Spete pretentii comerciale. Decizia 1185/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1185
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județ D, împotriva sentinței nr. 737 din data de 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - COMPANIA DE T SA, cu sediul în T, str.- nr.50, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă - de T SA, reprezentă de consilier juridic, lipsind recurenta pârâtă Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recursul este motivat și se află la primul termen de judecată.
Intimata-reclamantă - de T SA, reprezentă de consilier juridic, având cuvântul arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă - de T SA, reprezentă de consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului, instanța din eroare nu a observat că suma solicitată prin acțiune este de 141.392,21 lei și astfel instanța competentă o soluționa este Tribunalul Dâmbovița. Astfel urmează a fi respinsă excepția invocată de tribunal, excepția de necompetență materială și înaintarea dosarului la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia nr. 1135/14.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Primăria comunei împotriva deciziei nr. 153/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a modificat decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 253/2006 a Tribunalului Dâmbovița, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se decide astfel s-a reținut că prin sentința civilă nr. 253/2006 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția nulității contractului de prestări servicii încheiat de părți, excepție invocată de Primăria și a admis în parte cererea
formulată de reclamanta T împotriva pârâtei, obligând-o să plătească reclamantei sumele de - lei, reprezentând contravaloarea apei livrate în perioada ianuarie 2004 - martie 2005, 18902 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada octombrie 2003 - martie 2005 și 4509 lei cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere având ca obiect cereri neevaluabile în bani.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că excepția este neîntemeiată, iar pe fond a constatat că reclamanta a făcut dovada că a livrat pârâtei potabilă, iar contravaloarea acesteia, nefiind achitată la termenul scadent, a generat majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, apelul fiind respins de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 153/2006.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Primăria comunei împotriva acestei decizii și a dispus casarea cu trimitere în vederea efectuării unei completări la raportul de epxertiză.
Tribunalul Dâmbovițaa pus în disucția părților competența materială de soluționare a cauzei și în baza art. 159 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, pronunțând sentința nr. 737/2.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Primăria comunei, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât obiectul pricinii îl constituie " obligația de a face" și pretenții de 141.392,21 lei, ceea ce atrage competența în primă instanță a tribunalului, conform art. 2 alin.1 Cod pr.civilă.
Recurenta a susținut că prin declinarea de competență tribunalul a încălcat și decizia nr. 1135/2007 a, care a confirmat competența materială a Tribunalului Dâmbovița ca instanță de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea constată că recursul este fondat, după cum urmează:
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod corect competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița când a dispus prin decizia nr. 1135/2007 casarea cu trimitere a cauzei.
Astfel, în raport de obiectul cauzei - "obligația de a face", dar și de valoarea litigiului - 141.392,21 lei, competența materială revine tribunalului ca instanță de fond, conform dispozițiilor art. 2 alin.1 Cod pr.civilă.
În consecință, Curtea urmează ca în conformitate cu prevederile art. 304 pct.3 Cod pr.civilă să admită recursul și să modifice sentința în sensul dispunerii continuării judecării cauzei la aceeași instanță, ca urmare a respingerii excepției de necompetență materială invocată din oficiu de instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. D, împotriva sentinței nr. 737 din data de 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu
cu reclamanta - COMPANIA DE T SA, cu sediul în T, str.-, nr.50, jud.
Modifică sentința în sensul că dispune continuarea judecății la aceeași instanță, ca urmare a respingerii excepției de necompetență materială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier,
- --
Red. / - 3ex./21.10.2008
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
