Spete pretentii comerciale. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVIL NR. 119/2009
Ședința public din data 06 iulie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta - SRL PRIN LICHIDATOR și pârâta - SA împotriva sentinței comerciale nr. 313 din 28.01.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimata - SRL, având ca obiect pretenții.
În data de 03 iulie 2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtei de ctre - SA.
Se constat c, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 22 iunie 2009, încheiere care face parte integrant din prezenta hotrâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 29 iunie 2009 și ulterior pentru data de astzi.
CURTEA
Prin sentința civil nr.313 din 28.01.2009 pronunțat de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- a fost admis in parte actiunea precizata, formulata de reclamanta - SRL, prin lichidator judiciar, impotriva paratei - SA.
A fost obligat parata la plata sumei de 399.306 lei, cu titlu de restuire pret ( inclusiv TVA ) vanzare-cumparare stabilit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de catre BNP, cu dobanda legala de la data de 23.11.2006 si pana la plata efectiva.
A fost obligat parata la plata sumei de 349.143,76 EURO, in echivalent in lei, la cursul de referinta al BNR din ziua platii, cu titlu de investitii efective in imobilul obiect al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de catre BNP, cu dobanda legala de la data de 23.11.2006 si pana la plata efectiva.
A fost obligat parata la plata sumei de 107.799 EURO, in echivalent in lei, la cursul de referinta al BNR din ziua platii, cu titlu de spor de valoare a imobilului obiect al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de catre BNP, cu dobanda legala de la data de 23.11.2006 si pana la plata efectiva.
Prima instanț a reținut c între - SRL si S SA a fost incheiat, la data de 19.07.1999, contractul autentic de vanzare-cumparare de active, autentificat sub nr. 4031/19.07.1999.
Pretul vanzarii a fost stabilit la suma de 3.597.780.000 lei Rol.
Prin Sentinta penala nr. 760/2003 a Judecatoriei Cluj -N, ramasa definitiva prin Decizia penala nr.102/R/13.02.2004 a Curtii de APEL CLUJ, a fost anulat contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti, dispunandu-se restabilirea situatiei anterioare in sensul obligarii - SRL la predarea activelor in deplina proprietate si pasnica folosinta partii civile - iar partea civila sa restituie sumele incasate pentru aceste active.
Prin prezenta actiune, - SRL solicita obligarea paratei - SA la restituirea pretului contractului de vanzare-cumparare anulat de catre instanta penala.
In ceea de priveste exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii, invocata de catre parata prin, concluziile scrise, exceptie care a fost pusa in discutia partilor ( ca urmare a repunerii cauzei pe rol ), instanta a respins-o avand in vedere urmatoarele:
Interesul reprezinta o conditie de exercitare a actiunii civile si el trebuie sa fie nascut si actual, la momentul formularii ei.
In speta, hotararea penala mentionata, desi solutioneaza latura civila a cauzei in sensul ca dispune anularea contractului si repunerea partilor in situatia anterioara, nu contine elementele necesare pentru punerea ei in executare.
Aceasta deoarece nici considerentele si nici dispozitivul deciziei nr. 102/2004 nu fac referire la sume certe, impuse a fi platite in sarcina partii civile ( - SA ) si cu privire la care, in caz de neexecutare voluntara, reclamanta - SRL sa poata cere executarea silita.
Acestea sunt ratiunile avute in vedere la respingerea exceptiei, ca neintemeiata, apreciindu-se ca reclamanta are un interes legitim, nascut si actual pentru a solicita, pe calea unei actiuni separate, restituirea pretului, in cuantumul legal.
In ceea ce privește temeiul juridic al acțiunii promovate de reclamant, acesta a fost raportat de - SRL la probele solicitate și administrate în cauz, care au vizat stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat acesteia.
În acest context, reclamanta a apreciat c temeiul invocat în susținerea acțiunii, respectiv garanția pentru evicțiune, reglementat de art.1337 și urm. civ. își gsește aplicabilitatea în speț.
este definit în literatura de specialitate ca reprezentând pierderea în tot sau în parte a proprietții lucrului sau tulburarea cumprtorului în exercitarea prerogativelor de proprietar.
Textul Codului civil prevede c vânztorul este de drept obligat s-l garanteze pe cumprtor de evicțiune total sau parțial a lucrului vândut, precum și de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului.
Au mai fost indicate, drept temeiuri ale pretentiilor reclamantei, principiul imbogatirii fara justa cauza si plata nedatorata.
fara justa cauza este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama diminuarii patrimoniului altei persoane fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
In cazul imbunatatirilor facute de locatarul (chiriasul) unui imobil, acestea pot avea drept consecinta cresterea valorii imobilului, spre beneficiul proprietarului (locatorului) acestuia.
Cresterea valorii reprezinta o marire a patrimoniului locatorului pe seama diminuarii patrimoniului locatarului.
Consecinta imbogatirii fara justa cauza consta in obligarea celui al carui patrimoniu s-a marit de a restitui celeilalte parti valoarea "imbogatirii".
Cu alte cuvinte, cel al carui patrimoniu s-a marit va restitui: fie cheltuielile facute;
fie diferenta de valoare a bunului (cresterea de valoare datorata acestor cheltuieli).
Cu privire la plata nedatorata, potrivit Codului civil, orice plata presupune o datorie. Ceea ce s-a platit fara sa fie credit este supus "repetitiunii" (adica restituirii).
Plata lucrului nedatorat presupune existenta a doua parti: o parte care efectueaza plata, denumita solvens si o parte care o accepta, denumita accipiens.
Conditiile esentiale pentru a fi in prezenta acestui fapt juridic licit sunt: prestatia solvens-ului sa fi fost facuta cu titlu de plata; datoria sa nu existe (pentru ca altminteri am fi in prezenta unei stingeri a unei obligatii).
Din plata lucrului nedatorat ca fapt juridic licit se obligatii in sarcina ambelor parti. are obligatia de a restitui plata incasata.
civil se defineste ca fiind actiunea umana savarsita fara intentia de a produce efecte juridice si prin care sunt incalcate norme imperative ale legii.
Analizand aceste temeiuri invocate de catre reclamanta, instanta a apreciat ca nici unul dintre ele nu subzista in ceea ce priveste restituirea pretului vanzarii ca urmare a anularii contractului.
Sub acest aspect, sustinerile paratei, formulate in intampinare -212-217 sunt intemeiate.
Temeiul juridic al repunerii partilor in situatia anterioara ca efect al nulitatii absolute a unui contract de vanzare-cumparare nu poate fi raspunderea contractuala.
In cazul desfiintarii, cu efect retroactiv, a unui act juridic, in speta contractul de vanzare-cumparare, temeiul juridic al restituirii pretentiilor efectuate in temeiul acestuia nu mai poate fi contractul intrucat acest act juridic se considera a nu fi existat.Prin desfiintarea actului juridic, dispare fundamentul prestatiilor, ceea ce denota ca temeiul juridic al restituirii prestatiilor efectuate in executarea actului nul nu mai poate fi acest act juridic.
Spre deosebire insa de obiectul acțiunii, care nu poate fi modificat de ctre instanț, temeiul ei juridic nu leag instanța, care este îndreptțit în temeiul rolului activ reglementat de art.129 pr.civ. s dea acțiunii calificarea juridic necesar, chiar dac ea difer de cea dat de reclamant prin cererea de chemare în judecat.
Avand in vedere dispozitiile legele anterior mentionate, instanta apreciaza ca cererea reclamantei, de restituire a pretului ca urmare a desfiintarii, cu efect retroactiv, a contractului, isi are ca temei principiul restabilirii situatiei anterioare - restitutio in integrum.
Principiul repunerii in situatia anterioara este regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in temeiul unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic civil trebuie sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat.
Revenind la datele spetei, in 18.05.1999 si 12.07.1999, in urma organizarii unor licitatii avand ca obiect vanzarea imobilelor, atelier mecanic, si, atelier de intretinere, proprietatea - SA, cele doua imobile au fost adjudecate de - SRL.
In baza proceselor verbale de licitatie nr. 8/18.05.1999 si 12/12.07.1999 a fost semnat contractul autentic de vanzare-cumparare de active nr. 4031/19.07.1999.
Pretul de adjudecare a celor doua imobile - active a fost de 2.949.000.000 lei + TVA, potrivit art. 2 din contract ( 3.597.780.000 lei )
Prin Decizia penala nr. 102/R/2004, Curtea de APEL CLUJa dispus anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti si restabilirea situatiei anterioare.
Rezulta asadar ca, in vederea repunerii partilor in situatia anterioara, se impune a fi restituit pretului vanzarii respectiv suma de 3.597.780.000 lei rol ( 359.778 ron ).
Din pretul mentionat, a fost dedusa suma de 1.830.000.000 lei, reprezantand investitii recunoscute in favoarea cumparatorului si efectuate anterior adjudecarii.
Raportul de expertiza contabila efectuat in faza de urmarire penala nu poate fi opus partilor in prezenta cauza intrucat a fost dispus intr-o faza secreta a procedurii penale, fara respectarea principiului contradictorialitatii si fara ca partile implicate sa poata lua conostinta si formula eventuale obiectiuni la acesta.
Nu pot fi retinute asadar sustinerile paratei potrivit carora operatiunea de compensare a sumei de 1.500.000.000 lei rol +TVA= 1.830.000.000 lei rol este nelegala.
Justificarea expertilor si, care au efectuat, in faza de urmarire penala, expertiza invocata de catre parata, a fost aceea ca, in contractul de inchiriere nu s-a prevazut nici o obligatie a proprietarului de a deduce aceste cheltuieli iar aceste lucrari nu au putut fi identificate integral, unele avand caracter ascuns,
Dincolo de aparenta de superficialitate a acestor concluzii, lipsa posibilitatii de combatere a expertizei, in fata organelor de urmarire penala, face ca proba sa nu poata fi opusa cu succes in prezentul dosar.
In ceea ce priveste contravaloarea investitiilor efectuate la imobile dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, expertiza tehnica judiciara dispusa de instanta si efectuata in cauza de expert - 301-329 concluzionat:
, Datorita lipsei situatiilor de lucrari si a faptului ca facturile evidentiaza numai valoari globale la nivelul intregului imobil, evaluarea lucrarilor s-a facut numai pe categorii de lucrari, conform inscriptiilor sumare din facturi Toate facturile luate in considerare au fost luate in evidenta si in expertiza contabila cu privire la conturile anuale ale - SRL.
Martorii audiati in cauza: Moldovan - 267, - 268, - 269,270 si - 271 au aratat in ce au constat investitiile realizate la imobil si care a fost starea acestuia la mementul preluarii lui de la - SA.
Totalul investiilor a fost astfel stabilit de catre expert la suma de 349.143,76 EURO ( 316, 320 ) din care 168.400 EURO reprezinta investitii in constructii si instalatii si 180.743,76 EURO, alte lucrari de investitii, precizate in facturi.
Avand in vedere principiul imbogatirii fara justa cauza, instanta apreciaza ca suma mentionata, respectiv 349.143,76 euro, se impune a fi platita de catre parata in favoarea reclamantei, cu titlu de investitii aduse imobilului.
Sporul de valoare se datoreaz în condițiile art.1341, 1350.civ. si a fost evidentiat de catre expert in cap.4.3 din lucrare. -316-318.
Astfel, valoarea imobilului a fost stabilita pe de-o parte, fara luarea in considerare a investitiilor, la nivelul lunii februarie 2004, la suma de 363.735 EURO iar pe de alta parte, cu luarea in considerare a investitiilor efectuate in perioada iulie 1999-februarie 2004 la suma de 471.534 EURO.
Sporul de valoare, indicat de expert ca fiind de 22,86%, a fost apreciat de instanta ca fiind dat de diferenta dintre valoarea imobilului cu investitii: 471.534 EURO si valoarea imobilului fara investitii: 363.735 EURO, rezultand un spor efectiv de 107.799 EURO ce se impune a fi pus in sarcina paratei.
Sumele exprimate in valuta urmeaza a fi platite in lei, avandu-se in vedere cursul de referinta al BNR din ziua platii.
Data fiind natura comerciala raporturilor dintre parti, in baza art. 43. comercial, art. 3 din 356/2002, tribunalul o va obliga pe parata la plata, in favoarea reclamantei, a dobanzii legale in materie comerciala la sumele aratate anterior respectiv 3.597.780.000 lei Rol ( 359.778 lei ron ), pret al vanzarii, 349.143,76 EURO, in echivalent in lei, investitii si 107.799 EURO, in echivalent in lei, spor de valoare, incepand cu data introducerii actiunii, 23.11.2006 si pana la plata efectiva acestora.
Hotrârea a fost atacat prin promovarea apelului de ctre pârâta care a redactat memoriu conținând motivele de fapt si de drept care justifica admiterea apelului declarat in termen contra sentinței comerciale 313 din 28.01.2009 pronuntata in dosar numarul - al Tribunalului Comercial Cluj.
Prima instanta nu a stabilit corect starea de fapt, hotararea fiind netemeinic sub urmatoarele aspecte în esenta, contradictoriul dintre partile litigante il reprezinta realitatea efectuarii unor investitii în imobilul care a facut obiect al unui contract de vanzare cumparare anulat în prezent, data presupuselor investitii, valoarea acestora și, nu în ultimul rand în opinia pârâtei, felul investitiilor din perspectiva unei clasificari clasice: utile, necesare, voluptorii.
Instanța de fond era datoare sa clarifice aceste aspecte, sa analizeze în mod direct probatoriul administrat și sa-l coroboreze, iar în plus, sa raspund argumentat apararilor pe care le-am formulat fata de pretentiile reclamantei.
Critic hotararea apelata în primul rand din aceasta perspectiva: incorect (incomplet) clarificare a strii de fapt și subliniem c: în câteva fraze prima instanta enunta cronologia semnarii și apoi a anularii contractului de vanzare cumparare și revine asupra starii de fapt exclusiv în contextul considerentelor ce vizau admiterea primului capat de cerere care are ca obiect restituirea pretului; nu se regsește în considerente aspectele deja enunțate mai sus ca fiind esenta contradictoriului și, cu atat mai putin, nu regasesc o analiza a apararilor prin care au argumentat: incertitudinea executarii investițiilor pretinse de reclamanta; incertitudinea datei la care pretinsele investiții au fost executate (intre altele și pentru a stabili daca e vorba de investitii efectuate în timpul valabilitatii contractului de vanzare cumparare sau anterior în timpul contractului de inchiriere - aspect relevant asupra caruia vor reveni); lipsa unei legaturi intre facturile fiscale (practic singurele documente prezentate de reclamanta) și lucrrile pretins executate în imobil; faptul ca, dintre investitiile indicate de reclamanta, unele nu pot fi apreciate necesare și utile functionarii normale a unei activitati comerciale în imobil, iar altele (daca au fost executate de reclamanta) puteau și pot fi ridicate din Imobil
celor deja expuse, critic hotararea și pentru c nu s-a procedat la o analiza a probatiunii administrata în cauza, considerentele care par a reprezenta o asemenea analiza fiind sumare.
Printr-o unica fraza, prima instanta conchide ca martorii ar fi relevat în ce au constat investitiile și starea imobilului la preluarea lui de la.(se intelege de aici ca prima instanta a avut în vedere,
fara deosebire, investitiile pretins a fi executate de reclamanta în timpul contractului de inchiriere pana la vanzare și în timpul valabilitatii vanzarii-asa cum am antamat deja, vom reveni cu critici punctuale asupra legalitatii acestei abordari).
Cu referire la Raportul de expertiza, incluzand aici lucrarile suplimentare efectuate ca urmare a obiectiunilor formulate de parti, consider ca prima instanta a gresit cel putin sub urmatoarele aspecte: evoc în cuprinsul hotararii exclusiv un paragraf, și acesta trunchiat, din cuprinsul Raportului; nu analizeaza în mod direct (nemijlocit) inscrisurile evocate de catre expert în lucrarea sa; nu observa ca unele din inscrisuri nu se afla la dosar (nefiind depuse de reclamanta și nefiind anexate raportului de expertiza); nu analizeaza impactul lipsei documentatiei aferenta în mod uzual lucrarilor de constructii și amenajari asupra concluziilor expertizei desi insusi expertul subliniaza în mod repetat gradul de incertitudine și aproximare a lucrarii dar și imposibilitatea de a corela documentele contabile (în fapt, exclusiv facturile intocmite necorespunzator - conform consta tarilor aceluiasi expert) cu lucrarile pretins a fi executate de reclamanta în imobil;
În ceea ce priveste inscrisurile, dupa cum deja a antamat, prima instanta: nu analizeaza în mod direct facturile prezenta te de reclamanta și, implicit, nu se pronunta asupra "obiectiunilor" expertului fata de aceste inscrisuri și nici asupra apararilor formulate de noi, în cuprinsul obiectiunilor la expertiza dar și cu prilejul dezbaterilor de fond; nu a ordonat reclamantei sa puna la dispozitia expertului documentele a caror lipsa a reclamat-o acesta; nu se face nici o referire la puterea probatorie a hotararilor penale prin care s-a anulat contractul de vanzare cumparare, fiind unanim acceptat ca o hotarare judecatoreasca (pe langa puterea de lucru judecat și uneori autoritatea lucrului
judecat) reprezinta un inscris autentic cu forta probanta aferenta; de asemenea nu face nici o referire la Procesul verbal de control întocmit de consilierii Curtii de Conturi și care, ca act de autoritate intocmit de functionari competenti, cuprinde de asemenea constatari ce se impun cu forta probanta specifica inscrisurile autentice; o înltur, argumentat dar netemeinic și nelegal în opinia noastr, lucrarea de expertiza intocmita în cursul cercetarilor / urmaririi penale dar care, în opinia pârâtei, este preluata în termenii esentiali în continutul hotararilor penale deja evocate; nu observa prima instanta ca a invocat acea lucrare ca fiind un inscris ce constata o anume stare de fapt: inexistenta documentelor justificative contabil pentru lucrarile de constructii și amenajare, preluata (cum spuneam) în considerentele hotararilor penale, parte a argumentatiei de anulare a contractului de vanzare cumparare.
Consider în continuare c în mod netemeinic prima instanț nu a încuviințat cererile în probațiune formulate de ctre pârât și care, prin teza probatorie argumentat, urmreau tocmai s clarifice starea de fapt relevant. Astfel:
a) a fost netemeinic respins cererea de efectuare a unei noi lucrri de experi motivat de subscrisa prin: (1) gradul ridicat de aproximare a constatrilor și concluziilor raportului intocmit în cauz, (2) greseli în cuprinsul lucrarii - dezvoltate în obiectiunile formulate și neclarificate de catre expert.
Apelanta mai declar c prima instanț a aplicat greșit legea,iar Instanta nu a solutionat fondul cauzei
Doctrina și jurisprudența au asimilat ipotezei reglementat de art.297 alin (1) din Codul d e procedur civil(prima instanț a rezolvat procesul fr a intra în cercetarea fondului)și "cercetarea altui fond" decât cel realmente dedus judecții. S-a artat astfel c schimbarea de ctre instanț a cauzei cererii de chemare în judecat - cu nesocotirea principiului disponibilitții - și pronunțarea hotrârii luând în seam modificarea fcut din oficiu, echivaleaz cu necercetarea fondului pricinii.
În speț, reclamanta reprezentat deopotriv de lichidatorul su judiciar și de un avocat a indicat expres ca unic temei juridic al pretențiilor sale rspunderea contractual a subscrisei, fost vânztor, pentru evicțiune indicând expres în ședința public din data de 09 aprilie 2008, art.1337 și urm. din Codul civil.
Acest aspect, al invocrii temeiului evicțiunii, este corect reținut la pagina 8 din hotrârea apelat. Din lectura considerentelor hotrârii primei instanțe rezult c soluționarea cauzei a avut ca temei de drept urmtoarele principii și prevederi legale:
Primul capt de cerere privind restituirea prețului vânzrii a fost soluționat în baza principiului restabilirii situației anterioare; Al doilea capt de cerere privind contravaloarea investițiilor efectuate în imobil a fost soluționat în baza principiului îmbogțirii fr just cauz, deci caactio de în rem verso;l treilea capt de cerere privind contravaloarea sporului de valoare a fost soluționat în baza prevederilor legale ce reglementeaz evicțiunea; Ultimul capt de cerere a fost soluționat în art 43 Cod com, Legea 356/ 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2000privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bnești.
Este evident c soluționarea primului și celui de-al doilea capt de cerere s-a fcut dup ce, din oficiu, prima instanț a schimbat cauza cererilor adic temeiul lor juridic astfel cum a fost susținut de reclamant.
Prima instanț argumenteaz aceast modificare a acțiunii din oficiu invocând principiul rolului activ în defșurarea procesului civil, reglementat de art.129 alin (2) din Codul d e procedur civil.
Consider c prima instanț a aplicat greșit prevederile art.129 alin (1) din Codul procedur civil, înclcând cel puțin principiul contradictorialitții, cel al disponibilitții și dreptul la aprare.
Este de necontestat c instanța poate provoca dezbateri asupra temeiului juridic al cererii reclamantului dar nu poate Ï. disponibilitatea prții reclamante și cu atât mai puțin nu poate modifica cererea reclamantului(cci în mod evident modificarea temeiului de drept este o modificare a cererii însși)dup închiderea dezbaterilor. Cum deja a artat, s-a înclcat în felul acesta principiul contradictorialitții dar și dreptul la aprare.
Se poate afirma așadar c prima instanța a analizat o alt cerere decât cea formulat ctre reclamant. Reclamanta a cerut restituirea prețului și contravaloarea investițiilor baza prevederilor art.1337 și urm.din Codul civil, pârâta s-a aprat faț de acea cerere și acest precis temei juridic, iar prima instanț a soluționat o cerere de restituire a prețului și de plat a contravalorii investițiilor În baza unor principii de drept.
Evident c drepturile procesuale sunt grav înclcate întrucât aprrile pârâtei faț de aceste noi cereri le vor formula direct în apel, pierzând așadar un grai jurisdicție. Nu mai puțin important, probațiunea a fost administrat în considerarea temeiului rspunderii contractuale.
În concluzie asupra acestui motiv de apel, consider c prima instanț a soluționat alt fond, situație asimilabil celei reglementate de art.297 alin (1) prima tez din de procedur civil, iar neregularitatea procedural și vtmarea pârâtei evidenta poate fi înlturat numai prin desființarea hotrârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Îndrumarea de a pune În discuția prților temeiul juridic Înainte de faza administrrii probelor.
Prima instanț nu s-a pronunțat asupra aprrilor invocate prin întâmpinrile și notele de concluzii depuse la dosar. S-au referit anterior și o vor face și în continuare reiterând aprri care nu au fost analizate de ctre prima instanț, ceea ce le-a afectat în mod substanțial dreptul la aprare întrucât sunt în postura de a nu avea posibilitatea s critice concret hotrârea și vor ave aop rim analiz a aprrilor în faza apelului.
A fost greșit respins excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea primului capt de cerere, excepție pe care o susține în continuare cu aceleași argumente.
Este de necontestat c prin hotrârea penal irevocabil s-a dispus, în soluționarea laturii civile, nu doar anularea vânzrii ci și restabilirea situației anterioare. Reclamanta susține și a convins prima instanț c, în lipsa unor elemente care s certifice creanța, hotrârea penal nu i-a soluționat practic pretenția actual de restituire a prețului și a fost nevoit s formuleze prezenta acțiune. Nu explic îns prima instanț cum înltur argumentele pârâtei. A artat c reclamanta avea practic posibilitatea demararii unei executari și clarificarii întinderii și înțelesului titlului su pe calea unei contestatii la titlu.
Prima instanț a aplicat greșit principiul restabilirii situației anterioare în soluționarea primului capt de cerere având ca obiect cererea de restituire a sumei ce a reprezentat preț al imobilului. Lsând la o parte c reclamanta a abandonat practic acest temei de drept (la care s-a referit în cuprinsul cererii introductive) în favoarea invocrii unei rspunderi contractuale a vânztorului pentru evicțiune, consider c prima instanț a aplicat greșit principiul restabilirii situației anterioare.
Aplicarea corect a principiului repunerii prților în situația anterioar, ar fi presupus în concret fie verificarea condițiilor și limitelor principiului îmbogțirii fr just cauz fie condițiile și limitele plții nedatorate. Prima instanț consider c principiul repunerii prților în situația anterioar funcționeaz autonom ceea ce reprezint fr îndoial o argumentație originala. Cum a dezvoltat în cuprinsul întâmpinrii de la fond, cu trimitere la doctrina de referinț, în lipsa contractului care prin ipotez este anulat, izvorul obligației de restituire îl reprezint, dup caz, plata ne datorat ori îmbogțirea fr just temei, ale cror limite sunt desigur unanim acceptate. Concret, instanța putea dispune numai obligarea pârâtei la plata (restituirea) sumelor efectiv încasate, doar în acest fel prțile ar fi ajuns în situația în care acel contract de vânzare cumprare nu ar fi fost încheiat.
În speț pârâta am fost obligat s restitui și sume care nu au fost încasate efectiv la data vânzrii.
Sub aspectul cuantumului sumei solicitat cu titlu de preț, reclamantei i-a fost solicitat o detaliere a sumelor aferente petitului 1, sens în care aceasta a depus la dosar un înscris intitulat "script" prin care reclamanta precizeaz c suma efectiv pltit ctre pârât a fost 1.767.780.000 lei cu TV A inclus.
Diferența de preț, respectiv suma de 1.500.000.000 rol plus TVA a fost considerat la data vânzrii ca fiind compensat cu suma reprezentând investiții în imobil pretins realizate de reclamant anterior vânzrii imobilului, deci aceasta nu a mai fost achitat de reclamant și nu a fost încasat de pârât.
La nivel teoretic, dac aceast" valoare" o regsim în prețul imobilului nu ar trebui s o mai regsim în capitolul investiții, mai exact în evaluarea acestora. În plus, chiar dac, tot teoretic, evaluarea investițiilor a cuprins intervalul de timp ulterior încheierii contractului de vânzarea cumprare,în realitate,la acest capitol, în Raportul de expertiz se fac referiri exprese la facturi reprezentând "alte categorii de investitii" emise în anul 1997, deci anterior încheierii contractului aspect care o îndrepțește s considere c au fost obligați s plteasc o anumit sum atât cu titlu de preț cât și (în soluționarea celui de-al doilea capt de cerere) cu tilu de contravaloare investiții.
Înclcând același principiu al repunerii prților în situația anterioar, prima instanț a obligat în mod gresit pârâta s restituie suma de 359.778 Ron, sum ce reprezint în fapt TV Dar taxa pe valoare adugat nu este o sum de bani încasat (dobândit) de pârât, fiind doar colectat și ulterior virat la bugetul de stat., suma nu a fost practic cheltuit de ctre reclamanta întrucât a ieșit temporar din patrimoniul acesteia pân la data urmtorului decont de tax pe valoarea adugat când a recuperato prin compensare cu taxa pe valoarea adugat pe care ar fi urmat s o vireze la acelasi buget dup ce a colectat-o cu ocazia vânzrilor efectuate în derularea propriei activitți.
Pârâta a expus aceste aprri atât în întâmpinare cât și în dezbateri și în notele scrise de concluzii îns prima instanț ignor pur și simplu aprrile.
Prima instanț aplic în mod greșit principiul îmbogțirii fr just cauz în soluționarea captului al doilea de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor pretins a fi efectuate în imobilul vândut.
S-a artat deja c reclamanta nu a susținut obligarea pârâtei la plata contravalorii despgubirilor în temeiul principiului îmbogțirii fr just cauz ci în baza rspunderii contractuale pentru evicțiune. Prealabil expunerii prezentului motiv de apel se cuvin unele precizri.
Reclamanta se refer în cererea sa introductiv la investiții realizate în perioada 1996 și pân la sfârșitul anului 2003, iar obiectivele raportului de expertiza s-au referit la toat aceast perioad. În alte cuvinte, consecutiv anulrii (în februarie 2004) a contractului de vânzare cumprare (iulie 1999) reclamanta pretinde contravaloarea investițiilor pretins a fi efectuate în timpul locațiunii anterioare vânzrii (perioada 1996 - 1999) și contravaloarea investițiilor pretins a fi efectuate dup semnarea contractului de vânzare cumprare pân la anularea vânzrii.
Se arat c în cuprinsul contractului de vânzare cumprare prțile au convenit și o compensație între valoarea unor investiții efectuate de reclamant în timpul locațiunii (apreciate de comun acord la acea dat la suma de 1.500.000.000 lei plus tva în cot de 22%). În opinia pârâtei cererea formulat de obligare la contravaloarea investițiilor pretins a fi efectuate în imobil în perioada 1996 - 1999 este prescris extinctiv conform art.8 alin 2 din Decretul nr.167 /1958 întrucât: dreptul de creanț reprezentat de contravaloarea pretinselor investiții s-a nscut pe msura efecturii lucrrilor, iar data nașterii dreptului la acțiune pentru recuperarea acestora s-a nscut la data încetrii locațiunii, respectiv semnarea contractului de vânzare cumprare; nulitatea vânzrii a fost total, a vizat și acordul asupra valorii investițiilor și a compensrii contravalorii acestora cu o parte din prețul imobilului astfel c nu poate fi invocat acel acord ca o cauz de întrerupere a termenului general de prescripție.
Revenind la fondul pretenției de plat a contravalorii investițiilor efectuate în imobil și la temeiul juridic avut în vedere de ctre instanț, consider c s-au fcut urmtoarele greșeli de judecat: prima instanț era datoare s verifice punctual condițiile îmbogțirii fr just cauz și s observe limitele unanim recunoscute în aplicarea acestui principiu, ceea ce nu se verific în cuprinsul hotrârii; prima instanț nu argumenteaz opțiunea pentru varianta de calcul întocmit conform precizrilor reclamantei, cea care conduce la valorile exorbitante și nerealiste; din considerentele hotrârii rezult c prima instanț reține concluziile (greșite - dup cum s-a artat) raportului de expertiz care se refer la valoarea investițiilor dar expertul a întocmit 2 variante ( a se vedea 4.2.1. și 4.2.2. din cuprinsul Raportului), iar între cele 2 variante de abordare exist o diferenț major astfel c prima instanț era datoare nu doar s cenzureze concluziile expertului dar și s motiveze opțiunea pentru una din mai multe variante.
În realitate raportul de expertiza nu probeaz realitate a și valoarea investițiilor, rezervele exprimate de ctre expert în legtur cu lipsa proiectelor, a devizelor de lucrri, a situațiilor de lucrri, fiind de natur a lipsi raportul de valoare probatorie; prima instanț se refer oricum numai la ceea ce ar putea reprezenta valoarea îmbogtirii pârâtei cu valoarea lucrrilor de construcții și amenajri dar nu analizeaz valoarea însrcirii reclamantei - fiind unanim acceptat ca limita o reprezint valoarea cea mai redus dintre "îmbogțire" și "însrcire"; tocmai în ceea ce privește "Ï." reclamantei, erau și rmân deosebit de relevante constatrile și concluziile Raportului de inspecție al consilierilor Curții de conturi și considerentele hotrârilor penale care preiau constatri ale experților desemnați în cursul procesului penal; dac pentru investițiile din perioada 1996-1999 înscrisurile anterior evocate sunt probe propriu zise (iar hotrârea are în plus efectul generat de puterea unui lucru judecat), cât privește investițiile din perioada subsecvent (1999-2003) raționamentele sunt deopotriv aplicabile mutatis mutandis.
Într-adevr cheltuielile justificate contabil de reclamanta pentru lucrrile de construcție și amenajare care pot fi efectiv identificate în imobil la data judectii au fost din punct de vedere fiscal deductibile, fie direct fie prin mecanismul amortizrilor astfel c într-o mare msur acestea au fost recuperate prin diminuarea impozitelor pe profit;
revenind la limita "îmbogțirii" este ușor de observat c valoarea reprezentat de pretinsele investiții a fost acordat de ctre instanț reclamantei atât prin soluționarea captului de cerere privind contravaloarea investițiilor cât și prin soluționarea captului de cerere privind contravaloarea sporului de valoare; din moment ce în soluționarea captului de cerere privind sporul de valoare instanța a apreciat c nu sunt întrunite condițiile rspunderii delictuale (ceea ce vom critica mai jos), nu se justific aplicarea principiului îmbogțirii fr just cauz;
În concluzie, pârâta consider c reclamanta nu este îndreptțit la contravaloarea investițiilor, și solicit instanței de apel s analizeze excepția de "indemnitate", invocat si la fond dar nesoluționat de prima instanț, cuprins în adagiulin pari causa turpitudinem cessat repetitiocu privire la reclamanta, in sensul ca exista o limita de ordin moral care obstacoleaza restabilirea situației anterioare: reclamanta se prevaleaza de propria turpitudine ("frauda" care a stat la baza anularii contractului de vanzare) pentru a obtine o "satisfactie/ un beneficiu" suplimentar/
Prima instanța a fcut o grav greșeal de judecat prin aplicarea greșit a legii în soluționarea captului de cerere privind sporul de valoare înregistrat de imobil.
Cererea a fost soluționat în baza prevederilor art.1341 și 1350 din Codul civil ceea ce înseamn c prima instanț a apreciat incident în cauz rspunderea contractual pentru evicțiune.
Mai întâi se observ ca în cuprinsul aceleiasi hotrâri instanța valideaz aprrile noastre prin care a argumentat c rspunderea contractual nu poate fi antrenat subsecvent nulitții contractului (pagina 8 și 9 din considerente); c instanța revine și, fr nici o alt explicație teoretic, stabilește rspunderea contractual pentru evicțiune alturi de rspunderea pârâtei pentru îmbogțire fr just cauz deja analizat.
Consider elementar c premisa rspunderii contractuale o reprezint existența unui contract valabil încheiat, iar nulitatea contractului exclude aceast form de rspundere. Nu reitereaz aici analiza conditiilor evictiunii. S-a fcut o asemenea analiz în întâmpinarea depus la data de 15 mai 2008, dup ce reclamanta a precizat c temeiul acțiunii sale il reprezint prevederile art.1337 și urm.din Codul civil. Evoc jurisprudenț relevant în acest sens. "..garanția pentru evicțiune este una din obligațiile principale ale vânztorului așa cum rezult din dispozițiile art.1336-1551.civ. ceea ce presupune un contract valabil, care își produce efectele.
Cât vreme actul juridic nu-și produce efectele, fiind desființat într-o acțiune în constatare nulitții, acesta nu poate da naștere obligației vânztorului de a-l garanta pe cumprtor de evicțiune, care este un efect al contractului.
Numai rspunderea pentru evicțiune se întinde pân la valoarea de circulație a bunului la epoca evicțiunii, conform art.1344 civ. vânztorul fiind dator s-i plteasc cumprtorului, pe lâng prețul vânzrii, excedentul valoric în timpul evicțiunii, reclamanta cumprtoare neputând solicita acest excedent în condițiile în care contractul ei nu-și produce efectele, ca urmare a constatrii nulittii.
Repunerea prților în situația anterioar încheierii contractului constatat nul presupune doar restituirea prețului actualizat, nu și a excedentului de valoare, specific garanției de evicțiune" Nu în ultimul rând observ c prima instanț nu analizeaz și nu Înltur aprrile noastre. și simplu invoc prevederile deja artate și preia din lucrarea de expertiz cifrele si evalurile pe care deja le-am criticat mai sus.
În concluzie, aprecieaz c prima instanț a comis o grav eroare de judecat, aplicând dispoziții legale ce nu au aplicabilitate în speț.
Prima instanț face o greșit aplicare a prevederilor art.43 din Codul comercial
Este de necontestat c aplicarea art.43 din Codul comercial presupune nu doar constatarea comercialitții raporturilor juridice dintre prți ci și verificarea caracteristicilor creanțelor principale, mai cu seama a momentului exigibilitții.
Buletinul Jurisprudenței, 2005, Curtea de APEL CLUJ, Secția civil, de munc și asigurri sociale, pentru minori și familie, decizia nr.2302 din 20 octombrie 2005.
În ceea ce privește suma cerut de reclamant cu titlu de restituire preț prima instanț a validat punctul de vedere al reclamantei care a artat c prin hotrârea penal nu s-a stabilit o creanț cert. Subscrisa nu a contrazis aceast teza ci a artat c reclamanta ave a la dispoziție o contestație la titlu. Esențial este c suma de restituit trebuia clarificat de o instanț judectoreasc și în speț a fost clarificat (sub rezerva controlului judiciar ulterior) la data de 28.01.2009, prin pronunțarea sentinței apelate.
În ceea ce privește sumele pretinse de reclamant cu titlu de investiții și spor de valoare este cu atât mai mult evident c nu erau certe și implicit nu puteau fi exigibile decât dup pronunțarea sentinței apelate. Chiar și expertul desemnat în cauz propune variante de abordare nefiind cert pânla data pronunțrii hotrârii care sum este datorat.
Critic așadar sentința primei instanțe întru cât la data cererii de chemare în judecat nici una din sumele pretinse de reclamant nu era cert și exigibil.
În concluzie asupra captului de cerere privind dobânzile, considerm c, în msura în care ar fi admise cererile privind obligarea subscrisei la sume ce ar reprezenta restituire pret, investiții sau spor de valoare, dobânda s-ar datora de la data pronunțrii hotrârii judectorești care statueaz asupra unor sume certe.
Reclamanta - S SRL, a formulat de asemenea apel solicitând a modifica în parte hotrârea apelat în sensul obligrii pârtei la plata sumei de 329.673 euro cu titlu de spor de valoare (în locul obligrii acesteia la plata sumei de 107.799 euro) și menținerea restului obligațiilor stabilite prin hotrârea apelat (359.778 lei cu titlu de restituire preț, cu dobânda legal de la data de 23.11.2006 și pân la plata efectiv, 349.143,76 euro în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plții, cu dobând legal de la - data de 23.11.2006 și pân la plata efectiv).
Prin sentința instanței de fond s-a admis în parte cererea noastr, instanța apreciind c sporul de valoare pe care bunul imobil ce a fcut obiectul litigiului I-a înregistrat este în sum de 107.799 EURO. Pentru a ajunge la aceast concluzie instanta a luat în calcul diferenta dintre valoarea imobilului la nivelul anului 2004. fr luarea în considerare a investitiilor și valoarea imobilului la nivelul aceluiași an dar cu luarea în considerare a investitiilor fcute de reclamant în imobil.
Aceast modalitate de a stabili sporul de valoare a unui imobil este cel puțin surprinztoare. Conform definiției date de doctrin, sporul de valoare este"diferența dintre valoare actualabunului vândut și prețul la careafost achiziționat"( - Drept civil, Contracte speciale, Ed., 1994, pag. 85).
In raport de cele anterior artate apreciem ca netemenic modalitatea în care instanța de fond a stabilit suma reprezentând spor de valoare al imobilului.
Art în acest sens împrejurarea c prin rspunsul expertului înregistrat la dosarul cauzei la data de 25.10.2007 a fost stabilit sporul de valoare de piat al imobilului ca fiind de 329.673 euro. Cu toate acestea, instanța de fond a optat pentru diferența dintre valoarea imobilului cu și fr investiții, raportat la același moment de timp - luna februarie 2004.
Un prim aspect asupra cruia se vor opri în analiza acestui mod de stabilire a sporului de valoare se refer la faptul c, din punctul lorde vedere, împrtșit și de doctrina de specialitate, sporul de valoare se stabilește luând în considerare dou momente de timp diferite: cel al dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului și cel al pierderii dreptului de proprietate asupa acestuia. Ori, analizând chiar sumar sentința de fond observ c instanța s-a raportat la același moment de timp - februarie 2004, deși în mod evident trebuia s ia în calcul diferența de valoare dintre anii 1999 și 2004.
De altfel, instanța de fond a admis obiecțiunile fcute la raportul de expertiz efectuat în cauz, obiecțiuni care aveau în vedere exact faptul c domnul expert nu a ținut seama, la calculul sporului de valoare, de valorile comparative la cele dou momente de timp succesive. In urma obiecțiunilor formulate s-a furnizat de ctre expert valoare sporului înregistrat de ctre imobil, în întregul s
În sprijinul intimatei - - SRL. Prin aceast cerere înțelegem s susținem poziția procesual a acestei prți, cerând în consecinț admiterea apelului formulat de ctre aceasta și respingerea apelului formulat de - SA.
În ceea ce privește motivele de apel formulate de partea pe care o susțin procesual, și le însușesc întrutotul considerând c ele sunt întrutotul probate prin probele administrate în fața instanței de fond și solicitm admiterea acestora și schimbarea în consecinț a hotrârii instanței de fond. Mai pe larg vom înțelege s ne exprimm în privința argumentelor care impun în viziunea noastr respingerea apelului formulat de - SA. Aspectul esențial care se desprinde din motivarea apelului formulat de - SA ar fi o real incertitudine în ceea ce privește temeiul juridic al pretențiilor formulate de reclamant în dosarul de fond. Cronologic vorbind, cauza declanșrii prezentului litigiu o constituie anularea contractului autentic de vânzare-cumprare active autentificat sub nr. 4031/19.07.1999. În temeiul deciziei penale nr. 102/R/2004 a Curții de APEL CLUJ respectivul contract de vânzare-cumprare a fost anulat. Principalul principiu care guverneaz efectele nulitților îl constituie restabilirea situației anterioare. Dezbaterea teoretic nscut de prezenta speț const în a stabili care este temeiul juridic al acestei restabiliri a situației anterioare. Propunerile fcute de prțile litigante au fost diverse, pornind de la garanția pentru evicțiune, rspundere civil delictual și ajungând la fapt licit generator de obligații. Opinia pe care înțelegem s o dezvoltm prin prezenta intervenție este cea conform creia în aceast speț este incident rspunderea civil delictual. Faptul licit generator de obligații nu are cum s stea la baza restabilirii situației anterioare atâta timp cât motivul anulrii contractului de vânzare-cumprare este un fapt ilicit care a permis încheierea lui. Garanția pentru evicțiune a fost temeiul juridic susținut de reclamant în fața instanței de fond, pe care aceasta nu l-a împrtșit. Considerm îns c instituția juridic care argumenteaz cel mai bine starea de fapt din prezenta speț este cea a rspunderii civile delictuale.
"Rspunderea civil delictual alctuiește dreptul comun al rspunderii civile pe cât vreme rspunderea contractual este o rspundere cu caracter sepcial, derogator. Consecința pe care o deducem din raportul astfel precizat între cele dou rspunderi este aceea c, ori de câte ori în dreptul nostru civil nu avem de a face cu o rspundere contractual vor fi aplicabile regulile privitoare la rspunderea civil delictual" (, Drept civil - teoria general a obligațiilor, ed., 2008, pag. 123).
"Rspunderea nscut în legtur cu un contract care a fos desfințat, întrucât a fost nul sau anulabil, este de asemenea, o rspundere delictual" (, Drept civil- teoria general a obligațiilor, ed., 2008, pag. 123).
"Rspunderea unui contractant faț de cellalt pentru nulitatea sau anularea contractului, dup prerea noastr, este delictual" (, Rspunderea civil delictual, B, 1972, pag.64).
Aceastea sunt opiniile unora dintre cei mai semnificativi autori și formatori de doctrin în materia rspunderii civile delictuale. O s pornim analiza de la opinia prof. conform creia rspunderea unui contractant faț de cellalt pentru anularea contractului este delictual. În speța noastr, contractul de vânzarecumprare autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 s-a anulat ca urmare a faptelor ilicite de natur penal svârșite de angajații lui - SA, director general, C, director economic și, angajat al acestei societți. În concret, în exercitarea atribuțiilor conferite de societatea la care erau angajați și înclcând dispozițiile legislative care reglementeaz organizarea licitațiilor, aceștia au falsificat anumite acte care au stat la baza acestor licitații determinând anularea acestora și ca o consecinț direct, și a contractului de vânzare-cumprare încheiat cu societatea - - SRL. Aceștia au svârșit aceste fapte în funcțiile care le-au fost încredințate. În consecinț sunt incidente dispozițiile art. 1000 alin. 3. Civ. Conform crora comitenții rspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Raportul de prepușenie se naște pe baza unui acord de voințe, comitentul încredințând prepusului o anumit funcție ori însrcinare și având dreptul de a direcționa activitatea prepusului, de a-l îndemna și controla în activitate a încredințat. Aceast subordonare funcțional a prepusului faț de comitent constituie nota caracteristic a raportului de prepușenie care atrage aplicarea art. 1000 alin. 3. Civ. Temeiurile de naștere ale raportului de prepușenie pot fi foarte diverse. C mai adesea un astfel de temei îl constituie contractul de munc și, dup cum rezult din Decizia penala nr. 605/A/2003 a Tribunalului Cluj, rmas irevocabil prin Decizia penal nr. 102/R/2004 a Curții de APEL CLUJ, în prezenta speț inculpații care au determinat anularea contractului de vânzare au acționat în calitate angajați ai lui - SA. Conform art. 22 din pr.pen.: "hotrârea definitiv a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judec acțiune a civil cu privire la existența faptei, a persoanei care a svârșit-o și a vinovției acesteia." Rezult deci c elementele pe care le-am precizat anterior constând în raportul de prepușenie dintre angajații lui - SA și aceast societate, cele privind fapta svârșit de aceștia, vionovția lor și consecințele acestei vinovții constând printe altele în anularea contractului de vânzare-cumprare amintit, se bucur de autoritate de lucru judecat conform legii. În consecinț, și cele dou condiții speciale cerute pentru angajarea rspunderii comitentului în temeiul art. 1000 alin. 3. Civ. sunt întrunite, respectiv: a) exitența raportului de prepușenie; b) prepușii s fi svârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat.
Consider deci c se aflm într-o situație clasic de rspundere a comitenului pentru fapta prepusului și c acesta este temeiul juridic care justific pretențiile reclamantei în acțiune a pe fond promovat. Toate cele trei categorii de sume pretinse se încadreaz în conceptul de prejudiciu ca element al rspunderii civile delictuale. Art. 1084.civ. stabilește c prejudiciul material cuprinde sau poate cuprinde dou elemente: pierderea suferit și beneficiul nerealizat. " patrimonial suferit const dintr-o diminuare a valorilor active din patrimoniu iar beneficiul nerealizat const din lipsirea activului patrimonial de o sporire care ar fi interenit dac nu s-ar fi svârșit fapta ilicit." (, Rspunderea civil delictual, B, 1972, pag. 103). doctrina în spațiul concret al speței noastre, regsim pierderea suferit în prețul achitat și investițiile realizate în imobil iar beneficiul nerealizat în sporul de valoare al acestuia. Ambele categorii de sume au fost dovedite în mod concludent și pertinent prin probele administrate în fața instanței de fond.
Consider faț de aspectele subliniate și argumentate în cererea de intervenție c acțiunea promovat la fond de societatea în favoarea creia a intervenit - - SRL este în întregime admisibil și în consecinț solicit admiterea ei.
Analizând motivele de apel formulate de ctre pârâta Agroindustriala A.C-N și reclamanta SRL prin reprezentant legal, în raport de dispozițiile art.296 pr.civ. Curtea reține urmtoarele:
Reclamanta, - SRL, prin lichidator judiciar prin cererea înregistrat sub nr. de mai sus, la data de 23 noiembrie 2006 chemat-o în judecat pe pârâta - SA, solicitând instanței ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtei la plata sumei de 399.306 RON (3.993.0S0.000 lei vechi) cu titlu de restituire preț (TVA inclus) vânzare cumprare stabilit prin contractul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de ctre BNP, la plata sumei de 244,047 Euro în echivalent lei la cursul BNR din data plții, cu titlu de investiții efective în imobilul obiect al contractului autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de ctre BNP necompensate, la plata sumei de 650,000 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din data plții cu titlu de spor de valoare adus bunului imobil obiect al contractului autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 de ctre BNP, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei datorate, pân la achitarea integral a datoriei, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea cererii reclamanta a artat c între prți s-a încheiat, la data de 19.07.1999, contractul autentic de vânzare-cumprare de active autentificat sub nr. 4031/19.07.1999 pentru prețul de 3.273.000.000 lei + TVA (2.949.000.000 +TVA + 324.000.000 +TVA). La acea dat TVA era de 22%.
Acest contract a fost anulat de ctre instanța de judecat, conform sentinței penale nr. 760/2003 rmas irevocabil prin decizia 102/R/2004 Curtea de APEL CLUJ la data de 13.02.2004.
Ca urmare a anulrii contractului de vânzare cumprare urma ca prțile s fie repuse în situația anterioar. La data de 16.05.2005 pârâta a reintrat în posesia imobilelor cu concursul executorului judectoresc care a întocmit în acest sens proces verbal (dosar execuțional 242/2005 BEJ ). Restabilirea situației anterioare nu s-a realizat și în ceea ce o privește pe reclamant creia nu i-a fost restituit nici mcar prețul de vânzare cumprare stabilit.
S-a artat c anterior încheierii contractului de vânzare cumprare anulat reclamanta a deținut în chirie spațiile vândute începând înc cu anul 1996.
Atât în perioada cât reclamanta a fost chiriaș a spațiului, cât și ulterior încheierii contractului de vânzare cumprare anulat ulterior, aceasta a realizat investiții semnificative pentru renovarea și dotarea imobilelor, investiții care au avut ca rezultat un spor de valoare semnificativ.
Investițiile realizate în perioada 1997 și pân la sfârșitul anului 2003 se ridic la suma de 335.739 euro. Cu prilejul vânzrii cumprrii a operat o compensare a unei prți a sumelor investite de ctre reclamant în imobil cu o parte din preț, ca urmare a convențiilor prților. Ca atare la formularea pretențiilor prezente s-a avut în vedere acest aspect, astfel încât s-a solicitat doar 244.047 euro, având în vedere și luând în considerare compensația convenit și solicitarea rambursrii integrale a prețului de vânzare cumprare convenit.
Având în vedere c la data anulrii contractului de vânzare cumprare, imobilele în cauz valorau aproximativ 1.000.000 euro, reclamanta apreciaz c pentru a opera o repunere în situația anterioar efectiv și total este necesar ca aceasta s recupereze integral valoarea imobilului atâta vreme cât imobilele au reintrat total în proprietatea și posesia pârâtei și aceasta cu atât mai mult cu cât valoarea imobilelor la data anulrii contractelor cuprinde un spor realizat tocmai de investițiile semnificative și susținute an de an în imobile.
Mai este de avut în vedere c pentru a da valențe și a respecta principiul restitutio in integrum este necesar ca la data anulrii contractului și având în vedere restituirea total a imobilului și reclamanta s aib posibilitatea ca din sumele restituite s achiziționeze un bun imobil similar.
S-a mai artat c de bun credinț fiind și respectând dispozițiile art. 7201.pr.civ. reclamanta a încercat o soluționare pe cale amiabil a acestui conflict, fapt pentru care a convocat pârâta la o eventual conciliere în data de 10.10.2006, orele 14, la sediu! Biroului de avocatur. Nici mcar aceast ultim încercare de a evita implicarea justiției nu a dat roade, deoarece din partea societții pârâte nu s-a prezentat nimeni la data și ora stabilit.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea in parte a cererii de chemare in judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare pârâta a artat c a data de 18 mai 1999 si 12 iulie 1999, in urma organizrii unor licitații având ca obiect vânzarea imobilelor "Atelier intretinere" si "Atelier mecanic", proprietatea pârâtei, cele doua imobile au fost adjudecate de ctre reclamanta -
In baza proceselor verbale de licitație nr. 8/18.05.1999 si 12/12.07.1999 a fost semnat contractul autentic de vânzare cumprare de active nr. 4031/19 iulie 1999. Conform contractului mai sus menționat, prețul de adjudecare a celor doua imobile a fost de 2.949.000.000 lei vechi plus TVA - 22%, din care reclamanta a achitat efectiv suma de 1.618.080.000 ROL, diferența de 1.979.700.000 ROL fiind compensata de ctre parti cu valoarea pretinselor investiții efectuate pana la momentul adjudecrii imobilelor.
Prin Sentința penala nr. 760/2003 a Judec toriei Cluj -N, pronunțata in ședința publica din data de 17 iunie 2003, rmasa definitiva si irevocabila prin Decizia penala nr. 102/R/2004 a Curții de APEL CLUJ, pronunțata in ședința publica din 13 februarie 2004, s-a dispus, cu privire la latura ivila a cauzei, anularea licitațiilor si, in opinia pârâtei, a contractelor de vânzare cumprare mai sus menționate si pe cale de consecința restabilirea situației anterioare.
Prin acțiunea civila ce face obiect al dosarului mai sus menționat, reclamanta prin lichidator judiciar si avocat, in temeiul dispozițiilor art. 1294 si urmat. cod civil si art. 969 si urmat. Cod civil solicita obligarea pârâtei la achitarea sumei de 399.306 RON cu titlu de restituire preț vânzare cumprare, a sumei 244.047 EUR cu titlu de investiții efective efectuate de ctre aceasta in imobil, precum si suma de 650.000 EUR, cu titlu de spor de valoare adus aceluiași imobil.
Pârâta - SA și-a exprimat poziția procesual prin scriptul denumit note de ședinț artând c În susținerea cererii de chemare în judecat reclamanta a invocat cu titlu general dispozițiile art.1294 și urm Cod civil, art. 969 și urm Cod civil, prevederi care reglementeaz raporturile contractuale.
În cuprinsul întâmpinrii depuse în termen legal la dosar a artat c "in situatia desfiintarii cu efect retroactiv (cazul nulitatii absolute) a unui act juridic civil, in speta contractul de vanzare cumparare, temeiul juridic al restituirii prestatiilor efectuate in temeiul acestuia, nu mai poate fi contractul intrucat acest act juridic se considera a nu fi existat vreodata. Prin desfiintarea actului juridic, dispare fundamentul prestatiilor, ceea ce denota ca temeiul juridic al restituirii " prestatiilor efectuate in executarea actului juridic nul, nu mai poate fi acest act juridic.
Pe cale de consecinta, se admite ca singurul temei juridic al unei astfel de actiuni in justitie prin care se pretinde restituirea unor asemenea prestatii poate fi fundamentat pe acel izvor de obligatii care este imbogatirea fara iusta cauza. Alti autori sustin insa ca temei al unei astfel de actiuni institutia platii nedatorate. "
Atitudinea reclamantei, pe de o parte, nu este în conformitate cu dispozițiile legale imperative (art. 112 Cod procedur civil) care prevd obligativitatea indicrii motivelor de drept înc de la data în vestirii prin cerere a instanței iar, pe de alt parte, îngrdește dreptul la aprare, nefiind posibil în aceste condiții s pun concluzii cu privire la problemele de drept care intereseaz în cauz. Art în context c nu este procedural s pun concluzii pentru toate ipotezele legale posibile.
Totodat, prin neindicarea motivelor de drept se încalc și rincipiul p. contradictorialittii, întrucât instanța trebuie s-și întemeieze hotrârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii.
Importanța fundamentrii cererii se reliefeaz mai ales în ce privește cererea de acordare a sporului de valoare (pentru c în ce privește pretenția de restituire a prețului a artat c sunt de acord cu admiterea în parte a cererii), întrucât, indiferent de instituția civil pentru care ar putea opta reclamanta, se impune analizarea de ctre instanț a îndeplinirii cumulative a condițiilor în cazul "îmbogațirii fr just cauz" ori "plții nedatorate".
Apelanta a criticat hotrârea primei instanțe și prin invocarea împrejurrii c aceasta a aplicat greșit legea susținând primordial c instanța nu a soluționat fondul cauzei susținând c doctrina și jurisprudența au asimilat ipotezei reglementat de art.297 alin (1) din Codul d e procedur civil(prima instanț a rezolvat procesul fr a intra în cercetarea fondului)și "cercetarea altui fond" decât cel realmente dedus judecții. S-a artat astfel c schimbarea de ctre instanț a cauzei cererii de chemare în judecat - cu nesocotirea principiului disponibilitții - și pronunțarea hotrârii luând în seam modificarea fcut din oficiu, echivaleaz cu necercetarea fondului pricinii.
Prima instanț nu a soluționat un alt fond pentru a fi în situația asimilabil celei reglementate de art.297 alin.1 prin tez din Codul d e procedur civil întrucât a pstrat limitele investirii iar determinarea temeiului juridic s-a realizat prin raportare la motivarea în fapt a acțiunii introductive de instanț.
Susținerile apelantei potrivit crora în aceast modalitate i-au fost grav înclcate drepturile prin pierderea aprrilor care ar fi putut fi realizate într-un grad de jurisdicție sunt contrazise de realitțile reflectate din modalitatea de desfșurare a procesului în fața instanței de fond.
Pârâta apelant atât prin întâmpinare cât și prin scriptul denumit note de ședinț înregistrat la 8 aprilie 2008 formulat toate aprrile posibile în raport cu acțiunea introductiv de instanț astfel cum a fost aceasta redactat, completat și modificat iar cuprinsul considerentelor și fundamentarea soluției pronunțate în raport de principiile de drept care au justificat admiterea acțiunii a fost realizat de judectorul cauzei tocmai prin raportare la argumentele cuprinse în înscrisurile care reflectau poziția procesual a pârâtei și motivele pentru care aceasta a apreciat c acțiunea introductiv de instanț este nefondat.
Excepția lipsei de interes a fost soluționat în mod corect interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile a fost justificat prin raportare la împrejurarea c sentința penal prin care s-a dispus anularea contractului și repunerea prților în situația anterioar este chiar temeiul pe care poate fi justificat interesul în promovarea prezentei acțiuni.
Prima instanț a aplicat corect principiul restabilirii situației anterioare subsecvent determinrii strii de fapt la care a înțeles s aplice principiile fundamentale ale dreptului, apreciind în mod corect c în cauza dedus judecții rspunderea pârâtei nu poate fi circumscris sferei rspunderii contractuale, împrtșind astfel poziția exprimat de pârât, instanța a stabilit c rspunderea nu poate fi în acest context decât o rspundere extracontractual fr îns ca prin trimiterile realizate în justificarea aplicrii acestor principii s realizeze o greșit aplicare a acestora așa cum susține apelanta.
Rspunderea extracontractual se fundamenteaz într-adevr pe principiul repunerii prților în situația anterioar iar prima instanț în mod corect în determinarea întinderii prejudiciului ce trebuie reparat pentru ca prțile s fie repuse în situația anterioar s-a raportat la principii care fundamenteaz rspunderea extracontractual, circumscriind în mod corect determinarea prejudiciului atât principiului îmbogțirii fr just cauz cât și celuilalt principiul fundamental.
Termenul de prescripție prin raportare la art.8 alin.2 din Decretul nr.167/1958 apreciat ca fiind epuizat de ctre pârâta apelant nu poate fi calculat în modalitatea solicitat de aceasta.
Dreptul de creanț reprezentând contravaloarea pretinselor investiții nu s-a nscut pe msura efecturii lucrrilor și în consecinț nașterea dreptului nu s-a nscut la data încetrii locațiunii, prin încheierea contractului de vânzare-cumprare ci s-a nscut de la momentul la care reclamanta a cunoscut c aceste investiții, urmare a unei fapte culpabile nu mai sunt în patrimoniul su, acesta fiind momentul de la care a început s curg termenul de prescripție și care în mod corect a fost apreciat a nu se fi epuizat pân la momentul promovrii acțiunii introductive de instanț 23.11.2006.
Considerentele care au stat la baza pronunțrii hotrârii atacate relev c prima instanț a apreciat c în corelarea limitei dintre îmbogțirea pârâtei și însrcirea reclamantei c acestea sunt egale astfel c argumentația apelantei apare ca fiind lipsit de fundament, probele existente justificând soluția adoptat iar contravaloarea investițiilor nu a fost acordat și în soluționare captului de cerere privind contravaloarea investițiilor cât și prin soluționarea captului de cerere privind contravaloarea sporului de valoare, operațiunea matematic realizat relevând c diferența a fost realizat prin aplicarea unui procent subsecvent înlturrii pretențiilor deja satisfcute.
Rspunderea stabilit de instanț în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sporului de valoare nu a fost circumscris sferei rspunderii contractuale, aceasta rmânând o rspundere întemeiat pe rspunderea extracontrcatual așa cum susține de altfel și apelanta invocarea prevederilor art.1341 și art.1350 civ. fiind realizat doar pentru a evidenția care sunt condițiile pe care le-a apreciat ca fiind îndeplinite pentru a antrena rspunderea extracontractual.
Critica apelantei pârâte în ceea ce privește greșita aplicare a prevederilor art.43 din Codul comercial este întemeiat întrucât prima instanț subsecvent determinrii caracterului comercial al raporturilor juridice trebuia s determine dac sunt prezente și celelalte condiții pentru a fi incidente dispozițiile art.43 din Codul comercial.
Justificarea interesului în promovarea prezentei acțiuni s-a fundamentat tocmai pe inexistența unei creanțe certe astfel c doar de la momentul determinrii acesteia, care s-a realizat prin hotrârea primei instanțe pot deveni incidente prevederile art.43 astfel c aceste aprri fiind apreciate ca întemeiate urmeaz a fi admise ca atare și în consecinț constatând c prima instanț doar sub acest aspect a aplicat greșit dispozițiile legale incidente la starea de fapt corect determinat în temeiul dispozițiilor art.296 pr.civ. va admite doar în aceste limite apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr.313 din 28.01.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj care o va schimba în parte în sensul c dobânda legal se va calcula de data pronunțrii hotrârii, 28.01.2009,și pân la plata efectiv și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Reclamanta apelant SRL prin apelul declarat a criticat hotrârea pronunțat în ceea ce privește modalitatea de determinare de ctre prima instanț a sporului de valoare artând c acesta trebuia raportat la diferența dintre valoarea actual a bunului vândut și prețul la care a fost achiziționat.
Determinarea sporului de valoare de ctre prima instanț s-a realizat în mod corect prin raportare în timp la cele dou momente diferite cel al dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului și cel al pierderii dreptului de proprietate asupra acestuia îns prin omiterea contravalorii efective a investițiilor realizate, determinând distinct plusul de valoare primit de imobil prin realizarea acestora.
Sporul de valoare stabilit de prima instanț a vizat înscrierea acestuia în limitele rspunderii și asigurare repunerii prților în situația anterioar astfel c apelul declarat de reclamant apare ca fiind nefondat și în consecinț urmeaz a fi respins în temeiul dispozițiilor art.296 pr.civ. iar cererea de intervenție formulat în interesul reclamantei apelante de ctre, în calitate de administrator special al SRL, va fi respins ca atare în considerarea argumentelor expuse mai sus și a prevederilor art.49 și urmtoarele pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâta Agroindustriala SA C-N cu sediul în C-N,-, jud.C, împotriva sentinței comerciale nr.313 din 28.01.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimb în parte în sensul c dobânda legal se va calcula de la data pronunțrii hotrârii, 28.01.2009,și pân la plata efectiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamanta SRL cu sediul în C-N, str. - jud.
Respinge cererea de intervenție accesorie, în interesul apelantei reclamante formulat de administratorul special al SRL,.
Definitiv și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 06.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./10.07.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Eleonora Gheța
