumentele aduse de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în sprijinul acestei susțineri, Curtea reține că:
-Instanța de fond corect a evaluat situația de fapt aplicând dispozițiile articolului 324din OUG nr.88/1997 care stabilește plata unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a bunurilor;
-Față de reglementarea din articolul 324din OUG nr.88/1997 care nu a plafonat legal cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească instituția publică implicată, este fără putere de tăgadă că se aplică dispozițiile articolului 1084 cod civil în sensul acoperirii prejudiciului efectiv și beneficiului nerealizat, întrucât prin lipsa altor precizări, rezultă că legiuitorul a avut în vedere o reparare integrală a prejudiciului și nu acordarea valorii contabile a imobilului, dispoziția prevăzută de articolul 30(1) din legea nr.137/2002 nefiind aplicabilă în raport de articolul 30(3) din aceeași lege care a prevăzut aplicarea articolului 324din OUG nr.88/1997 în anumite situații, cum este și cauza de față;
-Nu are relevanță împrejurarea că a vândut acțiuni reprezentând 90,19% din capitalul social al - -, întrucât în cauză este o răspundere pentru evicțiune conform articolului 1341 Cod civil.
Oricum, despăgubirea nu se raportează la procentul vândut de acțiuni - 90,16%, având în vedere și că transmisiunea a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra acțiunilor-valori mobiliare ce constituie expresia globală a patrimoniului;
-Se reține că nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 3 alineat 3 din Legea nr.31/1990, întrucât în cauza de față nu este vorba de răspunderea acționarilor ci de obligația Statului de despăgubire în temeiul articolului 324din OUG nr.88/1997.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază recursul nefondat și în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă urmează să-l respingă.
Recursul - - este întemeiat în raport de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, drept pentru care va fi obligată și la plata sumei de 14.109 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale, taxe judiciare, onorarii de avocați și de experți potrivit dovezilor aflate în dosare (filele 29, 95, 113, 139 și 153 dosar nr. 5989/2005, fila 21 Judecătoria Pitești ).
Cheltuielile de judecată solicitate în recurs vor fi respinse având în vedere că înscrisul depus (fila 23) nu este de natură a face dovada plății onorariului ci numai dovada facturării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.8136/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-.
Admite recursul - -, împotriva sentinței comerciale nr.8136/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-.
Modifică în poarte sentința atacată în sensul că obligă pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 14.109 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge cererea recurentei - - privind cheltuielile de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.11.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
5.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
