Spete pretentii comerciale. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.119
Ședința publică din28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Grapini
Grefier
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursurilor declarate dereclamantele și, ambele cu domiciliul în comuna, județul Sși pârâta SRL, cu sediul în comuna, județul Sîmpotriva deciziei nr.9 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 28 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. 505/2005 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta " ", prin reprezentant legal, obligarea pârâtei la plata sumei de 26.355 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând c/v lipsei de folosință a suprafeței de 3.514 mp teren, situată în intravilanul satului, proprietatea reclamanților, sumă aferentă perioadei oct. 2003 - dec. 2004 și în continuare câte 1.757 USD lunar, cu același titlu.
In fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietari asupra terenului mai sus menționat, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1701/1999 și nr. 2965/1999. Pe acest teren sunt amplasate construcțiile proprietatea pârâtei, cumpărate la 15.05.2002 de la ""
Prin sentința civilă nr. 1265/2003 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă în baza deciziei civile nr. 452/2004 a Curții de Apel Clujs -a respins ca nefondată acțiunea lor în revendicarea terenului, cu argumentul că în momentul cumpărării terenului, acesta era grevat de sarcina preexistenței construcțiilor proprietatea pârâtului, astfel că exercițiul posesiei și folosinței rămân câștigate de pârâtă, reclamanta păstrând dreptul de dispoziție, instituindu-se totodată în sarcina pârâtei obligația lunară de plată a chiriei.
Ulterior soluționării litigiului amintit mai sus, au promovat la Judecătoria Fălticeni acțiune în daune, astfel că prin sentința civilă nr. 10/2005 pârâta a fost obligată la plata sumei de 28.112 USD - 1.757 USD lunar, reprezentând c/v lipsei de folosință a terenului în perioada mai 2002 - septembrie 2003.
Aceeași sumă o pretind pentru perioada octombrie 2003 - decembrie 2004 și în continuare, sumă recalculată conform Hotărârii Consiliului jud. S nr. 28/12.07.2002 ce prevede că în cazul închirierii de terenuri în scop comercial, în mediul rural, se stabilește prețul de 17.000 lei ROL/mp/lună.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv: contracte de vânzare-cumpărare nr. 1701/1999, nr. 2965/1999, schița aferentă suprafeței de teren, raportul de expertiză tehnică judiciară, decizia civilă nr. 452/2004 a Curții de Apel Cluj, sentința civilă nr. 1265/2003 a Tribunalului Suceava, Hotărârea nr. 42/2004 a Comisiei Locale cu anexa nr. 1, Hotărârea nr. 28/2002 a Comisiei Județene S cu anexa nr. 12, certificat emis de Judecătoria Fălticeni, proces-verbal de constatare, adresa nr. 2465/2003 a Comunei, cerere de conciliere directă, proces-verbal încheiat la 17.12.2004, sentința civilă nr. 10/2005 a Judecătoriei Fălticeni și au solicitat proba cu martorii și.
Legal citată, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, conf. prev. art. 118 din Codul d e procedură civilă și nici nu și-a delegat un reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția față de prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 393 din 28.04.2005 Judecătoria Fălticenia admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata sumei de 26.355 USD sau c/v acestei sume în lei la data efectuării plății reprezentând chirie aferentă suprafeței de 3.514 mp teren pentru perioada oct. 2003 - dec. 2004 și câte 1757 USD lunar cu același titlu pentru perioada ian. - apr. 2005 plus suma de 41.367.560 lei ROL cheltuieli de judecată.
Impotriva sentinței nr. 393 din 28.04.2005 a Judecătoriei Fălticenia declarat recurs reclamanta, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, motivând că terenul respectiv nu este închiriat de către societate, respectiv nu există vreun contract de închiriere spații, iar reclamanților le datorează c/val. recoltei pe care aceștia au obținut-o anual, aceasta reprezentând prejudiciul suportat de ei și în consecință, solicitând a se lua în considerare că terenul este deținut de societate ca urmare a înțelegerii intervenite cu reclamanții, într-o perioadă în care reclamantul avea calitate de acționar. A solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței atacate.
Prin decizia comercială nr. 142/7.12.2005 Tribunalul Suceavaa admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La rejudecare, pârâta, prin administrator, a depus la dosar întâmpinare ( 6-8) solicitând, în principal, respingerea acțiunii, întrucât la data cumpărării terenului, cumpărătorii (reclamanții) și-au asumat riscul dobândirii unui teren care avea o anume destinație (terenul fiind în incinta actualei societăți și destinat să deservească activitatea comercială), astfel că nu pot pretinde mai multe drepturi decât cele pe care le-au dobândit în momentul încheierii contractului.
Intre părți nu există un raport juridic de închiriere și nici nu se pune problema răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei.
In subsidiar, raportul juridic existent între părți ar deriva din instituția îmbogățirii fără justă cauză, dar și în acest caz este necesar a se face dovada diminuării patrimoniului reclamanților, concomitent cu îmbogățirea pârâtei.
Pe de altă parte, a arătat că pretențiile solicitate sunt exaggerate, în speță, fiind inaplicabile dispozițiile Hotărârii Consiliului Județean, întrucât ele vizează stabilirea unor tarife pentru concesionarea terenurilor aflate în administrarea acestei structuri.
La termenul din data de 27.11.2006 în cauză a fost introdusă în calitate de reclamantă numita -, ca urmare a decesului reclamantului.
In cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă de către expert și un raport de expertiză topometrică de către expert
Prin sentința civilă nr. 1061 din 17 aprilie 2008, Judecătoria Fălticenia admis în parte cererea având ca obiect pretenții, privind reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta SC " " SRL, a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 7.906,5 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3514 mp teren în perioada octombrie 2003 - decembrie 2004 și la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1701/22.06.1991 a cumpărat de la - suprafața de 1500 mp teren neproductiv, situat în intravilanul satului și com., la locul numit "Sub fabrică", iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2965/19.11.1999 a cumpărat de la suprafața de 2700 mp teren curți-construcții, situat în satul și com., cu mențiunea că pe acest teren se află amplasate niște construcții aparținând ""
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1265/8.07.2003 a Tribunalului Suceava reiese că pârâta a cumpărat aceste construcții de la ""
Prin această sentință, definitivă și irevocabilă s-a stabilit că la data cumpărării de către terenurile erau grevate de sarcinile preexistenței unor construcții și desfășurării unor activități comerciale, astfel încât capătul de cerere privind revendicarea terenului a fost respins de către instanță.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata unei chirii pentru terenul ocupat de construcții.
Deosebit de suprafața de 684 mp aferentă construcțiilor, pârâta ocupă și restul de 3514 mp, teren care îi este necesar bunei desfășurări a procesului de producție iar reclamanții nu au folosit niciodată terenul în suprafață de 4200 mp.
Prin sentința civilă nr. 10/2005 a Judecătoriei Fălticeni pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 28.112 USD sau contravaloarea în lei la data plății, daune reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada 15.05.2002 - 27 sept. 2003.
Și după această dată pârâta a avut în continuare folosința suprafeței menționate.
S-a stabilit faptul că folosirea terenului proprietatea altei persoane nu poate fi îngăduită cu titlu gratuit, în lipsa unor raporturi contractuale între părți.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite nu au putut fi avute în vedere doar dispozițiile Hotărârii nr. 28/12.07.2002 a Consiliului Jud. S prin care s-a stabilit că tariful practicat pentru închirierea terenurilor din mediul rural în scop comercial este de 17.000 lei ROL/mp/lună câtă vreme, pe de o parte, între părți nu există încheiat un contract de închiriere, iar pe de altă parte, tarifele cuprinse în această hotărâre sunt aplicabile pentru terenurile aflate în administrarea consiliului județean.
Expertiza contabilă întocmită în cauză ( 63 - 69) a concluzionat că în perioada oct. 2003 - dec. 2004 societatea pârâtă a obținut un profit de 48.017.956 lei ROL.
Totodată, din expertiză rezultă că nu se poate stabili dacă societatea pârâtă s-a îmbogățit ca urmare a folosirii suprafeței de 3514 mp teren fără plata unei chirii și cuantumul acestei îmbogățiri în raport cu perioadele anterioare litigiului, fiind însă cert faptul că folosirea terenului fără plata unei compensații, indiferent de natura sa, a determinat obținerea de către pârâtă a unor avantaje economice și financiare.
Prin hotărârea din 27.04.2002 a Consiliului local ( 122) s-a aprobat închirierea suprafeței de 2700 mp teren pentru loc de depozitare material lemnos societății " ", cuantumul chiriei fiind stabilit la 1500 lei/mp lunar.
De menționat că această hotărâre este semnată și de, în calitate de secretar al comunei.
Potrivit adeverințelor emise de Primăriile și ( 104 - 105), prețul chiriei pentru un mp. de teren pe raza acestor comune este de 0,025 lei lunar și respectiv, 0,024 lei lunar.
Față de cele reținute, instanța a admis în parte cererea formulată și a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 7906,5 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3514 mp teren în perioada oct. 2003 - dec. 2004, la calculul despăgubirilor instanța având în vedere cuantumul chiriei de 1500 lei/mp/lună, cuantum care a fost stabilit de Consiliul local pentru închirierea unor terenuri în scop comercial în perioada de referință, instanța considerând că, față de toate probele administrate, acest cuantum acoperă prejudiciul cauzat reclamantelor prin lipsa de folosință a terenului în perioada menționată.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în continuare, câte 1757 USD lunar, pe toată durata de folosire a terenului, însă aceste despăgubiri nu au putut fi acordate, întrucât reprezintă un prejudiciu viitor, nedovedit, existând posibilitatea ca părțile să-și rezolve pe cale amiabilă litigiul sau ca pârâta să nu mai folosească acest teren.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs părțile.
Prin decizia nr.378/2008, Tribunalul Suceava a admis recursul reclamantelor și a obligat pârâta-recurentă la plata sumei de 376.349,40 lei reprezentând despăgubiri. Recursul formulat de a fost respins ca nefondat.
Decizia nr.378/2008 a fost ulterior casată prin decizia nr.1142/2009pronunțată de Curtea de Apel Suceava care a retrimis cauza Tribunalului Suceava pentru a rejudeca în apel cauza.
Prin decizia nr.9/2009, Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de reclamante împotriva sentinței civile nr.2061/2008 și a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantelor suma de 20.556,90 lei cu titlul de despăgubiri pentru perioada ianuarie 2005 - martie 2008. A menținut dispozițiile sentinței atacate cu privire la plata sumei de 7906,50 lei pentru perioada octombrie 2003 - decembrie 2004. apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut următoarele:
Expertiza întocmită în cauză reținut că din terenul de 4.200 mp o suprafață de 686 mp este ocupată de construcțiile achiziționate de pârâtă la data de 15.05.2002, iar diferența de 3.514 mp este liberă de construcții, fiind stăpânită de pârâtă și ocupată de produsele finite ale procesului tehnologic (cherestea, deșeuri din lemn etc.) și de alte imobile prin destinație (platforme metalice sau betonate, căi ferate uzinale etc.). Potrivit expertizei G și în prezent terenul se află în folosința pârâtei.
Faptul ocupării terenului de către pârâtă a fost confirmat și de martorii (fila 38) și (fila 37), care au relatat că întreaga suprafața de teren este îngrădită și folosită pentru necesitățile desfășurării activității de exploatare a materialului lemnos de către pârâtă.
Prin sentința comercială nr. 1265/08.07.2003 a Tribunalului Suceava (fila 16), definitivă și irevocabilă în baza Deciziei comerciale nr. 452/02.03.2004 a Curții de Apel Cluj (fila 15), s-a recunoscut calitatea de proprietari a lui și - asupra întregii suprafețe de 4.200 mp.
În compensare, s-a instituit în sarcina pârâtei obligația de plată a chiriei în cuantum de 11.662.000 lei ROL lunar (17.000 lei ROL/mp x 686 mp), în considerentele sentinței reținându-se că, deși proprietarii terenului sunt îndreptățiți a fi despăgubiți pentru lipsa de folosință a terenului liber de construcții, nu au învestit instanța la vremea respectivă cu o atare solicitare.
A reținut instanța de apel că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor se vor avea în vedere înscrisurile invocate de reclamante.
De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor la nivelul sumei de 1,7 lei/mp nu are nici un fel de relevanță dacă pârâta a desfășurat în perioada vizată o activitate profitabilă sau nu, nici dacă a obținut sau nu avantaje economice de pe urma folosirii terenului în litigiu. Expertiza contabilă a arătat că în perioada octombrie 2003 - decembrie 2004, societatea pârâtă a desfășurat o activitate profitabilă, realizând venituri de 5.243.675,55 lei și că datele contabile nu pot oferi răspuns la întrebarea dacă aceasta s-a îmbogățit ca urmare a folosirii terenului de 3.514 mp fără plata unei chirii, fiind însă cert că folosirea terenului, fără plata unei compensații proprietarilor, indiferent de natura sa, a determinat obținerea unor avantaje economice și financiare; cuantumul acestora fiind dat de însăși valoarea justă a compensațiilor ce se cuveneau proprietarilor, compensații pe care corect le-a estimat la suma de 26.335 USD.
Folosirea terenului proprietatea altei persoane nu poate fi îngăduită cu titlu gratuit, pentru că altfel s-ar realiza o îmbogățire fără just temei a pârâtei pe seama reclamantelor în lipsa unor raporturi contractuale cu acestea.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs părțile.
În motivarea cererii de recurs, reclamantele au învederat că decizia instanței de apel cuprinde contradicții între motivare și dispozitiv și a fost dată cu greșita interpretare a înscrisurilor pe care și-au întemeiat pretențiile. Astfel, Tribunalul reține că apelul este întemeiat și că la stabilirea cuantumului despăgubirilor urmează a se avea în vedere înscrisurile depuse de reclamante, însă prin dispozitiv stabilește despăgubiri aferente perioadei octombrie 2003 - decembrie 2004 și în continuare, până la pronunțarea hotărârii, prin raportare la nivelul despăgubirilor acordate de instanța de fond (1.500 lei ROL//lună).
Expertul, în lucrarea de la fila 11 și următoarele, opozabilă pârâtei, a reținut că din terenul de 4.200 o suprafață de 686 este ocupată de construcțiile achiziționate de pârâtă la data de 15.05.2002, iar diferența de 3.514 este liberă de construcții, fiind stăpânită de pârâtă și ocupată de produsele finite ale procesului tehnologic (cherestea, deșeuri din lemn etc.) și de alte imobile prin destinație (platforme metalice sau betonate, căi ferate uzinale etc.). Potrivit expertizei G, și în prezent terenul se află în folosința pârâtei.
La soluționarea pretențiilor anterioare prin sentința nr.1265/2003 a Tribunalului Suceava și prin sentința nr.1268/2006 a Judecătoriei Fălticenia fost avută în vedere tot chiria în cuantum de 1,7 lei/
Recurenta SRL a învederat următoarele:
Acțiunea reclamantelor întemeiată pe dispozițiile art.998 din Codul civil este inadmisibilă, sens în care reiterează următoarele apărări:
La data cumpărării de către reclamante a suprafeței de teren în litigiu, aceasta nu era liberă de sarcini, în sensul că la acea dată terenul era în incinta actualei societăți comerciale pentru care a fost autorizată să funcționeze (fosta Fabrică de, actualmente SRL).
Prin urmare, la data achiziționării terenului, cumpărătorii (reclamantele) și-au asumat "riscul" dobândirii unui teren care avea o anumită destinație (de a deservi o anume activitate comercială) așa încât actualmente nu pot pretinde mai multe drepturi decât cele pe care le-au dobândit în momentul încheierii contractului, independent de schimbarea denumirii sau al administratorului.
Așa fiind, nu există nici o atitudine culpabilă în sensul art.998 din Codul civil din partea societății comerciale pârâte în determinarea acestei situații, respectiv de nefolosință a terenului de către proprietarii-reclamanți, această situație existând și fiind cunoscută și asumată de reclamante.
Vânzătorii din contractele de vânzare/cumpărare invocate de reclamante nefiind, în baza unor titluri de proprietate emise în condițiile Legii nr.18/1991, proprietari ai terenului transmis (vânzarea la acea dată având la bază doar adeverința de proprietate ce nu echivalează cu titlul de proprietate în sensul legii), nici cumpărătorii (reclamantele) nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Reaua-credință a cumpărătorilor este incontestabilă în condițiile în care au cunoscut că vânzătorii nu au titlu de proprietate emis conform Legii nr.18/19914, iar terenul se afla - așa cum s-a arătat mai sus - în administrarea unei societăți comerciale, fiind supus legilor de privatizare ale societăților comerciale.
Nevalabilitatea titlului reclamanților poate fi invocată și pe cale incidentală, așa încât, nici daunele pretinse nu sunt datorate.
invocate de reclamante sunt inaplicabile în cauză, cel puțin pentru următoarele argumente:
- inexistența unui raport juridic de închiriere între părți;
- terenul în litigiu nu face parte din categoria celor precizate în Anexa la Hotărârea Consiliului Județean (nu se află în administrarea Consiliului Județean S);
- nu sunt incidente dispozițiile art.998 din Codul civil.
Singura normă legală incidentă este art.992 din Codul civil, în temeiul căreia instanțele aveau obligația de a verifica din probe care este nivelul de îmbogățire al societății comerciale pârâte în detrimentul reclamantelor pentru perioada supusă analizei.
Adeverințele depuse la dosar emise de Primăriile și, care relevă prețul chiriei de 0,025 lei/ corespund realității și unei evaluări corecte.
Părțile nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de SRL nu a fost legal timbrat, deși acesteia i s-a pus în vedere prin citația comunicată să depună la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei (fila 11). În temeiul art.20 al.3 din Legea nr.146/1997, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
Recursul formulat de reclamante este întemeiat. Atât prima instanță cât și instanța de apel au acordat despăgubirile în temeiul principiului de drept al îmbogățirii fără justă cauză, temei însușit de reclamante (fila 13 dosar apel).
Prin sentința nr.1265/2003 pronunțată de Tribunalul Suceava (rămasă irevocabilă prin decizia nr.452/2004 a Curții de Apel Cluj ), precum și prin sentința nr.10/2005 a Judecătoriei Fălticenia fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului litigios și li s-au acordat despăgubiri pentru lipsa de folosință a ternului, reținându-se, în lipsa altor criterii, prețul unui contract de închiriere.
În mod temeinic și legal instanța de fond și instanța de apel au reținut ca temei pentru acordarea despăgubirilor principiul îmbogățirii fără justă cauză care susține pretenția că folosirea terenului proprietatea altei persoane nu poate fi îngăduită cu titlu gratuit, în lipsa unor raporturi contractuale între părți. De asemenea, în mod temeinic instanțele anterioare au reținut că pârâta a obținut avantaje economice și financiare de pe urma folosinței terenului. . poate îmbrăca atât forma unui câștig efectiv (lucrum emergens) cât și a unei pierderi evitate (damnum cessans). evitată, îmbogățire numită "negativă" constă într-o nediminuare a activului (în speță economia de cheltuieli cu închirierea terenului).
Prin motivele de recurs se critică faptul că deși instanța de apel a avut în vedere înscrisurile depuse de reclamante, respectiv hotărârea nr.28/2002 a Consiliului Județean S prin care s-a stabilit un cuantum al chiriei de 1,7 lei/, le-a acordat doar 20.556 lei, cuantumul corect fiind acela de 430.113 lei la care se adaugă despăgubirile calculate până la data pronunțării deciziei în recurs.
Într-adevăr, instanța de apel a reținut prețul chiriei de 1,7 lei/ ce rezultă din înscrisurile invocate de reclamante însă nu a cuantificat corect întinderea prejudiciului.
Terenul în litigiu având o suprafață de 3514, despăgubirile pentru perioada octombrie 2003 - ianuarie 2010 au un cuantum de 448.035 lei (3514 x 1,7 lei x 75 luni).
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.304 punctul 7, 312 al.1, 2 3 din Codul d e procedură civilă,
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în comuna, județul S,împotriva deciziei nr.9 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Admite recursul formulat dereclamantele și, ambele cu domiciliul în comuna, județul S, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia nr.9/2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantelor suma de 448.035 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 3514 teren în perioada octombrie 2003 - ianuarie 2010.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă pârâta-intimată SRL la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.02.2010
jud.apel
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Turculeț Ana Maria, Grapini
