Spete pretentii comerciale. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 12/A-
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
- - -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta C ASIGURĂRI A - SUCURSALA, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței nr.957/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă - ASIGURĂRI SA- Sucursala P prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și intimata - reclamantă - SRL prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 5,00 lei, precum și a chitanțelor de la dosar din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2042 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta apelantei - pârâte - ASIGURĂRI SA- Sucursala P, având cuvântul, susține oral apelul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Av., având cuvântul pentru intimata - reclamantă - SRL, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că la fond s-au admis obiecțiunile formulate de apelantă, însă la ultimele două termene aceasta nu s-a mai prezentat și nu este culpa intimatei că nu au luat cunoștință de răspunsul la acestea. Precizează că prin acțiunea inițială au solicitat plata sumei pentru care erau asigurați pentru că la aceea dată nu aveau cum să menționeze suma totală, iar ulterior și-au majorat pretențiile conform expertizei astfel că nu și-au precizat acțiunea, așa cum susține apelanta, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la 07.02.2007, reclamanta - SRL Pac hemat în judecată pe pârâta - ASIGURĂRI SA- Sucursala P, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 60.149,74 lei, reprezentând contravaloare reparație autovehicul marca VOLVO cu nr.AG-3496; 50.000 lei evaluată provizoriu, reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a refuzului pârâtei de a achita contravaloarea reparațiilor și suma de 6.636 lei, reprezentând contravaloare penalități achitate la ratele de leasing restante, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii se arată, în esență, că între părți a fost încheiat un contract de asigurare pentru autovehiculul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare AG-3496.
La data de 04.04.2006 autovehiculul de mai sus circula pe str. - din municipiul P, moment în care, conducătorul auto evitând un biciclist, a derapat și a intrat într-o groapă existentă în carosabil avariind, în acest fel, sașiul și bazinul de ulei.
Deși s-a întocmit un dosar de daune, societatea de asigurări a refuzat să achite contravaloarea reparațiilor către unitatea service autorizată.
Datorită refuzului al pârâtei de a-și îndeplini obligația contractuală, reclamanta a suferit pierderi sub forma beneficiului nerealizat din utilizarea mijlocului de transport, conform destinației și obiectului de activitate al societății.
Se mai arată în motivare că, datorită imposibilității utilizării mijlocului de transport, reclamanta a avut dificultăți în achitarea la termen a ratelor de leasing, fiind în situația de a plăti penalități de întârziere.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că avaria s-a produs în alte condiții decât cele declarate de către conducătorul auto. S-a mai arătat că suma solicitată, ca reprezentând beneficiu nerealizat, nu poate fi reținută, întrucât procesul de față este unul civil și nu penal, iar faptul că reclamanta nu și-a reparat autovehiculul, nu o îndreptățește să ceară aceste presupuse beneficii.
La data de 9.10.2007, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 141.799,2 lei, reprezentând: 83.269 lei prejudiciu rezultat din beneficiile nerealizate și penalități neplată leasing, conform raportului de expertiză suplimentar; 52.373,33 lei suma plătită pentru reparația mijlocului de transport AG 3496 și 6.155,87 lei, suma achitată pentru rest reparație a mijlocului de transport.
Au fost admise probele solicitate de părți și anume: înscrisuri, interogatorii, martori, expertize contabilă și tehnică de specialitate.
După examinarea cauzei, Tribunalul Comercial Argeșa pronunțat sentința nr. 957/C/16 octombrie 2007, prin care a admis acțiunea majorată și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 141.799,2 lei despăgubiri, plus 6691 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că între reclamantă și pârâtă a intervenit un contract de asigurare, așa cum rezultă din polița nr.-/08.04.2004, pentru autovehiculul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare AG-3496.
In data de 04.04.2006, autotractorul respectiv circula pe str. - din P, moment în care conducătorul auto a efectuat manevra de virare bruscă spre dreapta, pentru a evita lovirea unui biciclist apărut intempestiv pe culoarul său de deplasare, urmare căreia autovehiculul a ieșit cu roțile din față în afara părții carosabile.
Manevra de frânare energică, coroborată cu cea de virare bruscă în condițiile unui teren accidentat cu gropi și mai ales cu rigiditate redusă (afânat) au făcut ca semiremorca încărcată cu 12.mc.de nisip să solicite cu șoc pivotul de fixare a semiremorcii pe capul-tractor, determinând ruperea lonjeroanelor.
In împrejurările de mai sus autocamionul a rămas imobilizat, la fața locului deplasându-se organele de poliție, pentru a lua măsuri de fluidizare a traficului. Cu această ocazie s-a eliberat autorizația de reparare seria - nr.-/04.04.2006 prin care se confirmă ruperea sașiului. Prin urmare, avarierea autovehiculului este cea specifică unui accident de trafic și nu se pune problema ca autocamionul să fi fost avariat în alte împrejurări. Acest fapt a fost, de altfel, confirmat și acceptat ca real și de inspectorul de daune al societății pârâte.
In cazul de față, contractul de asigurare este încheiat de circa doi ani, ceea ce înseamnă că la inspecția de risc nu s-au constatat avarii, defecțiuni de ordin tehnic ori o stare de întreținere necorespunzătoare de natură să conducă la o situație de risc pentru asigurător, care să blocheze semnarea contractului de asigurare de către cele două părți.
Prin semnarea contractului, în mod evident, se înțelege că asigurătorul își asumă obligația de a prelua riscul în cazul unui accident rutier, în care autovehiculul a suferit avarii, cum este cazul de față. Accidentul este confirmat nu numai de organele de polițe care s-au deplasat la fața locului, ci și de asigurător și cu toate acestea, pârâta refuză la plată dauna aferentă accidentului rutier.
Cu facturile nr.-/24.05.2007 și nr.-/21.09.2007 (315-316) reclamanta a făcut dovada că lucrările de reparație a autovehiculului se cifrează la suma de 58.529,2 lei.
Urmare refuzului pârâtei de a achita contravaloarea reparațiilor, reclamantei i s-a creat un prejudiciu de 83.269 lei, compus din 70.095 lei-beneficii nerealizate în perioada 04.05.2006-03.07.2007 și 13.174 lei, reprezentând penalități pentru neplata în termen a ratelor de leasing, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel pârâta Asigurări - Sucursala P, care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, după cum urmează:
1. s-a reținut suma de 22.854 lei ca reprezentând contravaloare prejudiciu creat în perioada 04.05.2007 - 19.09.2007 ca urmare a imposibilității utilizării autovehiculului VOLVO AG - 3496. Conform facturii -/25.05.2007, autovehiculul era reparat și, mai mult, a operat clauza de excludere la plată, în baza cap. III pct.4 lit.A) din condițiile CASCO, coroborate cu dispozițiile cap. III pct.4 lit.F), potrivit cărora pagubele indirecte, inclusiv lipsa de folosință nu se datorează de asigurător. Reparațiile nu corespund avariilor constatate în procesul-verbal de contravenție și nici un reprezentant al pârâtei nu a fost prezent la societatea care a reparat autovehiculul. Suma nu corespunde nici cu suma pentru care a fost notificată.
2. Majorarea pretențiilor la data de 09.10.2007, incluzând suma de 58.529,2 lei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.134 și 134 Cod proc. civilă, după prima zi de înfățișare, fără acordul pârâtei, căreia nu i s-a comunicat și nici nu s-a pus în discuție în condiții de contradictorialitate.
3. Contravaloarea beneficiului nerealizat s-a acordat fără a se lua în considerarea părerea expertului consilier, care a arătat că în perioada 01.04.2005 - 01.04.2006 reclamanta a înregistrat o pierdere de 4659 lei. Expertiza este nefundamentată, pentru că nu a luat în considerare factura de reparație, care trebuia înscrisă în contabilitate.
4. Penalitățile rezultate în urma neplății ratelor de leasing, de 13.174 lei nu îi pot fi imputate, deoarece își au izvorul în contractul dintre reclamantă și societatea de leasing.
5. În încheierea din 08.05.2007 s-a reținut solicitarea pârâtei de a se administra proba cu expertiză tehnică. Deși s-a prorogat discutarea acesteia, instanța nu s-a mai pronunțat asupra sa. Toate probele conduc la concluzia că avaria s-a produs în alte condiții decât cele declarate de conducătorul auto.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, cât și în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, curtea constată următoarele:
Apelul este parțial fondat, pentru cele ce se vor reda în continuare. Așa cum s-a arătat de apelanta-pârâtă, nu putea fi obligată la plata beneficiului nerealizat și nici a penalităților pentru ratele de leasing, deoarece în cauză a intervenit clauza de excludere convenită prin cap. III, pct.4 lit. F) din condițiile generale de asigurare anexe poliței nr. -/08.04.2004, potrivit căreia nu sunt cuprinse în asigurare și nu se acordă despăgubiri pentru pagubele indirecte, aici dându-se ca exemplu: reducerea valorii autovehiculului după reparație, pierderi cauzate de lipsa folosinței autovehiculului, etc. Drept urmare, toate pagubele indirecte, în a căror categorie se includ și cele pretinse de reclamantă cu titlu de beneficiu nerealizat și penalități de întârziere pentru ratele de leasing, nu sunt cuprinse în contractul de asigurare și nu pot face obiectul despăgubirii pretinse de la asigurător. În consecință, examinarea celorlalte susțineri, privind data la care autovehiculul devenise transportului, lipsa convocării la sediul unității service, a neconcordanței între suma cerută și cea menționată în notificare ca și a celor trecute în factură și în procesul verbal de contravenție devine inutilă, față de clauza de excludere precitată.
Pentru aceleași argumente, legate de imposibilitatea obligării la plata pagubelor indirecte ca efect al clauzei stipulate la cap. III, pct. 4 lit. F), nu pot fi acordate nici despăgubirile ce fac obiectul motivelor de apel cu nr. 3 și 4.
În schimb, cea de a doua critică, prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 132 și 134 Cod proc. civilă, cererea fiind analizată fără acordul pârâtei și fără comunicarea cererii de majorare și discutarea în condiții de contradictorialitate, nu poate fi primită. Astfel, cererea din 09.10.2007 (313), prin care reclamanta și-a modificat câtimea obiectului cererii, în sensul majorării pretențiilor la suma de 141.799,2 lei, compusă din: 83.269 lei beneficiu nerealizat și penalități, 52.373,33 lei reparații mijloc transport și 6.155,87 lei, rest reparație, nu constituie o modificare a acțiunii, pentru care, într-adevăr, trebuiau respectate cerințele reglementate de art. 132 alin.1 și art. 134 Cod proc.civilă ( invocate de apelanta-pârâtă). Această ultimă cerere, din 09.10.2007, se înscrie în categoria acelora prevăzute de art. 132 alin.2, pct.2 Cod proc. civilă, care stipulează în mod expres că "- nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile. făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii". Ca atare, nu exista nici obligația comunicării, cu atât mai mult cu cât apelanta-pârâtă avea termenul în cunoștință.
Și ultima critică adusă sentinței, referitoare la nepronunțarea asupra probei cu expertiză tehnică, probă prorogată prin încheierea din 08 mai 2007, apreciată de apelanta-pârâtă că s-ar fi impus administrarea sa, se constată a fi nefondată.
Într-adevăr, prin încheierea din 08 mai 2007 s-a prorogat discutarea probei cu expertiză tehnică de specialitate solicitată de reprezentantul pârâtei, apelanta de astăzi, însă, după administrarea probelor încuviințate (și ulterior amânării cauzei la cererea pârâtei, în temeiul art. 156 Cod proc. civilă), nu s-a mai cerut de partea interesată efectuarea acestei expertize, astfel încât, la 09 octombrie 2007 s-a constatat încheiată cercetarea judecătorească. De altfel, administrarea probei era și inutilă, nefiind relevantă și concludentă pentru soluționarea pricinii, așa cum cer dispozițiile art. 167 coroborat cu art. 201 Cod proc. civilă, în contextul constatării administrării probei cu expertiză tehnică specialitatea auto, în cadrul cererii de asigurare dovezi (dosar- al Judecătoriei Pitești ).
În acel dosar, a fost efectuată lucrarea de către expertul tehnic judiciar în specialitate autovehicule și circulație rutieră, care a conchis, alături de expertul consilier al reclamantei, că există legătură de cauzalitate între producerea avariilor și configurația drumurilor, fără ca acestea să fi fost determinate de gradul de încărcare a autovehiculului. S-au mai depus la dosarul respectiv și un raport de expertiză extrajudiciară, cât și punctul de vedere al expertului consilier al pârâtei, cu concluzii opuse, în sensul că ruperea longeronului s-ar fi datorat ca urmare a oboselii materialului. Toate aceste expertize făceau inutilă administrarea alteia, instanța de fond având suficiente elemente ca, în raport și de restul probatoriului administrat, să facă aprecieri asupra acestora. Concluzia la care s-a oprit instanța de fond este legală și temeinică, prin prisma concluziilor raportului de expertiză efectuat de, care se coroborează și cu constatările din procesul verbal anexă dosarului de daună, fapt acceptat și de inspectorul de daune al societății pârâte. (13,14,17 din dosarul -). Declarațiile martorului audiat în cauză( 127) atestă împrejurările survenirii accidentului, iar faptul că la inspecția de risc nu s-au constatat defecțiuni de ordin tehnic care să conducă la o situație de risc pentru asigurător, cu consecința nesemnării contractului, coroborate cu toate celelalte probe (expertiza, constatările organelor de poliție, dosarul de daună), conduc la aprecierea temeiniciei și legalității sentinței prin prisma obligării pârâtei la plata contravalorii reparațiilor autoturismului.
În concluzie, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, apelul pârâtei va fi admis, sentința urmând a fi schimbată în parte, în sensul că pârâta va fi obligată la plata sumei de 58.529, 20 lei, reprezentând contravaloare reparații autovehicul (compusă din 52.373,33 lei plus 6.155,87 lei rest reparație - 314-316) și a sumei de 4243 lei cheltuieli de judecată (stabilite în limita admiterii acțiunii, potrivit art. 276 Cod proc. civilă), înlăturând obligarea acesteia la plata sumei de 83.269 lei reprezentând beneficiul nerealizat și penalitățile pentru neplata ratelor de leasing și a taxei de timbru aferentă acestei sume, admițând astfel în parte acțiunea, celelalte dispoziții urmând a fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, va obliga pe intimata-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 1223,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta C ASIGURĂRI A - SUCURSALA, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței nr.957/C din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă - SRL, cu sediul în P, str. -, - 6,. A,. 9, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 58529,2 lei, contravaloare reparații și 4243 lei cheltuieli de judecată, înlăturând obligarea acesteia la plata sumei de 83269 lei, reprezentând beneficiu nerealizat și penalități pentru neplata ratelor de leasing și a taxei de timbru aferentă acestei sume, admițând în parte acțiunea.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 1223,5 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în teremen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex/04.03.2008
Jud. cond:
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu, Polixenia Mincă
